Dreptul Geografiei Raselor

19/03/2017

Intr-adevar, comentariul a intrat in spam, de unde l-am recuperat. Ce sa spun? Absurditatea asta a unui muzeu evreiesc pe pamant romanesc are toate caracteristicile unei operatiuni simbolice de expansiune etnicist-rasist-geopolitica. In caz de reusita, foarte probabil ambasadorul american Hans Klemm va primi o medalie de la rasistul Obama, cand se va intoarce la baza, la una din reuniunile ritualice ale ordinului secret din care face parte („Cranii si oase” sau cum s-o fi numind).

Desigur, daca vor accepta, romanii vor fi al doilea personaj din intriga „S-a-ntalnit hotul cu prostul”. Nu ne sunt de destula invatatura de minte tragediile de colonizare din zilele noastre, nemaivorbind de cele din trecut, contractiunile teritoriale ale unor popoare, prin colonizare, pana la inchiderea lor in enclave, prin furturi progresive de teritorii? Mai cu seama, tragediile popoarelor arabe? Muzeu de Istorie a Evreilor din Romania ne trebuie, asta-i ultima problema care ne-a mai ramas de rezolvat?

Pai daca-i asa, dintr-un astfel de loc al memoriei n-ar trebui sa lipseasca atentatul cu bomba din Senatul Romaniei, din 1920, al lui Max Goldstein, Saul Osias si Leon Lichtblau, in care au murit ministrul justitiei si doi senatori, din care unul episcop greco-catolic, si au fost raniti presedintele Senatului si doi episcopi ortodocsi. Sau istoria totalitaristei comunist-internationaliste Ana Pauker si tribul ei de demnitari sangerosi, care au provocat un adevarat holocaust etnic si cultural poporului roman…

Dar noi inca nu am deprins lectiile de memorie istorica, de mentinere treaza a amintirilor despre evenimente tragice, care ne-au lovit si clatinat natiunea, si asta nu-i deloc bine. Exista insa in agitatia aventurier-demo-geo-politica, prin care mase mari de oameni se incerca a fi dislocate din habitaturile lor naturale si aduse in altele artificiale – prin finantarea oculta sau provocarea militara a refugierilor, imigratiilor, colonizarilor – un aspect de drept international, in status nascendi, care nu mai poate fi ignorat, DREPTUL GEOGRAFIEI RASELOR, asupra caruia primul care a atras atentia, si a avut castig de cauza, a fost NELSON MANDELA, presedinte al Aficii de Sud, un panafrican care a aratat ca locul politic al africanilor este in Africa, un taram fabulos al libertatii si majoritatii africanilor, in care niciun african nu este minoritar, fiind in casa lui naturala, data prin drept divin.

Cum democratia inseamna majoritate etnica si/sau rasiala, era nedemocratic si impotriva geografiei raselor ca o tara africana, cu populatie majoritara neagra, sa fie condusa de un presedinte alb. Reciproca este la fel de adevarata, o tara cu populatie majoritara alba este nedemocratic si impotriva geografiei raselor sa fie condusa de un presedinte negru. Sa tinem minte aceasta ramura de drept international si sa reflectam asupra ei: Dreptul geografiei raselor.

https://fragmentariumpolitic.wordpress.com/2017/03/16/politica-reciprocitatii-va-exista-un-muzeu-al-istoriei-romanilor-din-sua/

https://fragmentariumpolitic.wordpress.com/2017/03/07/inteligenta-politica-i-a-jucat-o-festa-neagra-ministrului-american-de-culoare-ben-carson-asimilarea-ca-imigranti-a-scalvilor-africani-din-sua-deschide-teoretic-posibilitatea-reintoa/


Istoricul Lucian Boia il ataca, de pe pozitii politice, pe generalul Gabriel Oprea

17/03/2017

Lucian Boia incearca, cu un anumit talent, ce-i drept, sa ridiculizeze un adversar politic de stanga, domnia sa intelegand ca este de dreapta, care a avut responsabilitati si rezultate pe masura, pe linie de securitate nationala, punandu-l pe generalul Gabriel Oprea in antiteza cu generalul Charles de Gaulle. Nu prea inteleg de unde i-a venit ideea sa se ia de un domeniu la care banuiesc ca nu se pricepe – securitatea nationala, dar la adapostul careia cred ca isi soarbe tacticos in fiecare dimineata cafeaua; un “detaliu” care de altfel cred ca nici nu conteaza pentru autor. Nu, stati linistiti, nu pledez pentru o republica a generalilor, asa cum presedintele Iohannis pledeaza pentru o republica a procurorilor. Voi da cheia acestui comentariu la sfarsit.

Tactica slefuitorilor de cuvinte de a se agata de nume de prestigiu pentru a-si adauga valoare propriilor cuvinte este veche, si nu exclud ca aceasta sa-l fi inspirat. Sau, daca inamicul dinapoia calculatorului al generalului Oprea imi da voie sa fac si eu o paralela, s-ar putea sa vina dintr-un resentiment de pe vremea cand era simplu soldat si probabil ca sergentii il pedepseau cu serviciu la vesela sau plantoane peste rand pentru calificativele nesatisfacatoare la instructie. Dar, slava Domnului!, Lucian Boia nu a ajuns general. A ajuns in schimb un reputat istoric, in fata caruia voi face oricand o reverenta. Cel mai probabil, insa, istoricul Boia a primit o comanda politica, sa-l critice, voit devastator, desi pe nedrept, pe incomodul general Gabriel Oprea.

Dar, verticala gradelor militare exista si functioneaza si la pace, domnule Boia, nu este nevoie sa vina un razboi pentru a ajunge general, ar fi prea tarziu si o tragedie pentru toti. As spune chiar ca de ceea ce fac generalii la pace depinde soarta unui eventual razboi. Se poate ajunge mare general si la pace, iar actele de eroism de la pace, care se masoara in responsabilitate, inteligenta si, nu in ultimul rand, sudoare sunt tot atat de apreciat ca cele de la razboi, care se masoara in sange. Exista doar o deosebire, si aici e cheia pe care am promis-o. Spre deosebire de faptele militare ale generalilor din timp de razboi, faptele militare ale generalilor din timp de pace raman necunoscute.

PS: Incrucisarea nepotrivita dintre critici cu expertize diferite mi-a amintit de un banc care ar fi circulat prin saloanele regale pe care le-a frecventat Voltaire, scriitorul si filosoful Iluminismului francez, si o frumoasa marchiza, nu stiu daca nu chiar Madame de Pompadour. Se spune ca intre aceste doua notabilitati parisiene ar fi avut loc urmatorul dialog: “- Ah, ce copil minunat ar iesi dintr-un om foarte inteligent ca dumneavoastra si o femeie foarte frumoasa ca mine!”, ar fi exclamat, cu ochi dulci, curtezana. “-O, nu, nu, ce ne-am face daca ar iesi invers?”, ar fi replicat, scanteietor, celebrul om de spirit.

http://www.contributors.ro/cultura/vieti-paralele-charles-de-gaulle-si-gabriel-oprea/


Politica reciprocitatii: Va exista un Muzeu al Istoriei Romanilor din SUA?

16/03/2017

Am fost intrebat de ce acest exces revendicativ, de ultima ora, pentru infiintarea unui Muzeu al Istoriei Evreilor din Romania? Interpelatorul si-a motivat preocuparea din punct de vedere al cladirilor si cheltuielilor pentru acest scop: „Daca toate minoritatile din Romania si toti ambasadorii acreditati la Bucuresti ar cere acelasi lucru?”

I-am raspuns ca cel mai probabil acelasi lucru ar urma sa se intample la Washington, infiintarea unui Muzeu al Istoriei Romanilor din SUA, regula reciprocitatii fiind una dintre cele care guverneaza relatiile internationale, politice, diplomatice sau de orice alta natura. Nu eram inca la curent cu intalnirile ambasadorului SUA, Hans Klemm, cu presedintele PSD si seful Camerei Deputatilor, Liviu Dragnea si premierul Sorin Grindeanu, cu care a purtat discutii pe acest subiect, fiind insotit de Radu Ioanid, reprezentant al Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite.

Ulterior, am aflat ca intentia lui Klemm si a lui Ioanid ar fi fost sa forteze infiintarea unui “Muzeu al Holocaustului din Romania”. Holocaustul a fost o realitate incontestabila din Al Doilea Razboi Mondial, savarsita de nazisti, despre care memoria beneficiaza, deja, de drept, de muzee cu camerele de gazare si crematoriile din lagarele in care evreii au fost gazati si arsi. Dar in Romania nu a fost o asemenea logistica infernala de exterminare. Nu exista nicio proba, nici cel mai mic indiciu ca evreii ar fi fost supusi supliciului care sa-si merite numele de holocaust. Iata ce spun memoria istoriei si dictionarele despre holocaust:

HOLOCÁUST, holocausturi, s. n. 1. (În Antichitate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. Cf. lat. holocaustus, gr. holokaustos < holos – întreg, kaustos – ars]. ARDERE-DE-TÓT s. v. holocaust.

Este prin urmare limpede ca in sensul propriu, din vremurile biblice sau din cele naziste, nu la figurat, interpretat, presupus, asimilat etc., adica extins nepermis, nu a fost Holocaust in Romania. Ceva a fost, nu poate fi negat, mai ales ca s-a petrecut in vreme de razboi, au fost acte de antisemitism, intamplate in toata lumea, mai précis crime, violente, persecutii pe criterii religioase, cum se intampla, paradoxal, si azi, cu anticrestinismul si antiislamismul, cu salbaticia conflictualist-civilizationala la care se inchina in secret lideri politici care finanteaza organizatia terorista Daech, in mod fals atribuita religiei islamice. Desi inacceptabila, identificarea holocaustului cu antisemitismul este din fericire o greseala usor sesizabila si demontabila. A face un „Muzeu al Holocaustului din Romania” ar insemna sa aducem in el camerele de gazare si crematoriile de la Auscwitz, din sudul Poloniei, ceea ce l-ar face, sa-mi fie iertat, o contrafacere, un muzeu al minciunii.

Daca premierul Grindeanu va adauga la lipsa de experiena, in special a varstei tinere, si lipsa de rigoare conceptuala si de obiectivitate istorica, nu se va putea garanta ca o eventuala decizie pe acest subiect va fi optima. Desigur, cu rezerva reciprocitatii, relatiile echitabile fiind cele mai durabile. Imigrantii romani chiar au avut si au o contributie extraordinara la istoria, cultura, stiinta si economia SUA, sadirea ei in memoria americana, printr-un muzeu american al sacrificiului romanesc proamerican, ar fi reparatorie si pe deplin intemeiata.

Nu pot incheia aceste randuri fara a-mi exprima o opinie privind reactiile atat de precipitate ale ambasadorului american fata de problema unui muzeu evreiesc pe pamant romanesc. Tuturor celor cu un spirit de observatie educat le-a sarit in ochi graba ambasadorului, ca si cand ar fi intrat zilele in sac. Unii vad in acest gest un fel de tentativa de “marcare a teritoriului”. Dupa parerea mea, retragerea de la post a lui Hans Klemm pluteste in aer si nu vrea ca la reintoarcerea acasa sa-si atraga reprosurile celor care l-au trimis in Romania ca cel putin nu a incercat sa implanteze in solul romanesc un simbol ideologic, pe care eu l-as numi al memoriei ideologice sau al ideologizarii memoriei.


Confuzia obturativa a PNL: Alina Gorghiu nu vede prea bine ce se intampla in PSD, calificand angajarea ideologica dintre Dragnea si Ponta cu “un scandal controlat”. De fapt, este vorba despre o stanga cu mai multe viteze

16/03/2017

Senatoarea PNL de Timiș, Alina Gorghiu, a declarat, joi, la Timișoara, că polemica dintre actualul președinte al PSD, Liviu Dragnea și predecesorul său, Victor Ponta, este „un scandal controlat”, iar în spatele demisiei pe care Ponta o anunță se poate citi mesajul „nu mă lăsați să plec”.

În opinia sa, polemica aceasta exagerată în spațiul public ”nu ne face bine” și regretă că de-a lungul vremii a avut „o polemică exagerată cu Victor Ponta (…)”. „Eu, ca om politic de pe dreapta acum simt nevoia să respir mai în afara polemicii. (…)”, a declarat Gorghiu, o interpretare care o face vulnerabila, aratand ca percepe eronat ce se intampla in PSD si care este rolul competitiei de idei in interiorul unui partid.

Probabil ca in viziunea stereotipa a fostei presedinte a PNL, membrii unui partid si ideile lor trebuie sa se incoloneze cazon inapoia liderului si ideilor sale. Fara murmur, fara critici, fara idei noi. Altfel nu i s-ar parea ciudat ca in PSD se experimenteaza noul, “stanga cu mai multe viteze”, competitia interna, adica, dintre lideri si idei, dintre care cine va lua viteza si se va distanta, evident ca va duce partidul in sus.

Stanga cu mai multe viteze inseamna flexibilitate, posibilitatea ca unele idei care vin din urma – indiferent ca vin din imediata apropiere a liderului sau de la baza partidului – sa se duca in fata, iar acest lucru inseamna progres.

Stanga cu mai multe viteze poate insemna inclusiv noi constructii politice pe partea stanga a esichierului, care sa poata primi, ca prin niste vase comunicante, membri de la celelalte partide de stanga, daca va exista garantia sau necesitatea de a se iesi dintr-o zona statuta a stangii, care nu mai are potential de propulsare, si sa duca stanga in sus. Unde competitie nu e, nici progres nu e…


Cheltuieli de razboi (sau PIB aruncat in Ocean): De la factura razboiului din Vietnam la factura razboaielor din Irak, Afganistan, Siria (o explicatie pentru Zev)

15/03/2017

Bunul meu prieten ZeV mi-a raspuns la articolul precedent ca FMI nu putea veni la Bucuresti cu o alta agenda, ceea ce este corect. Dar cine sau ce este FMI? Mai intai trebuie spus ca vina nu este numai a celui care pretinde, ci si a celui care accepta. Apoi, ca FMI nu este altceva decat un reproducator al puterii pe verticala mondiala, el nu face decat sa-i seduca pe clienti, pentru ca apoi, inevitabil, sa-i abandoneze, iar acest ciclu se tot repeta.

Pentru hartiile bancare fara valoare, ramase fara acoperirea in aur, in anii ’70, “gratie” lui Nixon, FMI trebuie sa aduca valoare din tarile care ii sunt clienti, ale caror state trebuie sa faca cheltuieli cat mai mici, iar cetatenii lor trebuie sa se speteasca muncind pentru salarii mici, pentru ca valoarea nou creata sa fie cat mai mare si transferul ei in conturile occidentale sa fie cat mai mare.

Dar asa cum factura pentru razboiul din Vietnam a trebuit sa fie platita de cineva, la fel se incearca sa se intample si cu facturile pentru razboaiele din Irak, Afganistan, Siria. In urma cu 46 de ani, Nixon a reusit sa se scuture de povara financiara a cheltuielilor ocazionate de razboi prin interventia etatista de abandonare a etalonului aur.

Acum, Trump incearca sa transfere factura razboaielor “preventive” (Bush) si “impotriva terorismului” (Obama) prin determinarea tertilor spre o directie inversa, de etatizare a interventiilor asupra propriilor monede. De aici, acuzatiile lipsite de temei, la adresa germanilor si chinezilor, privind pretinsa manipulare a euro si a yuanului.

In treacat spus, si pretentia de sporire a cheltuielilor NATO este tot o parghie de “repartizare” a cheltuielilor astronomice facute pentru razboaiele din Orientul Mijlociu si Africa de Nord. FMI, deci, nu-si poate iesi din rol, dar clientii o pot face.

https://adriannastase.ro/2017/03/13/voi-participa-diseara-la-ora-21-la-sinteza-zilei/


Servilism infeudator, in loc de mandrie eliberatoare: Lideri PNL au discutat cu delegația FMI teme din bucataria politicii nationale, care n-au ce cauta pe nicio agenda de discutii externe

14/03/2017

Probabil ca Bratienii s-ar rasuci in mormant sa afle decaderea umilitoare la care au ajuns urmasii PNL-ului istoric, prin ducerea in derizoriu a particulei “National” din denumirea uneia dintre cele mai mandre si mai nationale constructii politice din istoria neamului romanesc. Osciland intre tonurile plangaret si de raport, lideri ai PNL au dat din casa, cum se spune in popor, la o intalnire pe care au avut-o, marți, cu o delegație a Fondului Monetar Internațional.

Liberalii au discutat teme din bucataria politicii nationale, care nu-si au locul potrivit pe o agenda de discutii externe, mai ales cand ele sunt prezentate sub forma de “ingrijorari”, “preocupari”, “accentuari” sau “recomandari” fata de cei dinauntru, facute insa prin intermediul celor veniti dinafara, de care incearca sa uzeze ca de un vector de influenta, de presiune politica impotriva Guvernului PSD-ALDE. Important in primul rand nu este daca problemele pe care PNL le-a adus in discutia cu FMI sunt reale sau false. Este posibil sa existe o “supradimensionare” a constructiei bugetare in curs, sa fie o constructie pentru “consum”, o “mascare” a deficitului, sa existe disensiuni privind fondul suveran de investitii, salarizarea din sectorul public, “derapajele” din justitie, cum sustine PNL.

Importante sunt locul in care se discuta aceste probleme, care trebuie sa fie parlamentul, dialogul interpartinic sau public, si maniera in care se desfasoara, sa fie constructive, cu buna credinta. In niciun caz in maniera detestabila a liberalilor de a se gudura pe langa stapanii internationali ai banilor, furnizandu-le munitia pentru discutiile oficiale cu guvernul, din care o parte este retorica pura de partid, cum este cerinta “eliminării inițiativelor care slăbesc lupta anticorupție, dar și a ordonanțelor care netezesc calea cheltuirii discreționare a banului public”. Ca este asa o dovedeste faptul ca cea mai mare parte a problemelor discutate de delegatia FMI cu deputatii din Comisia de buget a Camerei au fost argumentele de partid auzite de la PNL. Liderii PNL care au preparat argumentatia delegatiei FMI si i-au lustruit evaluarea, in care si-au turnat intriga de partid, au fost Raluca Turcan, Cătălin Predoiu, Florin Cîțu și Andreea Paul. Ne vom mai vindeca oare vreodata, sa nu mai avem suflete de sclavi, cum spunea un fost presedinte?


Criza democratiei si deriva Brexit: Parlamentul Marii Britanii nu trebuie să aibă drept de veto asupra ieșirii din UE (ministrul David Davis). Reprezentativitatea legiuitoare, ostatica factiunii executive

13/03/2017

In orice democratie valida, reprezentativitatea pluralismului social-politic al puterii legislative este preeminenta. Tocmai repezentativitatea, la care se ajunge prin alegeri libere si cinstite, este cea care confera legitimitate legiuirii. Daca o factiune executiva, ajunsa prin populism sau lipsa de alternativa reala (v. ultimele alegeri prezidentiale americane) in pozitia de a guverna, incearca sa duca tara intr-o directie gresita pentru popor, buna doar pentru ambitiile sau profiturile unei factiuni politico-financiare, este datoria parlamentului sa intervina, prin amendamente, corectii sau anulare.

Parlamentul este locul unde se dezbate si se decide orice problema esentiala sau directie strategica. De aceea in ceea ce ne priveste au izbucnit proteste viguroase cand s-a incercat sa se modifice politica penala de catre guvern, nu de catre parlament. Se pare insa ca exista si un echivalent britanic la a proceda “noaptea, ca hotii”, printr-un hold-up “ziua, in amiaza mare” asupra statului de drept, prin insusirea necuvenita de catre factiunea executiva a dreptului parlamentului de a se pronunta decisiv asupra iesirii din UE.

Ministrul britanic pentru Brexit, David Davis, a declarat că Parlamentul nu trebuie să aibă drept de veto asupra deciziei de ieșire a țării din Uniunea Europeană, îndemnându-i pe membrii legislativului să nu modifice proiectul de lege, initiat de guvernul conservator, ce acordă premierului Theresa May prerogativa de a declanșa negocierile oficiale cu UE.

Într-o luare de poziție publicată în The Sunday Telegraph, Davis le-a cerută parlamentarilor din Camera Comunelor să respingă luni amendamentele votate săptămâna trecută de Camera Lorzilor. Acestea vizează protejarea drepturilor cetățenilor celorlalte state comunitare aflați în Marea Britanie și acordă parlamentului de la Londra dreptul de vot asupra oricărui acord cu privire la Brexit înaintea ratificării sale de către Parlamentul European.

“A fost evident din unele din declarațiile lorzilor că scopul lor ascuns a fost să creeze o situație în care parlamentul să poate încerca răsturnarea rezultatului referendumului” pentru Brexit, a scris Davis. “Ceea ce nu putem avea este ca vreuna din Camerele Parlamentului să răstoarne decizia poporului britanic – ei nu au drept de veto”, a insistat el. Ministrul a promis însă „multe ocazii pentru parlament de a dezbate negocierile noastre pentru un nou parteneriat cu UE și de a le influența rezultatul”. Adica, un rol subordonat si decorativ (valabil si in Romania). Prin aceste declaratii, oficialul factiunii executive a pus in umbra caracterul consultativ al referendumului si modul confuz in care acesta s-a desfasurat, prin lipsa de informare si rasturnarea spectaculoasa, pe timpul noptii, pret de cateva ore, a rezultatului scrutinului, cat si deposedarea reprezentativitatii legiuitoare de dreptul de veto si arogarea lui de factiunea executiva.

http://www.agerpres.ro/externe/2017/03/12/brexit-parlamentul-nu-trebuie-sa-aiba-drept-de-veto-asupra-iesirii-din-ue-davis–13-22-07