Motto: „Orice corp care pierde sensul drumului său, orice corp căruia îi lipsește privirea spre înainte suferă mai întâi o regresie și în final riscă să moară” (Papa Francisc, la intalnirea cu liderii UE, la Vatican, cu ocazia aniversarii a 60 de ani a Tratatului de la Roma)
Pentru linistea d-stra, d-le Viorel, as fi putut evita cuvantul asupra caruia v-ati dezlantuit, despre care stiam ca nu poate fi reabilitat, propaganda anticrestina de dupa 1776 si 1789 nu a trecut fara sa lase urme, a spalat multe circumvolutiuni, dar nu am facut-o din curiozitatea de a vedea ce contraargumentatie poate provoca:
http://www.contributors.ro/cultura/va-provoca-papafrancismul-un-tsunami-conservator/
As putea spune ca, intr-o anumita masura, v-am predeterminat reactia (unul din jocurile didactice sau din exercitiile de brainstorming la care recurg uneori, nu numai eu, pentru stimularea/evaluarea gandirii nonconforme, creative si incurajarea luarii demonstratiilor pe cont propriu).
Nu insa si argumentele pe care le-ati invocat, de care sunt dezamagit, desi nu ar trebui, pentru ca din admiratia fata de corectitudinea politica si din adeptiunea sau adoptiunea “modernismului secularist” si “umanismului ecumenist” nu pot iesi decat repetitivitate si mediocritate, adica regres, niciodata progres.
Pentru binele evolutiei d-stre spirituale, incercati sa iesiti din “dogmele”, pentru a folosi cuvantul fatal, prostiei sau prostirii, pe care maruntele zeitati pamantesti incerca sa le foloseasca pentru a se supraordona lumii, ca stapani globali cu slugi globale, in aspiratia lor milenarista catre o religie unica si o ordine unipolara, cu “ecumenism, dar cu noi in frunte” sau cu “noi inainte si ceilalti dupa noi”.
“Dumnezeii” pamanteni nu sunt deloc Dumnezei, mai si mor, chiar cu sapte inimi, patru perechi de rinichi si multi ficati, dar, culmea!, mai si gresesc sau chiar sunt neputinciosi, ca David Rockefeller, care cu toate miliardele lui si-a dat tot un obstesc sfarsit, chiar daca la 101 ani, dar fara sa-si fi realizat fantasmagoria politica numita “Statele Unite ale Lumii”.
In fine, chiar credeti in “modernismul secularist”, cand George W. Bush introdusese la Casa Alba ora saptamanala de studiere a Bibliei (nu stiu care din ele)? Sau in “umanismul ecumenist”, cand Donald Trump&Consilierii nu pot sa-si tina in frau credintele religioase, cu care isi impregneaza politica externa si relatiile internationale privind Orientul Mijlociu?
Nu pun la indoiala rolul benefic al secularismului, ca un Weltanschauung, o atitudine umanista si o conceptie politica si juridica de separare a statului de religie, ci doar faptul ca el nu mai este autentic in locul de unde a pornit. De aici si critica mea, pentru o revenire si realiniere a secularismului american la cel european. Cat despre ecumenism, invocat speculativ, selectiv si nivelator, cred ca veti ajunge singur la concluzia corecta, daca veti pleca de la contradictia flagranta in care acesta a intrat cu “minunata diversitate”, clamata, probabil ca o pledoarie pro domo, de regimul predecesor, al lui Barack Obama.
Fragmentarium Politic 