Un dezechilibru care poate influenta sentintele: Statutul acuzatorului de co-magistrat cu judecatorul lasa aparatorul intr-un plan secund. Magistratul-avocat, solutia reechilibrarii statutare

Intr-adevar, procedural nu exista un “gir” al procurorului general pentru hotararile judecatoresti definitive pronuntate de instantele de judecata, in justitia penala neexistand termenul de “gir”, dupa cum foarte bine a precizat Ministerul Public, duminica, pe pagina de Facebook.

Dar exista o discriminare pozitiva privind statutul procurorului, comparativ cu cel al avocatului, care cel putin formal sau teoretic se poate reproduce corespunzator in influentarea, a se citi dezechilibrarea, sentintelor judecatoresti. Oameni suntem si stim ca diferentele de pozitie, rang si autoritate ne pot influenta diferit subiectivitatea si deciziile.

Nu am nicio preconceptie privind rolurile acuzatorului si aparatorului intr-un proces de judecata. Impartasesc pe deplin rolul procurorului ca niciun vinovat sa nu ramana nepedepsit. Insa la paritate, ca talerele unei balante, este si rolul avocatului, care trebuie sa impiedice ca niciun nevinovat sa nu fie pedepsit pe nedrept. Stim cu totii ca justitia este ca o balanta, in care acul indicator de pe scala codurilor penale este judecatorul, care face cantarirea in functie de ce pun acuzatorul si aparatorul pe cele doua talere. Cine trebuie sa se afle in relatie de co-egalitate si cine in relatie de supra-ordonare mi se par lucruri clare.

Reactia Ministerului Public a venit dupa unele critici media la adresa procurorului general al Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit carora condamnarea pentru furt a unui cetățean s-a făcut printr-un abuz, cu girul lui Augustin Lazăr, la data respectivă procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Perceptia condamnarilor cu gir de la parchet, ca pe vremea aprobarilor de la partid, nu este intamplatoare. Ea a fost alimentata de afirmarea procurorilor ca un fel de alfa si omega ai justitiei. Confuzia perceptiva, pentru ca de o confuzie este vorba, intemeiata din pacate si pe o proba materiala, a fost si este data de statutul acuzatorului de co-magistrat cu judecatorul, un statut care il pune in umbra, in plan second, pe cel al aparatorului. Uneori, co-egalitatea statutara a procurorilor cu judecatorii a fost folosita abuziv de procurori, ca un fel de primus inter pares, in detrimentul judecatorilor si al pronuntarilor.