Revolutia Macron, pas cu pas: Posibile schimbari sociale si liberale. Deconditionarea presedintelui de partide si majoritati, o tinta indepartata

Au aparut unele critici ale dreptei fata de ceea ce i s-a parut o “reciclare a socialistilor” de catre Macron, prin acceptarea din randul acestora a unor candidati pe listele miscarii “La Republique en Marche”. Probabil ca dreapta vrea sa-si revendice sub o forma sau alta, ori in cele din urma, noua formatiune centrista, in special prin desemnarea premierului, care va fi anuntat luni, ceea ce ar contrabalansa eventuala influenta a stangii. Cateva opinii privind vechiul stereotip dihotomic (dihonic!) stanga-dreapta dupa care unii politicieni ai acestei schisme ideologice s-ar putea sa incerce sa caracterizeze si, prin aceasta, sa-l deturneze sau blocheze pe centristul Macron, ceea ce ar echivala cu o “descentrare”.

Unor asemenea cautatori de pete in soare cred ca nu li se poate raspunde decat ca nu au retinut intro-ul miscarii centriste a lui Macron, ca nu este nici de stanga, nici de dreapta. Sau, pana ce locul acestor vechi referinte va fi luat de noi concepte descriptive ale esichierului politic, ca centrul este intre stanga si dreapta, ceea ce este acelasi lucru cu a nu fi nici una nici alta. Probabil ca ceea ce evolutionismul macronist va aduce nou la acest continut traditional vor fi doua lucruri.

Pe partea conventional numita de stanga, schimbarea de paradigma pe care ar pute-o aduce macronismul ar putea consta in a face ca nimeni sa nu mai beneficieze de ajutoare sociale fara munca. Cei care nu pot munci, pot invata, asimilarea educatiei organizate in scopul integrarii sociale este tot o munca, foarte importanta, aici intrand toti cei de varsta scolara, elevii si studentii. Altii pot ajuta, face ceva util, indiferent ce sau sub ce forma, categorie in care se inscriu cei aflati in incapacitate temporara sau definitiva de munca. Intre societate si individ trebuie creata o relatie interactiva, de tipurile drept-obligatie, asistential-contributiv, dau-primesc. Nimeni nu ar trebui sa mai pretinda ca societatea sa fie solidara asistential cu individul, daca individul nu este solidar contributive cu societatea.

Pe partea conventional de dreapta, Macron ar putea aduce o moderare a liberalismului, prin respingerea extremelor si aducerea lui spre centru. Lipsindu-i limitele si reperele, liberalismul clasic al lui Adam Smith, profesorul de morala si etica, a ajuns sa fie atat de distorsionat si de speculat incat economia si comertul au ajuns sa fie un fel de jungle, sa fie dominate de un soi de “oameni ai junglei”, lipsiti de respect fata de om si de responsabilitate fata de mediu, degenerari care au dus la crizele pe care le vedem si le simtim cu totii, incepand de la cele de hrana, adapost, sanatate, educatie, pana la cele climatice. Liberalismul si libertatea nu sunt pentru hoti, talhari, criminali sau alte specimene de la limita umanului si socialului. Asa cum comunismului s-a incercat sa i se dea o fata umana, prea tarziu si fara succes, si liberalismului va trebui sa i se faca o transfuzie cu socialitate si responsabilitate. Nu este inca prea tarziu pentru ca liberalismul social si liberalismul responsabil sau legal sa aiba viitor.

O tinta mai indepartata a revolutiei lui Macron, care ar putea fi atacata incepand cu al doilea mandat, daca va avea sansa sa fie reales, ar putea fi deconditionarea presedintelui de partidele politice si de majoritatile parlamentare, in exercitarea mandatului. Chiar si dupa aceste alegeri ar fi putut sa renunte la realizarea unei majoritati prezidentiale in parlamentul care urmeaza sa fie ales luna viitoare. Avand ca platforma si vector electorale o miscare de centru nascuta din societattea civila, care l-au adus la Palatul Elysee, o data ce acest obiectiv strategic fundamental a fost indeplinit nu ar mai fi fost necesara angrenarea acestei miscari in alegerile parlamentare, sau nu in numele presedintelui. Presedintele ar putea doar numi premierul care sa indeplineasca programul electoral castigator al alegerilor prezidentiale. Din momentul instalarii guvernului pluralist, obligatoriu cu reprezentare de pe ambele laturi ale esichierului, in ordinea stricta a celor mai mari scoruri parlamentare, scorul fiind cel care da sansa calificarii pentru guvernare, nu automat insa si dreptul obligatoriu de a intra la guvernare, presedintele se poate deconditiona si de miscarea sa electorala, posibil devenita parlamentara, situandu-se astfel in rolul de moderator si decident absolut independent in privinta partidelor si puterilor statului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: