Lucian Boia incearca, cu un anumit talent, ce-i drept, sa ridiculizeze un adversar politic de stanga, domnia sa intelegand ca este de dreapta, care a avut responsabilitati si rezultate pe masura, pe linie de securitate nationala, punandu-l pe generalul Gabriel Oprea in antiteza cu generalul Charles de Gaulle. Nu prea inteleg de unde i-a venit ideea sa se ia de un domeniu la care banuiesc ca nu se pricepe – securitatea nationala, dar la adapostul careia cred ca isi soarbe tacticos in fiecare dimineata cafeaua; un “detaliu” care de altfel cred ca nici nu conteaza pentru autor. Nu, stati linistiti, nu pledez pentru o republica a generalilor, asa cum presedintele Iohannis pledeaza pentru o republica a procurorilor. Voi da cheia acestui comentariu la sfarsit.
Tactica slefuitorilor de cuvinte de a se agata de nume de prestigiu pentru a-si adauga valoare propriilor cuvinte este veche, si nu exclud ca aceasta sa-l fi inspirat. Sau, daca inamicul dinapoia calculatorului al generalului Oprea imi da voie sa fac si eu o paralela, s-ar putea sa vina dintr-un resentiment de pe vremea cand era simplu soldat si probabil ca sergentii il pedepseau cu serviciu la vesela sau plantoane peste rand pentru calificativele nesatisfacatoare la instructie. Dar, slava Domnului!, Lucian Boia nu a ajuns general. A ajuns in schimb un reputat istoric, in fata caruia voi face oricand o reverenta. Cel mai probabil, insa, istoricul Boia a primit o comanda politica, sa-l critice, voit devastator, desi pe nedrept, pe incomodul general Gabriel Oprea.
Dar, verticala gradelor militare exista si functioneaza si la pace, domnule Boia, nu este nevoie sa vina un razboi pentru a ajunge general, ar fi prea tarziu si o tragedie pentru toti. As spune chiar ca de ceea ce fac generalii la pace depinde soarta unui eventual razboi. Se poate ajunge mare general si la pace, iar actele de eroism de la pace, care se masoara in responsabilitate, inteligenta si, nu in ultimul rand, sudoare sunt tot atat de apreciat ca cele de la razboi, care se masoara in sange. Exista doar o deosebire, si aici e cheia pe care am promis-o. Spre deosebire de faptele militare ale generalilor din timp de razboi, faptele militare ale generalilor din timp de pace raman necunoscute.
PS: Incrucisarea nepotrivita dintre critici cu expertize diferite mi-a amintit de un banc care ar fi circulat prin saloanele regale pe care le-a frecventat Voltaire, scriitorul si filosoful Iluminismului francez, si o frumoasa marchiza, nu stiu daca nu chiar Madame de Pompadour. Se spune ca intre aceste doua notabilitati parisiene ar fi avut loc urmatorul dialog: “- Ah, ce copil minunat ar iesi dintr-un om foarte inteligent ca dumneavoastra si o femeie foarte frumoasa ca mine!”, ar fi exclamat, cu ochi dulci, curtezana. “-O, nu, nu, ce ne-am face daca ar iesi invers?”, ar fi replicat, scanteietor, celebrul om de spirit.
http://www.contributors.ro/cultura/vieti-paralele-charles-de-gaulle-si-gabriel-oprea/
Fragmentarium Politic 