Vest-europenii au inca un simt needucat in detectarea nuantelor politice ale miscarilor de strada. Probabil ca este un atavism al democratiei prost intelese, care le-a pus de nenumarate ori in pericol libertatea statal-nationala, fara de care nu exista nicio libertate individuala, statul-natiune fiind garantul tuturor drepturilor si libertatilor cetatenesti.
Printre sforile prin care sunt animate ostil scenele politice, europene sau din lume, se numara, pe partea economica, multinationalele. Mai nou, corporatiile straine folosesc angajatii autohtoni ca armate private pentru a contesta ceea ce nu le convin din legile pamantului de unde isi extrag profiturile (v. protestele antiguvernamentale din Romania, dar nu numai, din Polonia, Turcia etc.).
Din aceeasi recuzita de animatie fac parte si ONG-urile, pe partea societatilor civile, asa-zise “deschise”, la imigratie ilegala, coruperea guvernelor sau, mai rau, cand aceasta nu reuseste, la lovituri de stat (v. retelele private Soros, Gulen s.a., dar si internationale, de soiul Amnesty, Transparency etc., cutii de rezonanta ale companiilor multinationale, aflate in mars fortat spre dominatia globala).
Stereotipurile ca ce este imigrant si ce este antifascist sunt in mod absolut ceva bun si permisiv s-au dovedit destul de inselatoare si de speculabile. Implicarea ilegalitatii si violentei in cele doua fenomene si fuziunea lor au dus la cocktailul anarho-imigratiei fals antifasciste, exploziv pentru ordinea publica constitutionala, o componenta primordiala a statului de drept.
Un exemplu il reprezinta o manifestație care a avut loc joi, la Paris, la care au participat câteva sute de tineri împotriva “violențelor poliției”, care s-au angrenat in ciocniri violente cu forțele de ordine.
Arestarea „brutală” (ce cuvant afectogen, vrand probabil sa sugereze umblarea cu manusi fata de atentatorii la ordinea publica!) a unui tânăr de culoare în vârstă de 22 de ani la începutul lunii februarie la Aulnay-sous-Bois, o suburbie a Parisului, a condus la punerea sub acuzare a unui ofițer de poliție sub suspiciunea de agresiune sexuală.
Cazul a declanșat mai multe nopți de violențe la Paris și în suburbii. „Este prea multă bravură a poliției. Poliția are un anumit mod de a face asta, de a controla, care nu ne place. Și asta este ultima picătură”, a afirmat joi Kitem, un tânăr venit să protesteze la apelul unor mișcări “antifasciste”. Nu zau!, nu va „place” statul de drept?
Adunați în Piața Națiunii, în estul Parisului, tinerii, dintre care unii cu cagule, au vandalizat mai multe mașini și tonete de bilete, a constatat un jurnalist AFP. Protestatarii au încercat să forțeze barajele poliției, care a ripostat cu gaze lacrimogene, iar unii tineri au aruncat cu pietre din pavaj asupra forțelor de ordine. Potrivit poliției, 11 protestatari au fost reținuți pentru distrugeri.
La Paris, 16 licee au fost blocate complet joi dimineața și 12 parțial, potrivit rectoratului din Paris, care include în total o sută de licee. Pubele de gunoi au fost aduse provocator în fața intrării mai multor licee și unele dintre ele au fost incendiate, determinand intervenția pompierilor. Proteste au avut loc de asemenea în suburbiile Parisului joi dimineața, perturbând sau blocând funcționarea a cinci licee.
Lucrurilor trebuie sa li se spuna cu claritate pe nume. Imigrantii de culoare vin sa se integreze, nu sa dezintegreze. Ei au intotdeauna alternativa etnica sau rasiala a tarilor de unde vin. Francezii nu au decat Franta.
Ordinea publica trebuie respectata de toti, indiferent de culoare, iar anarho-“antifascistii” se autodenunta prin recursul la violenta. Si da, in aparare ordinii publice, politia trebuie sa dovedeasca bravura, nu lasitate. Prea multi francezi nevinovati au murit de violenta civila si terorista. Toleranta zero fata de anarho-teroristi, anarho-imigranti si anarho-fascisti.
Fragmentarium Politic 