Stagnarea de-teritorializarii Statului Islamic: “Campania de anihilare”. Teroristii au “salutat” sosirea lui Donald Trump la Riad cu un macel in Irak

Noua tactica militara a SUA impotriva Statului Islamic, care continua sa ocupe un teritoriu insemnat in Siria si Irak, a starnit dezamagire in randurile expertilor militari, dar si in ale unor tari din coalitia internationala. Murmurul imperceptibil de “campanie penibila” incepe sa se faca daca nu auzit cel putin simtit, dar americanii au monopolul comenzii, iar de o schimbare sau de o rotatie de leadership nici nu poate fi vorba.

“Campania de anihilare”, noua tactica anuntata de ministrul apararii, Jim Mattis, declansata ca urmare a inițiativele presedintelui Donald Trump dintr-un “plan de accelerare” a campaniei împotriva Statului Islamic, ar viza limitarea la maximum a numărului de luptători străini care ar putea reveni in tarile lor sau pleca in alte tari.

Potrivit lui Mattis, care a sustinut o conferinta de presa la Pentagon, “campania de anihilare” presupune mai ales că forțele coaliției “vor încercui” pozițiile jihadiștilor înainte de a lansa atacuri, pentru ca aceștia să nu poată fugi și regrupa în altă parte (tara). “În rezumat, intenția noastră este ca luptătorii străini să nu scape”, sau cel puțin ca numărul celor care vor reuși să fugă “să fie foarte redus”, a conchis Mattis.

Strategii cred ca aceasta tactica evazioneaza sau amana, intarzie deteritorializarea Statului Islamic, care poate fi invins numai prin actiuni militare ofensive determinate, dupa regulile razboiului de cucerire, care a dus la invingerea unui inamic mult mai puternic ca armata si teritoriu, cum a fost campania din Irak, impotriva lui Saddam Hussein (2003).

Nu uciderea unuia sau altuia din liderii jihadisti, cum din cand in cand anunta triumfalist SUA, ori a liderului suprem, cum a promis secretarul de stat, Rex Tillerson, la convocarea de la Washington a tarilor coalitiei, ar trebui sa fie preocupanta, ci deposedarea Statului Islamic de teritoriile ocupate si redarea lor, libere, Siriei si Irakului.

Argumentatia evitarii unei batalii decisive si finale impotriva Statului Islamic pe considerentul „protejarii” civililor nu functioneaza, este ipocrita, aproape zilnic teroristii ucid oameni nevinovati, dar si periculoasa pentru SUA, deoarece ridica statuie rezistentei dictatorului Saddam Hussein, care nu si-a masacrat poporul in razboiul preventiv al lui George W. Bush, asa cum o face liderul Statului Islamic, Abu Bakr al-Bagdadi, care ucide in mod curent si in masa irakieni si sirieni.

Chiar in ziua cand Donald Trump a sosit in vizita oficiala in Arabia Saudita, sambata, urmand sa tina un discurs despre “speranțele” sale pentru o “viziune pașnică” a islamului, în fața a aproximativ 50 de lideri ai lumii arabo-musulmane, cel puțin 35 de persoane au fost ucise și alte câteva zeci au fost rănite în atacuri cu bombă revendicate de gruparea jihadistă Statul Islamic la Bagdad și în sudul Irakului, dupa cum au declarat oficiali irakieni. Inca un prilej pentru a citi, probabil, un alt mesaj al indignarii in murmurul arabilor si musulmanilor din coalitie: „Daca ar fi murit americani, Statul Islamic si-ar fi aflat de mult sfarsitul”.

https://www.agerpres.ro/externe/2017/05/20/trump-a-ordonat-o-campanie-de-anihilare-a-jihadistilor-in-irak-si-siria-potrivit-sefului-pentagonului-11-19-06

Politica secantei: Raspuns la politica cercurilor concentrice

Stimate coleg si prieten, daca toti inginerii v-ar semana, socio-umanistii ar fi foarte concurati de poli-tehnisti, ceea ce ar fi excelent, deoarece stiinta fara constiinta inseamna ruina sufletului (Rabelais). De fapt, oamenii nu vor trebui sa puna geografia pe harta, a facut-o natura, oamenii vor trebui doar sa respecte legea naturala a vecinatatii sau proximitatii, cum spun inginerii, inventatori ai releelor de proximitate, care exprima extraordinar de bine rolul anclasant al influentelor din apropiere (vecinatate).

Noi nu am reusit din pacate sa transpunem rolul acestor relee din fizica in realitatea socio-politica regionala. Si stiti de ce? Pentru ca dezbinarea, care este un virus, ne ataca si distruge solidaritatea, combustibilul fara de care releele de proximitate socio-politica raman inerte, nu functioneaza, iar noi, cei din regiune, cadem sau cedam, rand pe rand, ca niste piese de domino, in fata oricarei turbulente venite, ca un input, din afara regiunii noastre. Exact cum se intampla cand miliardarul evreu american George Soros da un bobarnac regiunii ECE, folosindu-si banii ca virusi, si noi toti cadem pe spate, fara nicio reactie de impotrivire, de solidaritate, desi noi suntem multi, iar el, unul, dar ne comportam ca o turma.

Daca ne uitam pe harta, pe cea fizica, care este inaintea celei politice, vedem vecinatatile de care apartinem sau suntem legati, alaturati, zonele pontica, carpatina, danubiana, balcanica, caucazian-caspiana, bosforeano-mediteraneeana, mergand dinspre nemijlocit spre apropiat, in care nemijlocirea si apropierea se situeaza pe cercuri concentrice. Aceasta legatura fizica de apropiere ar trebui sa o regasim, sa se reproduca si politic, ca fizica apropierii sa se suprapuna identic cu politica apropierii, deoarece in spatiile fizice apropiate amintite se afla spatiile politice statale numite Ucraina, Rusia, Turcia, pentru a le numi pe cele mai proeminente, de care Romania este legata ca vecin, nemijlocit sau apropiat. Deci chestiunea angrenarii in proiecte comune cu vecinatatea nemijlocita si apropiata este dictata natural si divin, de geografie si de Dumnezeu, care ne dau vecinii.

Haideti sa va mai spun si un alt lucru, extrem de convingator, cred, pentru ca vine de la un mare spirit, universal, potrivit caruia „Pe cer nu este nicio diferenta intre Est si Vest. Fiecare om isi creeaza propriile diferente si apoi le crede adevarate” (din Invataturile lui Buddha). Fara indoiala ca trebuie sa fim apropiati de Turcia, cu care suntem, ca sa zic asa, “neamuri regionale”. Nu mai spun ca mamele multor turci sunt din tinuturile noastre, de pe vremea tributului in fecioare, chiar mamele unor sultani, daca ne gandim la haremurile acestora, din care au facut parte si romance, d’aia, zic, turcii seamana mult cu europenii, le curge prin vene si sange european, au sange euro-asiatic, grija pentru Eurasia trebuie sa fie deci o responsabilitate comuna.

Privind cercurile concentrice pe care le vrea Bruxellesul, nu putem avea niciun control asupra concentricitatii lor proiective, este un dat, in jurul oricarui centru sunt mai multe orbite satelitare, ale caror forte de atractie spre centru slabesc spre periferie. Bruxellesul are dreptate, pe care si noi vom fi nevoiti sa o recunoastem si sa o acceptam in cele din urma. Nu trebuie sa uitam ca Uniunea Europeana se afla la randul ei intr-o competitie mondiala, nu poate sa-si incetineasca ritmul asteptandu-l pe cel din coada lotului comunitar. Europa ar pierde, adica toti. E ca in sport, ritmul trebuie impus de cel din frunte, care trebuie lasat liber sa castige competitia, daca este in stare, iar medalia va fi a intregii echipe. Dar, aici, in aceasta slabiciune a periferiei fata de centru, situatie in care ne aflam, exista si o oportunitate, de cercuri secante, de a ne situa in zona lor comuna, din care putem castiga, ce nu obtinem dintr-o parte, putem obtine din cealalta parte. Politica secantei, de creare si situare intr-un spatiu secant, va fi o oportunitate extraordinara de a extrage energia nationala din doua surse, din Vest si din Est.

PS: “PRACTIC, cum configuram pe harta si constituim regiunile ? Sa luam ca exemplu Romania: Cu cine ar putea crea o regiune ?” M-da, vesnica tribulatie, nu numai a inginerilor, intre mental si material. Eu cred ca pentru inceput ar fi suficienta o reconfigurare mentala a regiunilor, material sa fie doar realizarile comune. Ne-ar scuti de consumarea energiei in ideologie, in loc sa o directionam toata spre pragmatologie, in realizari materiale comune. Apoi, mai vedem…

Desi, o reconfigurare regionala, care include Romania, exista, OCEMN (1992) – Organizatia de Cooperare Economica a Marii Negre, cuprinzand 11 state (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, R. Moldova, România, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina). I-ar trebui doar turate motoarele. Dar, revenind la politica secantei ca alternativa la cea a politicii cercurilor concentrice, sa nu uitam esentialul, care sunt cele doua mari cercuri secante ale continentului, in a caror zona comuna, asemanatoare unei Vesica Piscis, care ajuta la echilibru si plutire, se afla Romania.

https://adriannastase.ro/2017/05/18/amurgul-uniunii-europene/