Mai este o zi pana la summitul NATO de la Bruxelles, la care SUA vor fi reprezentate de noul presedinte, Donald Trump. Unele analize si comentarii din ultimele zile au exprimat tendinte de modelare premergatoare a evenimentului.
Cea mai evidenta este tentatia de a “bilateraliza” relatia dintre SUA si NATO, facandu-i presedintelui american o primire triumfalista, ca o vizita a unui sef de stat intr-un alt stat, care se va finaliza cu acorduri “bilaterale”.
Nu lipseste nici mirajul unei relatii de “ierarhizare”. “Este momentul să-i amintim lui Trump că el este liderul lumii libere”, a sustinut un diplomat de rang înalt din cadrul NATO, exlicand graba mutarii in noul sediu si ridicarea la intrare a unui monument dedicat memoriei victimelor atacurilor teroriste din 11 septembria 2001.
Agentia britanica de stiri Reuters speculeaza ca obiectivul summitului NATO va fi ”Let’s make Trump happy!” (Să-l facem fericit pe Trump!). De asemenea, ambasadorul SUA pe lângă UE în timpul administrației Obama, Anthony Gardner, a lansat ideea ca “Trump va dori să afle ce au făcut ei (liderii europeni) pentru el în ultima vreme. Mai exact, ce au făcut pe frontul “hard power”.”
Insa primirea fastuoasa, regala, de la Riad si spiritul care a dominat vizita presedintelui american Donald Trump in Arabia Saudita nu vor avea cum sa se reediteze la Bruxelles. Preferinta echipei republicane de la Casa Alba pentru acelasi tipar este de inteles. E un mod de a-i imbuna si indulci pe democrati. Dar SUA sunt parte a NATO, iar Trump nu este un scoborator din ceruri. Summitul va fi o reuniune intre cei de-ai casei, intre egali. Nici noul presedinte al Frantei, Emmanuel Macron, nu va beneficia de o primire si un tratament ca de “extraterestru”.
Desi va fi cat se poate de pamanteana, in termenii raportarii la noile realitati geostrategice, ordinea de zi nu va fi ordinara. Semnele neobisnuitului reuniunii transpar din renuntari la activitati devenite relativ obisnuite si obligatorii la astfel de evenimente. S-a renuntat la agenda aglomerata de dezbateri, la comunicatul final, la sesiunile cu statele partenere nemembre, ceva de neconceput pana acum.
Va fi doar un dineu de lucru, anuntat, care impreuna cu caracteristicile deja vizibile de inchis si secret, probabil si cu un cerc mai limitat, dau o nota speciala summitului NATO din 25 mai. Minimalizarea chestiunilor privind bilantul activitatii trecute si programul activitatilor viitoare, sugerata de renuntarile amintite, ne poate duce cu gandul ca de aceasta data deciziile care se vor lua par sa fie mai degraba ca un contract intre doua parti, SUA si Europa, decat ale unui intreg.
Cele trei mari probleme, terorismul, Rusia si contributiile financiare la apararea colectiva se inscriu de pe acum intr-un crochiu de solutii relativ previzibile, catre care conduc atat actul fondator, cu articolul 5, cat si situatiile relativ configurate in teren, din noul mediu de securitate. Acoperirea consolidata a frontierei de Est a NATO ramane in continuare obiectivul fondator, iar alocarea de cel putin 2% din PIB pentru aparare va fi indeplinita de toate statele membre pana in 2024, potrivit unui plan, dezvaluit de Reuters.
Articolul 5 se refera la responsabilitati si misiuni in spatiul NATO. Sunt excluse spatii si situatii extra-NATO. Acest fapt este readus diplomatic in memoria SUA. Statuia de la intrarea in noul sediu pe care o va dezveli Trump are darul rememorarii si neuitarii. Atacul din 9/11, asupra unei tari NATO, a fost singura dată în istoria Alianței când a fost activată in mod legitim clauza apărării colective.
Ideea ca NATO va fi angrenata in lupta impotriva terorismului international, lansata ca un balon de incercare de catre oficiali politici si diplomatici americani cu putin timp in urma, este excesiva. Ea excede clauza de aparare colectiva, vointa politica europeana si cheltuielile militare pentru apararea teritoriului national si a teritoriului NATO, stricto sensu, cand o tara membra este atacata.
In afara de lipsa de legitimitate, prin iesirea de sub dispozitia articolului 5, ideea respectiva nu are nici forta politica. Ar fi ridicol ca NATO sa se calce pe picioare cu coalitia internationala condusa de SUA in Siria si Irak, doua coalitii gigant ingramadite pe spatiul a doua tari. Pe de alta parte, pentru SUA ar fi si un semnal politic gresit dat Lumii. SUA, neputincioase? SUA capitularde in fata Statului Islamic? In Afganistan la fel, nici macar fosta URSS nu au implicat Tratatul de la Varsovia in razboiul pe care sovieticii l-au dus in aceasta tara.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 