Scrisoare: Despre mituri, trinitate si indoeuropeni

O, da, inca o data: „(…) „infinitul” contrazice experienta mintii umane. Care minte si experenta cer „margini”, adica repere de care mintea/sufletul omului se agata pentru a se defini pe el insusi (…)”.

Marturisesc ca mi-au atins corzi sensibile reflectiile tale privind miturile, legendele, gestele, de cautarea si intelegerea carora am fost preocupat de cand am inceput sa-mi pun intrebari despre lumea in care ne-a fost dat sa traim.

Spun „dat” pentru ca eu cred ca divinitatea ne da posibilitatea sa traim mai multe vieti in lumi diferite, de fiecare data in functie de soldul cauzelor si efectelor din cea precedenta (karma).

Influenta hinduista, probabil, venita pe filiera lecturilor din Mircea Eliade (si partial din Ioan Culianu, asasinat de fundamentalisti politico-religiosi), a carui experienta indiana m-a fascinat.

M-au interesat politica si religia (sau in ordine inversa), cat si ritualurile, ultimele ca surse puternice ale dependentizarii, ierarhizarii (in grup, secta, comunitate) si puterii.

Cred ca discipolul lui Eliade descoperise, confirmase sau intarise adevarul ca cel care fusese convins ca este cel ce nu este furase secretele religiei, culturii si puterii faraonice, pe care, dupa intalnirea cu sunt cel ce sunt, le turnase in propriul sau model de putere egocentrica si, ulterior, etnocentrica.

Doua greseli aveau insa sa-l greveze, (1) falsa credinta, usor diagnosticabila prin sesizarea jucarii imediatului si totului pe o singura carte, ca totul incepe si se termina aici, si (2) evidenta grosiera ca ritualurile de infricosare, umilire si aservire psihologica urmareau vinderea sufletului catre o putere lumeasca fara Zei sau Dumnezeu, pe ale caror piedestaluri rasturnate se ridica aroganta si semeata ea insasi.

Ceea ce-l impresioneaza la hinduism pe crestinul sau dialecticianul laic care-l descopera este trinitatea Brahma (Creatorul), Shiva (Distrugatorul) si Vishnu (Pastratorul), trei aspecte ale realitatii ultime, brahmanice (Brahman), asemanatoare trinitatilor crestina – Tatal, Fiul si Sfantul Duh – si hegeliana – Teza, Antiteza, Sinteza.

Nu mi-am imaginat nicio clipa ca am putea fi neamuri istorice, originare, cu indienii, persii, irakienii sau turcii, pe ale caror teritorii (dar si pe altele) s-au asezat indo-europenii, la care regasim acelasi principiu trinitar, in structura tripartita a societatii (preoti, razboinici, tarani), care s-a intins de la Platon pana la Franta prerevolutionara a celor Trei Stari, din Europa pana in India.

Asemanarile pe care le percepem uneori irational, fara sa le putem explica, sunt prin urmare o chestiune de genom comun.

Nu ai observat cata empatie exista intre noi si turci, intre noi si persi/iranieni?! Dar intre noi si rusi?

Si pentru ca tot am vorbit de stepa rusa, si acum te atac, ca sa nu mai vorbesti denigrator, condus de adrenalina si umori, afla dragul meu Ghitza ca indoeuropenii au avut ca bazin originar, din care s-a produs ulterior Marea Dispersie, teritoriul delimitat de spatiul carpato-danubian, stepele de la nord de Marea Neagra si Asia Centrala inclusiv, deci suntem neamuri istorice si cu rusii.

Nu vreau sa aud nicio replica artagoasa, taci si baga la cap, accepta ca trebuie sa ne respectam neamurile si vecinii, sa conlucram si sa ne construim casa comuna regionala, care face parte dintr-o casa mai mare, casa comuna europeana, care la randul ei face parte din casa comuna euro-asiatica.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: