Universalizarea zoologizarii: „Mancam ce vanam”

Pledoaria mea pentru primatul gandului urmareste evitarea situatiilor de a mai cadea prada cuvantului. Mai ales cand acesta face parte din unele izbucuri ale unor idei sau ideologii care se vor coplesitoare. Un exemplu ar fi, pentru a fi mai bine inteles, mai noul caz al „democratiei liberale”.

Ideologia „democratiei liberale” este succesoarea, poate si substituitoarea, „democratiei comuniste”. Memoria recenta ne avertizeaza ca in fata cuvantului sau discursului politic sa ne intrebam daca nu cumva in spatele acestuia sau acestora se ascunde un gand de pradator, care se foloseste de cuvant ca de o nada.

L-ati auzit pe Zuckenberg despre vointa lui privind un venit de baza „universal”? Sigur, nu din miliardele lui nemuncite sau ale Fed-istilor evreo-americani, ci, pentru ca ei sa ramana vesnic bogati, din munca cinstita si demna a celorlalti, care, ca orice sclavi, trebuie supti pana la sudoare si sange.

Sau pe „super-starul” ipocrit Obama, indragostit subit de Berlin si prieten pe viata al lui Merkel, despre faptul ca „nu ne putem ascunde dupa un zid”, gandindu-se la zidurile altor cetati (mai ales cand dincolo de ele sunt cosuri pline cu banane!), cand, de fapt, in cei opt ani cat a fost presedinte el nu a daramat zidurile cetatii americane din calea esticilor, ba mai mult, i-a izgonit chiar si in ultima luna de mandat (v. cei 35 de expulzati rusi)?

Pentru cine munca e grea sau prea sus ca sa ajunga la ea si se folosesc de cuvinte inselatoare: Mars, ma, acasa, javra declasata, la munca, nu la praduit! Cred ca expresia „mancam ce vanam” a fost auzita si la noi, dar cine or fi vanatorii si cine vanatii?!…

La limita Cuvantului: Inapoi la primatul Gandului

Se pare ca am ajuns la limita limbajului omenesc.

Cei care au pus stapanire pe ceea ce as numi „tehnologii de comunicare” isi invartesc atat de bine limba, despre care nu intamplator se spune ca nu are “oase”, incat pot provoca iluzia ca au intotdeauna dreptate.

Includ in mijloacele speculative de persuadare sofistica, retorica, PR-ul, lingvistica etc. A se vedea in ultimul caz gramatica generativa a lui Noam Chomsky, o unealta rafinata pentru discursul politic manipulativ.

Candva am spus despre acesti indivizi ca se folosesc de limbaj ca de un cod spart. Spargerea codului de comunicare al dusmanilor permite, intre altele, si folosirea codului respectiv pentru intoxicarea utilizatorilor naturali ai acestuia.

A se vedea celebrul caz de decriptare de catre britanici a masinii “Enigma”, din WW2, cu care nemtii isi secretizau mesajele de razboi, despre care parerea mea este ca a fost pus la dispozitia britanicilor chiar de Hitler insusi.

Aceasta a fost inca una din cauzele infrangerii Germaniei, de asemenea in opinia mea, care s-a adaugat celei a neasigurarii criminale a munitiei de lupta pentru trei zile a militarilor germani din Normandia.

Regulamentele militare privind asigurarea unitatii de foc prevedeau asigurarea munitiei de razboi pentru trei zile. Nemtii au rams fara munitie in mai putin de 24 de ore de la Debarcarea anglo-americana.

Infrangerea Germaniei, poate inadecvat spus “naziste”, s-a datorat faptului ca nemtii s-au lasat prosteste condusi de un Fuhrer care nu era de-al lor. Desi a spus ca este “german” si ca va face Germania “Mare”, Hitler nu a fost nici german, nu a facut nici Germania “Mare”.

Ce ne-a mai ramas? Cred ca numai gandurile, care inca nu ne pot fi cunoscute (dar ne pot fi influentate). De aceea am afirmat ca mai corect ar fi fost ca Biblia sa inceapa cu: La inceput a fost Gandul, si Gandul era la Dumnezeu, iar Gandul era Dumnezeu…

Terorismul ca institutie clandestina: Recitindu-l pe Gandhi. Actualitatea Satyagrahei, ca varianta de raspuns

Familiile Soarelui

Draga Domnule G. B.,

Nu-ti trebuie nu stiu ce aparat sofisticat de analiza pentru a observa rapid, cu mijloacele simtului comun, greseala de neinteles pe care a facut-o seful diplomatiei americane.

S-a dus sa planga la mormantul victimelor unui atac terorist in masa si in loc sa spuna ca, la informatiile si resursele specifice pe care le are, va face totul sa-i rada de pe fata pamantului pe teroristi, care sunt concreti, localizati si cu crimele asumate public, a pus aceste lucruri palpabile in paranteza, trimitand in schimb printr-un logos de intentie spre un alt candidat pentru “scaunul electric”, care este strain de cauza, confuz, imaterial.

Practic, a abatut atentia familiilor indoliate si a poporului britanic, energia setei lor imperioase de dreptate, spre o directie nebuloasa, cu tinte abstracte, oameni fara chip si nelocalizati, numiti “extremisti”. Ca intr-o vanatoare de vrajitoare careia oricine ii poate cadea victima, numai cine trebuie, nu.

Iti dai seama ce revolta poate starni printre neamuri cineva care la funeraliile unor rude asasinate il disculpa indirect pe asasin, ferindu-l de urmarirea penala si de sabia Justitiei, pe care, diplomat, le abate in gol? Ba, mai mult, cand vorbeste de “integrarea” ucigasilor (imigranti) in societatea occidentala, in particular in cea britanica? Efectul este unul de neincredere, care, o data instalata, face ca increderea pierduta sa fie precum sufletul, care o data pierdut nu se mai intoarce (Miguel de Unamuno).

Cred ca ai auzit lamentatia agresiva si instigativa, frecvent repetata, pentru un domeniu sau altul: „Nu sunt/nu avem institutii, dar le vom avea!”. Ei bine, se pare ca terorismul a devenit o institutie politica. Repet, pentru a retine si reflecta terapeutic asupra acestei maladii/schizofrenii politice: TERORISMUL ca INSTITUTIE CLANDESTINA.

Descriptiv, pe multitudinea de cazuri concrete, pot fi scrise tomuri intregi, dar la fel de importanta ca intelegerea fenomenului, a cauzelor si efectelor acestuia, sunt si solutiile. Daca ma vei intreba “Ce-i de facut?”, iti voi reaminti precedentul care a apartinut lui Mahatma Gandhi, părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolente. Pare incredibil, dar Gandhi a obtinut victoria asupra violentei prin non-violenta.

“Marele suflet” (Mahatma, in sanscrita), cum a fost numit de poetul indian Rabindranath Tagore, a lansat la nivel de masă metoda de revoltă bazată pe rezistență pașnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autoritățile britanice.

“Părăsiți India” (1942), revendicarea protestului non-violent, de refuzare o oricaror relatii cu ocupantii britanici, a coagulat rezistenta indienilor. Rezultatul a fost retragerea britanică și independența Indiei (1947).

Cred ca in NECOLABORAREA de niciun fel de atunci poate fi intrezarita o cheie, care, remodelata in raport cu noile realitati, ar putea fi folosita si acum, pentru eliberarea de sub dominatia noilor colonizatori, americani, in primul rand a popoarelor si tarilor din Orientul Mijlociu (Irak, Afganistan, Siria), apoi a celorlalte tari cu statut de facto de colonii americane.

In asteptarea vremurilor libere, F. P.