NATO: Summit intre egali. Donald Trump nu scoboara din ceruri. Statuia care vorbeste

24/05/2017

Mai este o zi pana la summitul NATO de la Bruxelles,  la care SUA vor fi reprezentate de noul presedinte, Donald Trump. Unele analize si comentarii din ultimele zile au exprimat tendinte de modelare premergatoare a evenimentului.

Cea mai evidenta este tentatia de a “bilateraliza” relatia dintre SUA si NATO, facandu-i presedintelui american o primire triumfalista, ca o vizita a unui sef de stat intr-un alt stat, care se va finaliza cu acorduri “bilaterale”.

Nu lipseste nici mirajul unei relatii de “ierarhizare”. “Este momentul să-i amintim lui Trump că el este liderul lumii libere”, a sustinut un diplomat de rang înalt din cadrul NATO, exlicand graba mutarii in noul sediu si ridicarea la intrare a unui monument dedicat memoriei victimelor atacurilor teroriste din 11 septembria 2001.

Agentia britanica de stiri Reuters speculeaza ca obiectivul summitului NATO va fi ”Let’s make Trump happy!” (Să-l facem fericit pe Trump!). De asemenea, ambasadorul SUA pe lângă UE în timpul administrației Obama, Anthony Gardner, a lansat ideea ca “Trump va dori să afle ce au făcut ei (liderii europeni) pentru el în ultima vreme. Mai exact, ce au făcut pe frontul “hard power”.”

Insa primirea fastuoasa, regala, de la Riad si spiritul care a dominat vizita presedintelui american Donald Trump in Arabia Saudita nu vor avea cum sa se reediteze la Bruxelles. Preferinta echipei republicane de la Casa Alba pentru acelasi tipar este de inteles. E un mod de a-i imbuna si indulci pe democrati. Dar SUA sunt parte a NATO, iar Trump nu este un scoborator din ceruri. Summitul va fi o reuniune intre cei de-ai casei, intre egali. Nici noul presedinte al Frantei, Emmanuel Macron, nu va beneficia de o primire si un tratament ca de “extraterestru”.

Desi va fi cat se poate de pamanteana, in termenii raportarii la noile realitati geostrategice, ordinea de zi nu va fi ordinara. Semnele neobisnuitului reuniunii transpar din renuntari la activitati devenite relativ obisnuite si obligatorii la astfel de evenimente. S-a renuntat la agenda aglomerata de dezbateri, la comunicatul final, la sesiunile cu statele partenere nemembre, ceva de neconceput pana acum.

Va fi doar un dineu de lucru, anuntat, care impreuna cu caracteristicile deja vizibile de inchis si secret, probabil si cu un cerc mai limitat, dau o nota speciala summitului NATO din 25 mai. Minimalizarea chestiunilor privind bilantul activitatii trecute si programul activitatilor viitoare, sugerata de renuntarile amintite, ne poate duce cu gandul ca de aceasta data deciziile care se vor lua par sa fie mai degraba ca un contract intre doua parti, SUA si Europa, decat ale unui intreg.

Cele trei mari probleme, terorismul, Rusia si contributiile financiare la apararea colectiva se inscriu de pe acum intr-un crochiu de solutii relativ previzibile, catre care conduc atat actul fondator, cu articolul 5, cat si situatiile relativ configurate in teren, din noul mediu de securitate. Acoperirea consolidata a frontierei de Est a NATO ramane in continuare obiectivul fondator, iar alocarea de cel putin 2% din PIB pentru aparare va fi indeplinita de toate statele membre pana in 2024, potrivit unui plan, dezvaluit de Reuters.

Articolul 5 se refera la responsabilitati si misiuni in spatiul NATO. Sunt excluse spatii si situatii extra-NATO. Acest fapt este readus diplomatic in memoria SUA. Statuia de la intrarea in noul sediu pe care o va dezveli Trump are darul rememorarii si neuitarii. Atacul din 9/11, asupra unei tari NATO, a fost singura dată în istoria Alianței când a fost activată in mod legitim clauza apărării colective.

Ideea ca NATO va fi angrenata in lupta impotriva terorismului international, lansata ca un balon de incercare de catre oficiali politici si diplomatici americani cu putin timp in urma, este excesiva. Ea excede clauza de aparare colectiva, vointa politica europeana si cheltuielile militare pentru apararea teritoriului national si a teritoriului NATO, stricto sensu, cand o tara membra este atacata.

In afara de lipsa de legitimitate, prin iesirea de sub dispozitia articolului 5, ideea respectiva nu are nici forta politica. Ar fi ridicol ca NATO sa se calce pe picioare cu coalitia internationala condusa de SUA in Siria si Irak, doua coalitii gigant ingramadite pe spatiul a doua tari. Pe de alta parte, pentru SUA ar fi si un semnal politic gresit dat Lumii. SUA, neputincioase? SUA capitularde in fata Statului Islamic? In Afganistan la fel, nici macar fosta URSS nu au implicat Tratatul de la Varsovia in razboiul pe care sovieticii l-au dus in aceasta tara.

https://www.agerpres.ro/externe/2017/05/23/reuters-summitul-nato-o-reuniune-ce-va-cauta-mai-degraba-sa-il-impresioneze-pe-trump-16-59-13


Primul destept si ultimul prost

23/05/2017

In comunicarea politica, este greu de spus, si mai greu de ales, care este calea de mijloc intre schematismul sau telegrafierea informatiilor, pe de o parte, si detalierea sau analiza lor, de cealalta parte. Ramane intotdeauna o provocare, care in principal depinde de structura audientei si de gradul de noutate sau de familiaritate al temei.

In comunicarea de presa, de regula se merge pana la max. 500 de cuvinte. In analiza, deh!… ce sa spun… e mai greu sa spui totul in putine cuvinte si sa te faci si inteles. Un profesor de mare clasa, care a modelat multe valori ale acestei tari, spunea, pe vremea cand il ascultam din banca, referitor la comunicare, mai ales la cea scrisa: “Din mult poti face putin, dar din putin nu poti face mult. Cand in comunicare este vorba si de intelegere, putin poate deveni de neinteles”.

Cand ai ceva de spus, o spui, indiferent de numarul de cuvinte, pagini, capitole sau volume. Ma refer la analize, comunicari, teze. Grija trebuie sa fie sa te faci inteles. Pentru cine prezinta interes, cu siguranta te va citi pana la capat, posibil si cu reveniri si selectii. Asa cum , in ultimul caz, si eu fac adeseori cu articole de pe site-ul AN sau de pe alte site-uri. Neinteresatii nu te vor citi, dar nici nu va fi vreo paguba. Comunicarea orala este ceva mai putin riguroasa, dar aici durata este mai restrictiva. Nu am cronometrat niciodata discursurile din Parlament, dar unele dintre ele, pe care le-am urmarit, s-au intins chiar si pe cateva zeci de minute. Am citi cateva si din perioada interbelica, unele foarte laborioase, cu toate etapele retorice.

Revenind la tema „amurgului UE”, aceasta a suscitat o abundenta deosebita de idei, de asemenea deosebite, si probabil ca o va face in continuare. De aceea am scris cum si cat am scris, si nu degeaba se afirma ca standardul analistului este analistul insusi, la fel ca si stilul, care este omul insusi (ultima afirmatie i-a apartinut lui La Buffon: Le style c’est l’homme meme). Aceste lucruri le-am spus pentru colegii mai tineri. Dar, daca am abuzat de neuronii lui George Ban, pentru a-l ajuta in refacerea capacitatii de atentie, voi incheia cu doua mici nostimade sau digresiuni. Profesorii pasionati de meseria lor stiu ce inseamna acest lucru. Dupa 20-30 minute de solicitare intensa, atentia ascultatorilor incepe sa scada si este nevoie de o mica deconectare, de o glumitza care sa-i ajute sa se reincarce cu energie psihica. Mai ales din cea a surasului. Pe vremuri, aveam fise speciale cu asa ceva.

Deci, o mica povestioara, istorisita de un profesor evreu, foarte destept, dar care avea un mod mai aparte de a se concentra. Cand isi sustinea prelegerea, se uita in tavan. Din cand in cand se oprea din vorbit, isi cobora cercetator privirea din tavan asupra noastra si ne intreba: „Intelegeti ce spun?”. Mi-a trebuit ceva timp sa ma obisnuiesc. „Asa or fi domnii de la oras”, gandea copilul de la tara din mine. De la acel profesor am auzit, nu stiu daca era legenda sau realitate, ca Trotsky, un bun orator (desi a fost un personaj lugubru, nu am ce face, ma voi folosi de exemplul lui, pentru a intelege, intre altele, si precaritatea intelectuala a aplaudacilor trotskysti) a fost iscodit intr-o zi de un om al lui Stalin pentru a-i afla secretul succesului oratoric. “Apoi care sa fie, i-a raspuns Trotsky, eu vorbesc in asa fel incat sa ma inteleaga si ultimul prost din fundul salii”.

Se mai spune ca Trotsky isi tinea discursurile cu pistolul pe masa. Cred insa ca in astfel de cazuri nu era nevoie. Era suficient sa aplaude unul, ca aplaudau toti. E o dracie de marketing si de manipulare. Am vazut ca functioneaza si azi in unele spectacole de televiziune americane, care sunt presarate cu rasete, inregistrate pe coloana sonora, pentru a sti telespectatorul cand sa rada sau ca sa dea “valoare comica” productiilor de pe ecran.

Al doilea moment privind calibrarea comunicarii, de aceasta data real si personal, se refera la ceea ce mi-a spus, o data, un profesor, tot de filosofie, de care am fost foarte apropiat. Acest magister drag, pentru care ma rog la bunul Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace, pentru ca s-a prapadit devreme, de o boala neasteptata, caruia ii voi pastra o amintire nestearsa, la orele caruia dialogul nostru interpersonal consuma o mare parte din timp, spre usurarea colegilor mei, era de o inteligenta logica si filosofica sclipitoare. Cred ca dadea peste cap scalele la toate aparatele sau bateriile de teste de masurat inteligenta. Nu stiu daca sau cat era sofism si speculatie in inteligenta si structura sa filosofice, inca nu stiam pe vremea aia cu ce se mancau astfel de lucruri.

Dupa ce si-a sustinut magna cum laude teza de doctorat despre alienare, in fata unei parti a elitei si a unor varfuri ale elitei de atunci, care au umplut amfiteatrul pana la refuz, cu o abordare neconventionala si extrem de indrazneata, in care a sustinut ca alienare era si in comunism, afirmatie pentru care ma mir ca nu a fost mazilit, la o mica sarbatorire a acelui succes mi-a spus, aproape testamentar, as aprecia azi: “Draga, daca vrei sa faci ceva valoros si durabil si sa ai recunoastere, sa-ti construiesti impecabil orice discurs pentru un singur om, pentru cel mai destept posibil din auditoriu, care cu siguranta va exista in orice public caruia ii vei vorbi. Altfel, daca te vei prezenta cu un discurs cu imperfectiuni, acel individ, cel mai destept posibil dintr-un public, te va executa.”

Era vorba, fireste, despre o “executie” profesionala, despre desfiintarea autoritatii si prestigiului pe care le ai in profesie. Cata deosebire intre cele doua cazuri, sa vorbesti pentru ultimul prost si sa vorbesti pentru primul destept. De prisos sa spun ca cel care isi construieste demersul ca si cand ar trebui sa dea seama in fata celui mai destept om, este de fapt mai destept decat acesta si, deci, este cel mai destept. Daca tot am facut o revolutie, pentru a-i culege fructele trebuie sa punem in frunte numai oameni care construiesc pentru primul destept.

https://adriannastase.ro/2017/05/21/liceul-tehnologic-marin-gr-nastase/


Secretul legii ungare a universităților: Tinta filierei Soros – controlul elitei

22/05/2017

Mii de oameni au protestat, duminică, în centrul Budapestei şi au cerut guvernului premierului Viktor Orban (Fidesz, centru dreapta) să respingă legislaţia care ar forţa închiderea uneia dintre cele mai mari universităţi din ţară, finantate de speculatorul George Soros, din SUA. Care este secretul din spatele legii si a protestelor?

In timp ce SUA se inchid politic, fizic si digital (v. interzicerea accesului imigrantilor si refugiatilor din tari islamice, zidul impotriva imigratiei mexicane, neridicarea vizelor pentru unele tari est-europene etc.), pe care le adauga la inchiderea naturala prin imprejmuirea de catre cele doua oceane, miliardarul evreu american George Soros a devenit prin partile noastre un cantaret ideologic al “societatii deschise” si un “mesia educational”.

George Soros si-a infiintat in acest scop o fundatie, Fundatia pentru o Societate Deschisa, si o universitate, Universitatea Central Europeana. Unii se pot intreba nedumeriti de ce Soros nu-si predica ideologia si nu-si foloseste fundatia si universitatea in SUA, unde rasismul, intoleranta si violenta civila rasucesc, in fiecare caz, inca o data cheia in broasca usii societatii americane, facand-o neatractiva din punct de vedere al securitatii cetateanului? Ori altii s-ar putea intreba de ce in virtutea reciprocitatii egale in SUA nu exista astfel de extensii ideologice, educationale si institutionale ale Europei de Est?

Raspunsurile sunt simple. Europa de Est a devenit dupa revolutii un fel de Canaan, de tinuturi promise, pentru expansiunea neoliberalismului occidental. Neoliberalismul este prin definitie supranationalist si globalist, purtand pe aripile sale, precum vantul ciulinii Baraganului sau Pustei, interese alogene exclusiviste, care tintesc sa ia locul celor indigene, nationale.

O data cu crearea in teritoriul tinta a instrumentelor de preluare a controlului (uneori nu numai economic, ci si politic, prin manipularea media si financiara a alegerilor, lovituri de stat sau chiar razboi civil sau militar), are loc si un proces insidios, similar celui desfasurat de reteaua Soros (v. Gulen in Turcia), urmarind controlul asupra elitei. Aceasta este esenta filierei Soros, controlul elitei. Prin portile societatii deschise patrund indoctrinarea si coruptia, care tintesc controlul elitei. “Miliardctivistul” fundatiei si universitatii nu este un filantrop, ci un papusar. Cei care nu stiu ce inseamna aceste lucruri si care pot fi consecintele lor, sa deschida cartea de istorie la revolutia bolsevica din Rusia, sa afle cine si cum a facut-o, si cu ce pret pentru multe generatii. Sau sa se uite la TV la demonstratiile facute cu oameni scosi in strada de corporatii.

http://stiri.tvr.ro/proteste-de-amploare-la-budapesta-fa–a-de-legea-universita–ilor_817946.html#view


Titlu-pretext: Sfarsitul sau refluxul integrarii?

21/05/2017

De ce pretext? In primul rand, pentru ca imi este dificil sa identific cu certitudine care a fost procesul conducator al evolutiei Uniunii Europene (UE) si, in plan mai larg, al Lumii, in ultimele decenii. Globalizare, integrare, expansiune, colonizare sau altul/altele din acelasi registru? In al doilea rand, deoarece, avand in vedere ca atunci cand te urci in vehiculul politic ti se spune o destinatie, dar te trezesti la alta, imi este greu sa disting care a fost scopul real urmarit si care de acoperire.

Ca va urma un sfarsit sau un reflux al actualei constructii UE, cred ca este un lucru cert, dar daca va fi al integrarii, asupra careia m-am oprit ca un pretext pentru reflectie deoarece pana a-si atinge limita a fost cea mai de succes din istorie, ar putea fi doar pe jumatate adevarat. Ar putea ca integrarea sa dispara, ca expansiune sau ca teorie a Imperiului Unic, asa cum tot ca teorii ale imperiului, deci ca slujnice ale politicii, iradiind din aceeasi sursa istorica, au fost si alte teorii, ca liberalismul si darwinismul, de pilda, care au tintit trecerea dincolo de frontierele statale si religioase, in ultimul caz prin discreditarea Creatiei.

S-ar putea insa sa dispara integrarea asa cum am cunoscut-o pana in prezent, luand alte cai si alte chipuri. Foarte probabil, lecuirea va veni din disparitia pentru totdeauna a tentatiei de integrare politica, din care au aparut de fapt toate problemele de inertie sau inadecvare a raspunsurilor la crize si provocari. Nu este exclus ca integrarea pe unele dimensiuni sa fie relansata sub numele de cooperare (intensificata). S-ar elimina astfel si inconvenientul ramanerii fara spatiul de manevra sau restrangerii acestuia in urma oficializarii unor formule idelogice.

In 1989, pe biletele noastre de calatorie scria “Capitalism”, cel clasic, pe care l-am vazut in vitrine sau printre gratiile Comunismului, dar acesta a disparut pana sa ajungem la destinatie. Nu a fost bai, si Fukuyama s-a inselat. Apoi, in 2004 si 2007 ne-am cumparat bilete spre “Securitate” si “Prosperitate” si iarasi nu am ajuns unde ni s-a spus la urcare. “- Spre Vestul minunat?”. “-Da, spre Vest!”. Numai ca mecanicii locomotivei Neoliberalismului ne-au deraiat spre peisajul sordid al crizelor financiara si imigratiei.

Fara harta, busola sau calauza, celebra intrebare “Ce-i de facut?”, ce apare in situatii de impas, ne-o punem, inevitabil, din nou. Nimeni nu pare sa stie. Conductorul-sef al trenului ridica din umeri. O luam inainte sau inapoi? Dar ce inseamna sau care este sensul Inainte si care Inapoi? Va trebui sa apelam la cei care mai au inca hartile mentale, sa-l alegem pe cel care are cea mai buna clarviziune.

Nu cred ca va trebui sa ne ingrijoreze mai mult decat trebuie ideea vitezelor diferite si ritmurilor diferite, vehiculata a se implementa in noua Uniune Europeana, in care refondarea anuntata de noul presedinte al Frantei, Emmanuel Macron, va insemna, cel putin eu asa o interpretez, mult mai mult decat reformarea. Punerea unor temelii noi practic va insemna o renastere.

Daca refondarea UE pentru Romania va insemna o reducere a dependentelor multiple de Bruxelles, inclusiv a fondurilor europene, va trebui ca partea de suveranitate care ne va fi restituita sa o folosim compensatoriu, pentru relatii de cooperare in Vecinatate si in Lume, prin dreptul si libertatea depline sau aproape depline, asociate cotei de restituire, de a ne folosi resursele si de a ne alege mijloacele si caile de dezvoltare.

Sunt convins ca refondarea Uniunii Europene, prin modificarea tratatelor, care ar putea semnifica si posibilitatea alegerii unor drumuri diferite, nu va avea un impact negativ asupra solidaritatii familiei europene. In fond, si fratii de sange cand pornesc pe drumurile lor in viata, nu inseamna ca iubirea fraterna a disparut, ca nu se mai considera ca provenind din aceeasi familie, ca nu mai tin unii la altii, ca nu vor sari sa se ajute reciproc daca imprejurarile o vor cere.

In mod natural, daca unii dintre fratii europeni – spun frati pentru ca lectia solidaritatii europene, intre Vest si Est, ca parti ale aceluiasi intreg, Europa, am reinvatat-o impreuna in ultimii zece ani, fiindu-ne ireversibil inoculata la toti in ADN-ul european – vor alege sau vor fi alesi, din varii motive, sa ramana sub umbrela Bruxellesului si sa se foloseasca de vectorii de inaintare pe care ii are capitala UE, ceilalti frati, probabil estici, vor trebui sa-si caute alte umbrele si alti vectori. In noul orizont de asteptare, Rusia si China apar ca profiluri remarcabile, de care nu se mai poate face abstractie, ca resurse si piete, si vor trebui luate in calcul.

Pentru solutiile naturale nimeni nu este vinovat sau acuzat. Intr-o astfel de posibila viitoare situatie, ar fi gresit sa spunem ca ne vom redobandi suveranitatea, cand de fapt ne va fi restituita, din motivul de pe acum evident ca UE nu va mai putea sa managerieze un sumum de natiuni atat de numeros si de divers, la fel de performant cum o facea pe vremea celor 6 sau 15 membri comunitari.

De asemenea, ar fi lipsit de fair play, tendentios, chiar blasfemiator (atitudini si comportamente politice pe care probabil cineva, undeva le asteapta, oriunde si oricand un speculator sau dezbinator stand la panda) sa proferam reprosuri, denigrari sau calomnii la adresa UE pentru abandonarea “periferiei”. Cred ca trebuie sa iesim din complexul periferiei, inculcat politic.

Periferica este orice tara europeana care inconjoara centrul Europei (evit cel putin in aceasta idee politizanta expresie “Europa Centrala”), in orice relatie pe orizontala, cand de fapt intre capitala UE si capitalele tarilor member este si, sau in special, o relatie pe verticala, sus-jos, ca circulatie a deciziilor si clasament de indicatori.

Mai mult decat oferirea umbrelei de protectie si a vectorilor de ascensiune, UE a ajutat tarile din estul Europei intr-un moment de slabiciune extrema, cum a fost cel de dupa revolutiile anticomuniste, sa recupereze din ramanerile in urma, cauzate de regimul de dictatura si de societate inchisa, in economie, tehnologie, infrastructura, ca institutii democratice, cultura politica, civilitate, nivel de trai etc.

Marturisesc ca am fost foarte impresionat de luciditatea evaluarii si indoiala intrebarii din ceea ce Adrian Nastase scria cu peste un deceniu in urma: „Misiunea Europei este de a controla incredibila forță a globalizării. Rămâne Europa o putere regională sau se va afirma ca o putere globală?”. Neindoielnic, realismul evaluarii si profetia disimulata, de atunci, nu erau intamplatoare, autorul lor facand parte din elita politica romaneasca si europeana.

Plecand de la confirmarea unor observatii din trecut ale lui Adrian Nastase, creditate si de alura informationala si analitica a profesorului de drept international si relatii internationale, trecut pe la ADIRI si patron spiritual si organizatoric al FET, cat si de la previzibila sau semi-anuntata contractie originara a UE, se poate spune, intr-adevar, anticipand, ca UE a renuntat la aspiratia de putere globala, acceptand, consonant cu cerinta multipolara a vremii, un statut de putere regionala.

Cei care nu isi dau inca seama de ce va insemna acest lucru, le voi spune, este sau va fi un pas sacrificial si de admirat uluitor. Rusia a renuntat ceva mai devreme la visul megaloman si utopic de putere globala, China nu si l-a asumat niciodata, dar acum, prin inscrierea si a UE in randurile puterilor regionale, practic se inchide posibilitatea de a mai aparea vreodata o putere globala. Fara China, Rusia si UE ca puteri globale, nimeni nu va mai putea sustine sau accede, fara riscul caderii in desuetudine, penibil si ridicol, evident, la o pozitie de putere asa-zisa globala, din cauza gaurilor gigant, breselor uriase pe care respectivele puteri regionale le vor provoca in acest statut, reducandu-l tot la o putere regionala.

Sfarsitul puterii globale va fi in spiritul noii ordini si al noilor veacuri datorita faptului ca pe cadavrul politic al vechiului statut se vor ridica tot mai multe puteri regionale, noul fenomen fiind numit multipolarism. Cu regret ma opresc aici, sunt multe alte intrebari si raspunsuri pe acest subiect, dar nu o voi face decat dezvaluind ca adevaratul titlu pe care l-am gandit pentru acest articol este “UE-spre izvoare”, ca singura cale de a iesi din apa din ce in ce mai murdara in care a alunecat sau a fost impinsa.

https://adriannastase.ro/2017/05/18/amurgul-uniunii-europene/


Stagnarea de-teritorializarii Statului Islamic: “Campania de anihilare”. Teroristii au “salutat” sosirea lui Donald Trump la Riad cu un macel in Irak

20/05/2017

Noua tactica militara a SUA impotriva Statului Islamic, care continua sa ocupe un teritoriu insemnat in Siria si Irak, a starnit dezamagire in randurile expertilor militari, dar si in ale unor tari din coalitia internationala. Murmurul imperceptibil de “campanie penibila” incepe sa se faca daca nu auzit cel putin simtit, dar americanii au monopolul comenzii, iar de o schimbare sau de o rotatie de leadership nici nu poate fi vorba.

“Campania de anihilare”, noua tactica anuntata de ministrul apararii, Jim Mattis, declansata ca urmare a inițiativele presedintelui Donald Trump dintr-un “plan de accelerare” a campaniei împotriva Statului Islamic, ar viza limitarea la maximum a numărului de luptători străini care ar putea reveni in tarile lor sau pleca in alte tari.

Potrivit lui Mattis, care a sustinut o conferinta de presa la Pentagon, “campania de anihilare” presupune mai ales că forțele coaliției “vor încercui” pozițiile jihadiștilor înainte de a lansa atacuri, pentru ca aceștia să nu poată fugi și regrupa în altă parte (tara). “În rezumat, intenția noastră este ca luptătorii străini să nu scape”, sau cel puțin ca numărul celor care vor reuși să fugă “să fie foarte redus”, a conchis Mattis.

Strategii cred ca aceasta tactica evazioneaza sau amana, intarzie deteritorializarea Statului Islamic, care poate fi invins numai prin actiuni militare ofensive determinate, dupa regulile razboiului de cucerire, care a dus la invingerea unui inamic mult mai puternic ca armata si teritoriu, cum a fost campania din Irak, impotriva lui Saddam Hussein (2003).

Nu uciderea unuia sau altuia din liderii jihadisti, cum din cand in cand anunta triumfalist SUA, ori a liderului suprem, cum a promis secretarul de stat, Rex Tillerson, la convocarea de la Washington a tarilor coalitiei, ar trebui sa fie preocupanta, ci deposedarea Statului Islamic de teritoriile ocupate si redarea lor, libere, Siriei si Irakului.

Argumentatia evitarii unei batalii decisive si finale impotriva Statului Islamic pe considerentul „protejarii” civililor nu functioneaza, este ipocrita, aproape zilnic teroristii ucid oameni nevinovati, dar si periculoasa pentru SUA, deoarece ridica statuie rezistentei dictatorului Saddam Hussein, care nu si-a masacrat poporul in razboiul preventiv al lui George W. Bush, asa cum o face liderul Statului Islamic, Abu Bakr al-Bagdadi, care ucide in mod curent si in masa irakieni si sirieni.

Chiar in ziua cand Donald Trump a sosit in vizita oficiala in Arabia Saudita, sambata, urmand sa tina un discurs despre “speranțele” sale pentru o “viziune pașnică” a islamului, în fața a aproximativ 50 de lideri ai lumii arabo-musulmane, cel puțin 35 de persoane au fost ucise și alte câteva zeci au fost rănite în atacuri cu bombă revendicate de gruparea jihadistă Statul Islamic la Bagdad și în sudul Irakului, dupa cum au declarat oficiali irakieni. Inca un prilej pentru a citi, probabil, un alt mesaj al indignarii in murmurul arabilor si musulmanilor din coalitie: „Daca ar fi murit americani, Statul Islamic si-ar fi aflat de mult sfarsitul”.

https://www.agerpres.ro/externe/2017/05/20/trump-a-ordonat-o-campanie-de-anihilare-a-jihadistilor-in-irak-si-siria-potrivit-sefului-pentagonului-11-19-06


Politica secantei: Raspuns la politica cercurilor concentrice

20/05/2017

Imagini pentru vesica piscis

Stimate coleg si prieten, daca toti inginerii v-ar semana, socio-umanistii ar fi foarte concurati de poli-tehnisti, ceea ce ar fi excelent, deoarece stiinta fara constiinta inseamna ruina sufletului (Rabelais). De fapt, oamenii nu vor trebui sa puna geografia pe harta, a facut-o natura, oamenii vor trebui doar sa respecte legea naturala a vecinatatii sau proximitatii, cum spun inginerii, inventatori ai releelor de proximitate, care exprima extraordinar de bine rolul anclasant al influentelor din apropiere (vecinatate).

Noi nu am reusit din pacate sa transpunem rolul acestor relee din fizica in realitatea socio-politica regionala. Si stiti de ce? Pentru ca dezbinarea, care este un virus, ne ataca si distruge solidaritatea, combustibilul fara de care releele de proximitate socio-politica raman inerte, nu functioneaza, iar noi, cei din regiune, cadem sau cedam, rand pe rand, ca niste piese de domino, in fata oricarei turbulente venite, ca un input, din afara regiunii noastre. Exact cum se intampla cand miliardarul evreu american George Soros da un bobarnac regiunii ECE, folosindu-si banii ca virusi, si noi toti cadem pe spate, fara nicio reactie de impotrivire, de solidaritate, desi noi suntem multi, iar el, unul, dar ne comportam ca o turma.

Daca ne uitam pe harta, pe cea fizica, care este inaintea celei politice, vedem vecinatatile de care apartinem sau suntem legati, alaturati, zonele pontica, carpatina, danubiana, balcanica, caucazian-caspiana, bosforeano-mediteraneeana, mergand dinspre nemijlocit spre apropiat, in care nemijlocirea si apropierea se situeaza pe cercuri concentrice. Aceasta legatura fizica de apropiere ar trebui sa o regasim, sa se reproduca si politic, ca fizica apropierii sa se suprapuna identic cu politica apropierii, deoarece in spatiile fizice apropiate amintite se afla spatiile politice statale numite Ucraina, Rusia, Turcia, pentru a le numi pe cele mai proeminente, de care Romania este legata ca vecin, nemijlocit sau apropiat. Deci chestiunea angrenarii in proiecte comune cu vecinatatea nemijlocita si apropiata este dictata natural si divin, de geografie si de Dumnezeu, care ne dau vecinii.

Haideti sa va mai spun si un alt lucru, extrem de convingator, cred, pentru ca vine de la un mare spirit, universal, potrivit caruia „Pe cer nu este nicio diferenta intre Est si Vest. Fiecare om isi creeaza propriile diferente si apoi le crede adevarate” (din Invataturile lui Buddha). Fara indoiala ca trebuie sa fim apropiati de Turcia, cu care suntem, ca sa zic asa, “neamuri regionale”. Nu mai spun ca mamele multor turci sunt din tinuturile noastre, de pe vremea tributului in fecioare, chiar mamele unor sultani, daca ne gandim la haremurile acestora, din care au facut parte si romance, d’aia, zic, turcii seamana mult cu europenii, le curge prin vene si sange european, au sange euro-asiatic, grija pentru Eurasia trebuie sa fie deci o responsabilitate comuna.

Privind cercurile concentrice pe care le vrea Bruxellesul, nu putem avea niciun control asupra concentricitatii lor proiective, este un dat, in jurul oricarui centru sunt mai multe orbite satelitare, ale caror forte de atractie spre centru slabesc spre periferie. Bruxellesul are dreptate, pe care si noi vom fi nevoiti sa o recunoastem si sa o acceptam in cele din urma. Nu trebuie sa uitam ca Uniunea Europeana se afla la randul ei intr-o competitie mondiala, nu poate sa-si incetineasca ritmul asteptandu-l pe cel din coada lotului comunitar. Europa ar pierde, adica toti. E ca in sport, ritmul trebuie impus de cel din frunte, care trebuie lasat liber sa castige competitia, daca este in stare, iar medalia va fi a intregii echipe. Dar, aici, in aceasta slabiciune a periferiei fata de centru, situatie in care ne aflam, exista si o oportunitate, de cercuri secante, de a ne situa in zona lor comuna, din care putem castiga, ce nu obtinem dintr-o parte, putem obtine din cealalta parte. Politica secantei, de creare si situare intr-un spatiu secant, va fi o oportunitate extraordinara de a extrage energia nationala din doua surse, din Vest si din Est.

PS: “PRACTIC, cum configuram pe harta si constituim regiunile ? Sa luam ca exemplu Romania: Cu cine ar putea crea o regiune ?” M-da, vesnica tribulatie, nu numai a inginerilor, intre mental si material. Eu cred ca pentru inceput ar fi suficienta o reconfigurare mentala a regiunilor, material sa fie doar realizarile comune. Ne-ar scuti de consumarea energiei in ideologie, in loc sa o directionam toata spre pragmatologie, in realizari materiale comune. Apoi, mai vedem…

Desi, o reconfigurare regionala, care include Romania, exista, OCEMN (1992) – Organizatia de Cooperare Economica a Marii Negre, cuprinzand 11 state (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, R. Moldova, România, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina). I-ar trebui doar turate motoarele. Dar, revenind la politica secantei ca alternativa la cea a politicii cercurilor concentrice, sa nu uitam esentialul, care sunt cele doua mari cercuri secante ale continentului, in a caror zona comuna, asemanatoare unei Vesica Piscis, care ajuta la echilibru si plutire, se afla Romania.

https://adriannastase.ro/2017/05/18/amurgul-uniunii-europene/


Val de simpatie pentru Erdogan, dezaprobare fata de SUA: Strategiile de provocare si intimidare a liderilor straini, in timpul vizitelor oficiale la Washington, sunt nedemne

19/05/2017

Mai intai presedintele chinez Xi Jinping, apoi ministrul rus de externe Seghei Lavrov, iar cel mai recent presedintele turc Recep Tayyip Erdogan s-au aflat, rand pe rand, in centrul unor scenarii tintite nedemne, de provocare si intimidare, pe timpul vizitelor acestor oficiali straini la Casa Alba.

Erdogan la Washington Foto: Captura Twitter

Este al treilea eveniment provocator care da de gandit, cunoscut fiind ca un eveniment poate fi o intamplare, repetarea lui o coincidenta, dar de la al treilea in sus nu mai este niciuna, nici alta, ci este rezultatul neindoielnic al planificarii.

De la ultimul eveniment provocator, o inregistrare video il arata pe Erdogan in fata Ambasadei Turciei la Washington cand iesea din masina care tocmai il adusese de la intalnirea cu presedintele american Donald Trump.  

Erdogan priveste vizibil suparat, dar calm, pentru a-si da seama ce se intampla, la asaltul unui grup violent de persoane, probabil kurzi si americani, care tinteau intrarea in resedinta ambasadorului. Acestia au facut din spatiul din fata Ambasadei un camp de lupta sub steagul extremismului politic kurd sirian (PYD), a carei formatiune militara (YPG) a comis numeroase acte de terorism in Turcia.

Escorta presedintelui turc a reactionat legitim si specific, risipind ceata unei provocari din care putea sa apara orice. Departamentul de Stat a comentat tendentios incidentul, uitand sau ignorand probabil ca nimic nu prevestea evenimentul tragic de la consulatul american din Benghazi, e adevarat intr-un climat mai complex, dar tot cu extremisti.

http://www.hotnews.ro/stiri-international-21774808-video-inregistrare-arata-cum-erdogan-uita-bodyguarzii-sai-care-bateau-protestatari-din-washington.htm


Natiunea si Vecinatatea, in varful ierarhiei naturale si inviolabile a prioritatilor: “Exodul creierelor (si nu numai, n. m.) poate fi redus prin întărirea politicilor regionale” (comisar european)

18/05/2017

“Natiunea, in primul rand”, o stim de la America. Nu numai de la cea a lui Donald Trump, ci de la cea dintotdeauna. Este in firea lucrurilor. Propria-ti piele, ca tara vorbind, este inaintea alteia sau altora. Ori mai general spus, extinzand abordarea de la securitate la  economie si cultura si la intreaga clasa de trebuinte, interesul Natiunii este primordial.

In sfarsit, aud de la un reprezentant al centrului (Bruxelles) un principiu suta la suta adevarat, al regiunilor, al caselor regionale, aplicabil fiecarui cerc concentric al UE, pana la periferie, care trebuia de mult implementat, pe care si eu, la fel ca altii, l-am tot repetat.

Comisarul european pentru educație, cultură, tineret și sport, Tibor Navracsics, a declarat, miercuri, la Cluj, că așa-numitul exod al creierelor ar putea fi combătut prin instrumente politice care să aibă în vedere întărirea regiunilor:

https://www.agerpres.ro/social/2017/05/17/comisarul-european-tibor-navracsics-considera-ca-exodul-creierelor-poate-fi-redus-prin-intarirea-politicilor-regionale-21-21-05

Pe fondul amenintarilor de securitate si scurgerilor de resurse fara echivalent in afara regiunilor, care le condamna la nesiguranta si saracie, transformarea lor in entitati unite, cu legaturi puternice de coeziune si intrajutorare, izvorand din constiinta spatiului comun, a specificului geo-climatic si a vecinatatii naturale, este o sansa nu numai de a supravietui, ci si de a dura si prospera impreuna.

Lectia istorica a Vecinatatii este de a folosi alaturarea, apropierea statelor dintr-o regiune ca cel mai activ factor de protectie, cooperare si dezvoltare. Orice apartinator al unei regiuni, fie ca este stat, fie ca este cetatean, trebuie sa considere regiunea ca a doua casa, dupa cea nationala, ca un templu sacru si inaccesibil celor care vin cu ganduri si acte de invrajbire si asuprire, pe care toti vecinii trebuie sa ii interzica ca pe niste profanatori si raufacatori. Acesta este palierul securitar. Pe palierele educational, economic si investitional, cand in unele case nationale exista deficit sau surplus de munca sau de capital, echilibrarea se poate face in casa regionala, pe proiecte nationale sau regionale, cu sau fara fonduri europene, dar cu fluxuri si refluxuri in interiorul regiunii.


Franta: Securitatea si apararea vor fi prioritatile politicii externe

17/05/2017

Președinția Frantei a anunțat, miercuri, componența viitorului guvern, după învestirea lui Emmanuel Macron, duminică, la Palatul Elysee.

Potrivit desemnarii pe care presedintele Macron a facut-o, luni, premier va fi Edouard Philippe, membru al partidului de dreapta Les Republicains, iar guvernul va avea 18 ministri si patru secretari de stat.

 

In principal, tot catre dreapta va fi dusa si politica economica a guvernului Philippe, prin numirea deputatului conservator Bruno Le Maire ca ministru al Economiei.

Cea mai importanta caracteristica a noului guvern, care se impune analizei momentului, este preluarea de catre socialistul Jean-Yves Le Drian, actual ministru al Apărării, a Externelor, in viitorul guvern.

Mutarea ministrului de la Aparare la Externe indica, din start, ca prioritatile politicii externe a Frantei vor fi securitatea si apararea. Prin noua sa politica externa, Franta se va pozitiona, in prim plan, ca o Frantă a Securitatii si Apararii, in Europa si in Lume.


Vizita lui Erdogan in SUA: “Lupta comuna antiterorista”, o masca? Steagurile PYD, a carei aripa militara YPG este considerata terorista de Ankara, au fluturat la Washington, ranind sensibilitatea Turciei

17/05/2017

Dupa bilantul extrem de prost al politicii externe a predecesorului sau, președintele american Donald Trump face eforturi evidente sa imbunatateasca relatiile SUA cu mari actori globali si regionali. Insa unele evenimente discutabile, care apar in decorul politic american al unor vizite straine de acest rang la Casa Alba, umbresc aceasta campanie.

Un astfel de eveniment, de pomina prin iesirea lui din sfera diplomatiei preventive si a curtuoaziei fata de un oaspete strain si intrarea in cea a unei inoportunitati jenante, a fost atacul american cu rachete asupra Siriei, pe care Trump l-a ordonat in timpul vizitei in SUA a presedintelui Chinei, Xi Jinping, cu care se afla la resedinta privata din Florida.

Președintele american Donald Trump l-a primit marți la Casa Albă pe omologul său turc, Recep Tayyip Erdogan. Nimic in declaratii despre predicatorul Gulen, rezident SUA, acuzat de autoritatile turce de tentativa de lovitura de stat de anul trecut din Turcia, dar SUA si Turcia si-au reafirmat alianta si lupta comuna impotriva terorismului.

„Poporul turc s-a confruntat cu atacuri teroriste oribile în ultimii ani și chiar recent”, a reamintit el. „Relația pe care o avem va fi de neînvins” în confruntarea cu mișcarea Statul Islamic din Siria și Irak, a adăugat președintele SUA. Erdogan a avertizat însă că alianța cu milițiile kurde YPG din Siria este contrară acordurilor existente și inacceptabilă.

https://www.agerpres.ro/externe/2017/05/16/presedintii-trump-si-erdogan-reafirma-alianta-statelor-unite-cu-turcia-impotriva-terorismului-22-01-46

Dupa intalnirea de la Casa Alba si retragerea sefului statului turc la resedinta ambasadorului Turciei la Washington, in fata acesteia au avut loc violente ale unor demonstranti kurzi, care protestau impotriva vizitei lui Erdogan.

Nu demonstratia in sine a fost problema, ci simbolul sub care a avut loc, steagurile milițiilor kurde siriene PYD (Partidul Uniunii Democratice), considerat de Ankara o extensie a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK, separatist kurd turc), a carei aripa militara YPG este responsabila de actele teroriste din Turcia.

Provocati si lezati de fluturarea drapelelor politice PYD, sub care cei inrolati in aripa sa militara YPG au provocat “atacuri teroriste oribile” in Turcia, la care doar se referise cu putin timp in urma presedintele Trump, garzile de corp ale presedintelui turc au fost nevoite sa intervina. Incidentul ar fi putut lipsi, daca ar fi fost prevenit, dar tentatia politicii “semnalelor” a fost si de aceasta data irezistibila, in pofida riscului de a lasa sa se vada ce se ascunde inapoia mastilor politice.

https://www.agerpres.ro/externe/2017/05/17/sua-noua-raniti-in-urma-violentelor-de-strada-de-la-washington-pe-fondul-vizitei-presedintelui-turc-12-27-17


%d blogeri au apreciat: