Fostul indian si musulman Ahmed Salman Rushdie (70 de ani), si-a parasit si tara si religia. Dupa ce a obtinut efemera stralucire luciferica cu scrierea blasfemiatoare la adresa islamului “Versetele satanice”, pentru care a obtinut o recenzie britanica, ca cetatean britanic, dar pentru care si-a atras si o fatwa islamica de condamnare la moarte, Rushdie traieste ascuns, ca un proscris sau ca un transfug, sub protectia serviciilor britanice si, acum, ajuns se pare la New York, a celor americane.
Desi Salman Rushdie provine dintr-o familie de musulmani practicanti si a crescut in Mumbai, intr-un mediu tolerant religios si cultural, radicalizarea sa anti-islamica se pare ca a fost inevitabila si a inceput sa se produca incepand din 1965, cand a devenit student la Kings’s College, Cambridge, din Anglia. Elita si serviciile secrete ale Marii Britanic sunt recunoscute pentru recrutarile de intelectuali din fostele colonii ale Imperiului, ca agenti de influenta in culturile de origine.
Dar stralucirea vedetista costa, iar pentru Rushdie pretul platit pare sa fi fost inrolarea impotriva religiei parintilor sai. Radicalizarea antiislamica crescanda, care a culminat cu “Versetele satanice”, pare sa confirme ca recrutorii sai au avut mana buna. Insa o data intrat in acest infern, trebuie sa platesti mereu, iar Salman Rushdie pare sa fi inlocuit Coranul lui Mahomed cu “Ciocnirea civilizatiilor” lui Huntington (SUA, 1993), in care blasfemiatoarea islamului este politica, sub pana autorului american, supranumit si un Hitler, ca ideolog, nu anti-iudaic, ci anti-islam.
Asa se explica si cel mai recent atac al lui Rushdie impotriva islamului. ”Trebuie să încetăm cu această orbire stupidă în fața jihadismului susținând că acesta nu are nimic de-a face cu islamul’, a declarat Salman Rushdie într-un interviu pentru săptămânalul francez Le Nouvel Observateur, citat de AFP. Ideea conflictualizatoare rushdiana rezoneaza perfect cu tezele satanice din “Conflictul civilizatiilor”. “Atunci când oamenii din Daesh se aruncă în aer, ei o fac strigând ‘Allahu Akbar’, și atunci cum se poate spune că acest lucru nu are nimic de-a face cu islamul?”, întreabă Rushdie, voit derutant.
Dar noul predicator al tezelor politice satanice face o generalizare nepermisa, identificand, viclean, predicatorii si sectele care au infestat toate religiile, ca agenti de influenta si respectiv instrumente de putere, care sunt anti-islam sau un fals islam, cu islamul autentic. Cand acei oameni indoctrinati si drogati (v. captagonul, drogul pe care-l folosesc teroristii inainte de atentate) striga ceea ce striga, ei o fac pentru ca asa au fost instruiti de falsii imami, pentru a atrage atentia si forte distrugatoare asupra islamului. A meritat, oare, Salman Rushdie, ca pentru argintii vanzarii, care din pacate au existat si in crestinism, sa dezbini si sa distrugi religia si poporul parintilor tai? Cum vei raspunde la aceasta intrebare in ultima clipa pamantesca, cand bani si faima nu mai au niciun pret?
PS/NB: Stim cui i-a apartinut demonizarea in bloc a unei religii, cu a carei intoleranta seamana ca doua picaturi de apa interviul sulfuros al lui Salman Rushdie. Acest puseu de radicalizare anti-Islam nu pare a fi intamplator, daca se analizeaza de unde vine si contextul evenimential din ultimele zile (v. Qatar, Iran, Al Jazeera etc.), care sugereaza un plan si o campanie concertata anti-Islam. Ca pentru o operare pe creier a opiniei publice internationale… Pe cine vor sa faca tap ispasitor si pe cine vor sa scape? Oricum, sa retinem ca radicalizarea anti-Islam este la fel de intoleranta si de inadmisibila ca jihadismul terorist. Ideea unei religii „teroriste” este inacceptabila.
Fragmentarium Politic 