Discursul din Parlament al presedintelui Klaus Iohannis mi-a intarit banuielile ca toata agitatia din strada impotriva Guvernului este o facatura politica, bine consiliata si pusa in scena, probabil dupa un plan C, dupa cele privind campania electorala si nominalizarea premierului, pe care, pentru segmentarea si facilitarea analizei, le-as numi A si B.
Din cate imi dau seama din lipicioasele nuantari propagandistice, ma refer aici doar la etichetele de “penal”, “la ceas de noapte”, “pe furis”, “ca hotii”, urmarind culpabilizarea si decredibilizarea reformatorilor si reformei legislatiei penale, in spatele acestor planuri se afla un aparat super-profesionist in manipulari si diversiuni de tip “soft power” (Joseph Nye, 1990) sau “orwellian” (v. George Orwell, “1984”), care ingreuneaza, pana la identificare, distingerea dintre realitate si perceptie, adevar si fals. Un master al falsului.
Am fost uimit sa constat, la protestele stradale din Romania, semn ca miza este mare, o inventivitate neobosita in materie de mijloace propagandistice. Retelelor de socializare, de-acum “clasice” in manipulare, li s-au adaugat proiectii laser de mesaje, pe cladirea Guvernului, dar si “imaginea aceea splendida din Piata Victoriei cu telefoanele (mobile) illuminate”, pe care Klaus Iohannis nu s-a sfiit sa o evoce propagandistic in Parlament.
Despre utilizarea agresiva, intimidanta si mobilizatoare a telefoanelor mobile in campaniile electorale, prin falsele proportii pe care le sugereaza, am citit in literatura politica memorialistica privind campania electorala pentru alegerile prezidentiale americane din 2009. Atunci s-a folosit partea de sunet a telefoanelor, nu de lumini. Un program facea posibila activarea in cascada a apelurilor telefonice ale sustinatorilor de la mitinguri, ajungand pana la a se obtine un impresionant mega-zumzet de apeluri. Ideea era ca organizarea oamenilor poate juca un rol la fel de mare ca folosirea banilor.
Klaus Iohannis nu a transmis nimic nou in mesajul din Parlament. Aceeasi culpabilizare, aceeasi inversare a locurilor dintre cauza si efect, prin aruncarea responsabilitatii pentru criza pe care a creat-o asupra PSD si a Guvernului. Aceeasi distorsionare a termenului de criza, care inseamna instabilitatea provocata prin recurenta mesajelor, nu stoparea lor, desi ordonanta a fost retrasa, la fel ca si proiectul de lege privind modificarea Codurilor penale. Sa vii in Parlament cu sustinerea aceluiasi neadevar ca protestele nu sunt instrumentate politic este suprema diversiune politica. Diversiunea lui Iohannis este clasica, a creat problema, criza, pe care o intretine si o amplifica prin mijloace oculte, cerand ultimativ PSD-ului sa o rezolve “urgent”. Altfel, “voi convoca consultari la Palatul Cotroceni” (pentru a crea o noua majoritate si un nou Guvern), ameninta Iohannis. Cel mai probabil Iohannis a venit in Parlament pentru a-i folosi tribuna, oricum pe cea din strada ar fi fost si ar fi riscant sa o mai foloseasca, pentru a-si transmite mesajul celor dinafara Parlamentului: asediul asupra Guvernului PSD va continua.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 