Irelevanta conceptelor politice in analiza religiilor: “Reformism”, “liberalism”, “ecumenism”. Autenticitatea si degenerarea credintelor

22/03/2017

Sa ne aducem aminte de recomandarea metodologica a lui Voltaire, inaintea unei discutii trebuie precizate mai intai conceptele. In cazul de fata, nu este nevoie sa redefinim religia si politica, dar macar sa le respectam frontierele, care le fac doua domenii distincte, absolut inconfundabile. Religia este religie si politica este politica. Daca amestecam politica si religia, proiectand concepte politice asupra religiei si analizand religia cu aparatul de concepte si principii al politicii, riscul de abordare nepotrivita, daca nu chiar tendentioasa, este inevitabil.

Sa ne intelegem, Biserica fara Papa poate exista, dar Papa nu poate exista fara Biserica. Ca sa fie si mai limpede, Papa Francisc nu va provoca niciun “tsunami”,  cu atat mai putin de natura absurditatii care-l califica drept “conservator”. Crestinismul este credinta originara, autentica, invatatura lui Iisus Christos, iar Papa Francisc nu este nici esenian, nici nu a fost vestit de Steaua Shekinah, nici nu a murit pe cruce si nici nu a reinviat pentru a-l rescrie “reformator” sau “liberal”.

Daca autoarea s-a autodescris drept “catolic cultural”, “cunoscator” al traditiilor catolice si al Bisericii” (nu inteleg de ce si-a automasculinizat persoana la care se exprima, era mai potrivit rolul de gen – “catolica”, “cunoscatoare” etc.), intelege perfect ce vreau sa spun. Francisc I nu poate fi decat un aparator si un continuator consecvent al lui Iisus, altfel spus un conservator al autenticitatii crestinismului, un pastrator, un chivot viu, pentru a prelua termenul din iudaismul din care s-a nascut crestinismul. Nicidecum un “reformator” sau un “liberal”, cum, maniheist, cei care se autodeclara ca “umaniști liberali, progresişti şi universalişti” (eu le-as spune cosmopoliti) incearca sa atraga religia in jocul politic sau sa impuna un tipar politic in analiza religiilor.

Consecinta politizarii catolicismului ar fi aidoma unui erzaț, a unui surogat, un crestinism degenerat. Autenticitatea si falsitatea ori degenerescenta credintei sunt conceptele dupa care crestinismul poate fi judecat, liniile dupa care poate fi analizat si stabilita masura in care se identifica cu Cuvantul Domnului, cu Logosul Originar, fiind deci o problema de identitate primara. “Mesajul de deschidere, toleranţă şi milostivire”, pe care autoarea il atribuie Papei ca pe un drept pontifical de autor, probabil cu speranta naiva sau interesata de a-l urca pe un fals postament de “liberal” sau “reformator”, este al crestinismului, pe care Papa Francisc nu face decat sa-l propage, sa-l faca auzit, sa indemne la ascultare.

Nu cred ca cineva vede in mesajul “papafrancismului” vreo propunere de revolutie sexuala sau de abatere de la valorile familiei naturale, traditionale. Revolutia Sexuala Bolsevica a lui Lenin este totusi mult prea departe si fara sansa de intoarcere (v. procesul de dizolvare a familiei, lansat în decembrie 1917, când Lenin a publicat pamfletul „Despre dispariţia familiei”, iar apoi pamfletul „Despre căsătoria civilă, copii şi înregistrarea căsătoriilor”). Uneori, mai simtim cate o adiere sexual-bolsevica, ca o obsesie mocnita, interesant este insa ca ea vine mereu din aceeasi directie.

“Reformarea”, “liberalizarea” sau “ecumenizarea” religiei este o discutie politica, care tinteste intotdeauna o alta religie, niciodata pe cea proprie. Pentru a ne lamuri si mai bine, sa ne imaginam cum ar fi reactionat Jason Greenblatt, evreul american trimis de Donald Trump in Orientul Mijlociu ca negociator de pace, intre evrei si palestinieni, care s-a laudat ca in avionul ce-l ducea la Ierusalim a spus rugaciunea  “Şema Israel” (“Ascultă, Israel”), daca in timpul zborului un “liberal” sau un “ecumenist”  i-ar fi vorbit despre de-traditionalizarea si reformarea credintei sale sau pur si simplu i-ar fi cerut s-o lase mai moale cu amestecarea politicii cu religia.

N. B.: Sa nu uitam esentialul despre termenul “conservator” din religie si stiinta: Rigoarea preceptelor christice, sacrosanctitatea, este similara cu exactitatea stiintei, iar amandoua au nevoie de perpetua conservare.

http://www.contributors.ro/cultura/va-provoca-papafrancismul-un-tsunami-conservator/

http://www.gandul.info/puterea-gandului/rugaciunea-de-dimineata-a-trimisului-lui-trump-16193709


%d blogeri au apreciat: