Hillary Clinton arunca SUA in capcana propriilor FRUSTRARI si INCOERENTE: Un denunt aiuritor, privind o presupusa “COMPLICITATE (electorala) între ruși și americani“ împotriva sa, sugereaza ca alegerile prezidentiale americane nu au fost LIBERE

01/06/2017

Fosta candidată democrată la alegerile prezidențiale din SUA, Hillary Clinton, a mers miercuri mai departe decât până acum în interpretarea înfrângerii sale în fața lui Donald Trump, afirmând că rușii s-au coordonat probabil în atacurile lor informatice cu americani, chiar cu echipa președintelui republican, transmite AFP.

Ca orice cetatean si in virtutea dreptului la libera exprimare, teoretic si Hillary Clinton poate sa spuna orice. Numai ca Hillary Clinton nu este un “simplu cetatean”, cum spunea dictatorul Nicolae Ceausescu. De data aceasta, fosta candidata democrata in alegerile prezidentiale, invinsa de republicanul Donald Trump, a mers prea departe cu acuzatiile ei irationale, izvorate din patima puterii.

Afirmatia ca au fost americani care au complotat cu rusii pentru ca Hillary Clinton sa piarda alegerile sugereaza, indubitabil, ca alegerile nu au fost libere. De aici, pentru orice analiza rationala rezulta cel putin doua intrebari. Prima, cum poate un candidat prezidentiabil sa acuze ca alegerile nu au fost libere, cand partidul sau, de guvernamant, a fost cel care a organizat alegerile? A doua, daca autoarea acestui nesfarsit lant de acuzatii falacioase isi da seama ca, pentru nerepetarea acestui jalnic precedent, la urmatoarele alegeri va fi nevoie de observatori internationali?

https://www.agerpres.ro/externe/2017/06/01/hillary-clinton-denunta-o-complicitate-intre-rusi-si-americani-impotriva-sa-la-alegerile-din-sua-08-38-40


Oricarei constructii politico-economice fondate pe coruptie ii este teama de pedeapsa cu moartea: “Reintroducerea pedepsei capitale în Turcia ar însemna sfârşitul tratatelor de aderare la UE” (Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene)

01/06/2017

Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene: Reintroducerea pedepsei capitale în Turcia ar însemna sfârşitul tratatelor de aderare la UE

Nu doresc sa scad cu nicio centima rolul meritoriu al Uniunii Europene (UE, 1993) in solidarizarea europenilor si in arderea etapelor catre o Europa unita si puternica. Cu atat mai putin al fondatorilor Comunitatii Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO, 1951) si Comunitatii Economice Europene (CEE, 1957), inaintasele si nucleele uniunii economice si politice de azi (UE).

Dar, dupa parerea mea, o data cu disparitia din formula (denumirea) integrarii europene a ingredientelor (denumirilor) de “Comunitate” si “Economic(a)”, parcursul vehiculului european a fost deturnat de la destinatia finala proiectata de parintii fondatori spre a fi atinsa de generatiile succesoare. De la o comunitate economica a natiunilor si statelor nationale, deturnarea de sens, obtinuta probabil prin corupere, a pus integrarea pe sinele care duc catre o uniune politica, de tip federatie, catre Statele Unite ale Europei (SUE).

Fara indoiala, orice proces de integrare economica este predeterminat si insotit de o cedare de suveranitate. Dar cand de acest lucru se profita pentru a deposeda natiunile si statele nationale de dreptul de a-si autodetermina politicile si de atributul independentei statale, are loc un abuz de incredere care pune sub semnul intrebarii insasi increderea.

Pentru prevenire sau corectare, acum si pe viitor, ar trebui inteles sau reamintit ca integrarea economica este mai aproape de confederare, in care puterile partilor sunt mai mari ca ale centrului, iar integrarea politica, de federare, in care puterea centrului este mai mare decat puterile partilor. De altfel, termenii de “comunitate” si “uniune” influenteaza in mod diferit confederarea si federarea puterilor. Nu intamplator, in Est s-a pastrat termenul de “Comunitate” (v. CSI), in semn de respect fata de atributele statalitatii.

Cred ca de la acea deturnare spre politica de federalizare, spre un numar (unic) de telefon la care sa se poata vorbi cu Europa (unica), cum zicea cineva, a inceput si contaminarea insidioasa si planificata a fibrei popoarelor si natiunilor europene cu morbul coruptiei.

Agentii de influenta ai coruptiei, care au patruns in unele structuri birocratice ale unor institutii ale UE, uneori chiar in functii de influenta si/sau decizie strategica, si care lopatau in directii numai de ei stiute, nu trebuiau sa riste pedeapsa capitala sau conditiile comune de detentie. Ei stiau ca vor starni epidemia de coruptie, de aceea incriminarea capitala trebuia exclusa. Dar, marea coruptie si mica coruptie sunt acte penale, care pot merge de la forme grave, criminale, pana la altele mai putin grave, delictuale.

Totul trebuie sa fie tratat in functie de “doza de otrava” a coruptiei, care se toarna in psihologia unui popor sau care provoaca pagube uriase unor mase mari de oameni. Desigur, in diferentierea sanctiunilor intra si aspecte care tin de filosofia sociala si/sau religioasa. Unii ii taie o mana sau il trag in teapa pe corupt, la altii coruptii nu patesc nimic, pentru ca ii corup pana si pe cei care sunt chemati sa imparta dreptatea. Daca la altii traditia face ceea ce ar trebui sa faca legea este o alta problema. Tocmai de aceea opinez ca Turcia nu ar trebui integrata in UE cu pretul sacrificarii a ceea ce o defineste. Privind reforma UE, as sugera, totusi, abandonarea termenului de “uniune”.

http://www.mediafax.ro/externe/jean-claude-juncker-presedintele-comisiei-europene-reintroducerea-pedepsei-capitale-in-turcia-ar-insemna-sfarsitul-tratatelor-de-aderare-la-ue-16396300


Sindromul comunist al cetatii asediate, imbratisat de fostul lider al lumii libere: “Ce ai facut in ultimii 15 ani?” Continuarea strangerii surubului vizelor – abandon al crezului liberal si salt spre societatea inchisa

01/06/2017

Constient de gravele slabiciuni ale bazei sale sociale de putere, care-l pozitionau istoric in categoria regimurilor dictatoriale, de putere minoritara infinitezimala (nomenklatura) asupra unei majoritati covarsitoare, comunismul a anulat libertatea de circulatie a cetatenilor, un drept natural al omului, ridicand mitul societatii asediate la rangul de ratiune de stat.

Frica obsesiva a comunismului era ca libertatea de circulatie reprezenta o sursa de riscuri pentru puterea personala si de grup a regimului dictatorial, din care puteau veni forte liberale si dictatocide, care sa provoace brese sistemului si sa-l puna in pericol. Dar de ceea ce-ti este frica nu scapi. Revolutiile europene din 1989 au fost revolutii ale libertatii de circulatie, pe deplin reflectate in simbolistica daramarii zidului Berlinului.

In mod ciudat, defuncta cazuistica comunista care a inchis societatea in fata libertatii de circulatie, in numele tezei ideologice si fals motivatoare a “cetatii asediate”, o vedem reinviata in SUA si Marea Britanie, un cuplu de tari, adeseori autodenumit “special”, mai ales in ultimul timp, care a fost in fruntea lumii libere, comparativ cu lumea nelibera, comunista. Explicatiile pentru aceasta incredibila schimbare de locuri, de roluri si de frici intre cele doua lumi, mai bine zis de imbratisare de catre o parte restransa a lumii vii si globale de azi a unor foste angoase si spaime ale unei foste lumi, care acum este moarta, sunt inca in curs de cautare si fundamentare.

Cert este ca Guvernul SUA a decis, miercuri, sa stranga si mai tare surubul vizelor, prin adoptatarea unui nou chestionar pentru solicitanții de viză din întreaga lume, care trebuie să furnizeze informații despre ultimii 15 ani. Consulatele americane vor cere de acum incolo celor care vor vize numerele tuturor pașapoartelor deținute anterior, mesajele în mediile sociale online din ultimii cinci ani, adresele de e-mail și numerele de telefon din aceeași perioadă și informații biografice privind ultimii 15 ani, inclusiv adresele, locurile de muncă și călătoriile.

Noul nume al vechiului sindrom de “cetate asediata”, care se inchide in fata libertatii de circulatie, se numeste “securitate nationala”. Dar efectul este acelasi, societatea etansa, care, in plus, nu se mai multumeste cu barierele celor doua Oceane. Sa fie oare frica si mai mare? In decembrie trecut, fostul presedinte afroamerican, Barack Obama, despre care multi spun ca are constiinta extrem de incarcata, lasa sa-i scape o idee dintr-o logica rebarbativa: „Ce ne fac ei noua, putem sa le facem si noi lor.” Desigur, pentru cine face diferenta intre primitivism si civilizatie, o parte a ideii nu este de luat in seama. Americii sociale nu-i poate face nimeni nimic. Dar America politica celorlalti?

https://www.agerpres.ro/externe/2017/06/01/sua-adopta-reguli-mai-stricte-pentru-acordarea-vizelor-05-19-19