Orice cercetare stiintifica sau inventie are sau poate avea aplicabilitate si in domeniul securitatii nationale. Daca acest aspect ar fi luat in calcul in clasamentele privind Indicele Inovarii, probabil ca unul din primele locuri ar fi ocupat invariabil de securitatea nationala.
Cu toate acestea, intr-un articol aparuti ieri pe Contributors, Marian Zulean pune la indoiala obiectul si oportunitatea academismului in domeniul securitatii nationale. Dupa parerea mea, productia stiintifica a acestui brand poate fi apreciata urmarind nu piata publicisticii si comunicarilor, ci campul informational si teatrele de razboi. Chiar si aici, imaginea este partiala, nu orice inventie se arunca pe piata.
Ca viziune din interior, analiza contributorului Zulean este binevenita (presupun ca autorul “a aruncat un ochi” pe studiile respective). Limitele metodelor cantitativiste sunt insa binecunoscute. In plus, uneori exista si prolificitati sterile, iar merele si perele sunt dificil de adus la un numitor comun. De aceea cred ca ar fi extrem de interesanta o analiza comparativa pe domeniul stiintelor securitatii din interiorul NATO. Stiu, va fi greu de realizat, transparenta si vizibilitatea acestui domeniu nu sunt cele comune, dar macar dam un semnal acestor baieti ca suntem cu ochii pe ei, ca, parafrazand, ii imboldim de la spate: “Cercetati baieti, numai cercetati!”.
Fragmentarium Politic 