Am aflat din presa ca de fapt vizita presedintelui Klaus Iohannis in SUA a fost la invitatia American Jewish Committee. Chiar daca vizita la Casa Alba a fost calificata ca fiind una de “lucru”, am nutrit iluzia ca macar onoarea unei invitatii din partea presedintelui Donald Trump sa fi fost acordata Romaniei. Dar chiar si asa, cu mai treaca mearga lipsa de onoruri oficiale la primirea sefului de stat roman, indiferenta cvasiabsoluta a mass-media americane fata de Klaus Iohannis la conferinta de presa comuna romano-americana, ca si cand in fata lor s-ar fi aflat numai Donald Trump, sa le vorbeasca despre diferendul lui cu fostul sef FBI Comey sau despre criza qatariota, a fost peste poate.
Din marele fast al vizitei presedintelui Nicolae Ceausescu in SUA, la invitatia presedintelui american Richard Nixon, cat si din marele respect de atunci fata de Romania, de aceasta data nu a existat din pacate decat o palida umbra. Despre aceasta comparatie unii ar putea replica ca nu mai este fezabila, intrucat Nixon a inselat poporul american, la fel ca si Ceausescu poporul roman, si amandoi au primit sanctiunile pe care, probabil, le-au meritat. Dar, inainte de a deveni istorie, nimeni nu poate cunoaste viitorul presedintilor Trump si Iohannis. Mai ales ca fiecare se confrunta cu ipotetice probleme de coruptie politica si de incalcari ale statului de drept, care lasa destinele lor politice la mana probelor viitorului.
Cunoscand insa proasta reputatie a evreimii americane si israeliene la capitolul incredere, confirmata in ceea ce ne priveste si de dublul standard fata de “marele prieten” Ceausescu, cat si de propensiunea ei de a cere si a lua, nu de a da si a oferi, am privit cu circumspectie si ingrijorare aceasta vizita a lui Iohannis in SUA. Parca picata cu ceara, memoria mi-a mai reactualizat brutal si butada lui Kissinger: a fi dusmanul Americii poate fi un fapt, dar a fi prietenul Americii iti poate fi fatal. La pachet cu aceasta au venit si exemplele tradarii aliatilor sovietic, din WW2 impotriva nazismului, si german, din Razboiul Rece impotriva comunismului.
S-au facut deja bilanturi si parabilanturi ale vizitei, ce am castigat sau ce am pierdut, nu le voi repeta. Voi remarca doar exaltarea presei mainstream romanesti, care l-a imbatat pe Iohannis cu aburii unui prestigiu mediatic, care, ca si criza mediatica, nu exista in realitate, ci este o creatie a mass-media.
Fara indoiala, parteneriatul strategic si alianta atlantica sunt realizari remarcabile, le-am reiterat la foarte recentul summit NATO, o vom face si la Hamburg luna viitoare, nu era nevoie de a bate drumul de la Bucuresti (sper ca de aceasta data americanii nu l-au mai confundat cu Budapesta, sic!) la Washington. Semnalele ar fi fost mai autentice daca ar fi fost date de o vizita a lui Trump in Romania, daca inainte sau dupa Hamburg ar fi dat o fuga la Bucuresti, asa cum o va face in Polonia, in preziua summitului G20, din 7-8 iulie, pentru aceeasi reconfirmare a angajamentului fata de apararea colectiva (Articolul 5 din Tratatul NATO).
Dar, cel mai probabil Iohannis a fost presat de timp, de posibile sau apropiate rasturnari de situatii politice, juridice sau politico-juridice, care il imping la proactiune. Desigur, cea mai puternica componenta a agendei intalnirii cu Trump a fost externa. Dar in tête-à-tête-ul din Biroul Oval nu se poate sa nu fi fost si o componenta de politica interna, in care Iohannis sa fi obtinut garantia, spusa apasat de Trump la conferinta de presa, ca va fi sprijinit in toate situatiile. Un indiciu pentru ipoteza unei astfel de cereri a lui Iohannis, pentru care se pare ca a mers la Washington, este faptul ca presedintele american a preluat laitmotivele predecesorului sau – al carui cap turnat in bronz, apropos, l-am zarit inapoia mesei la care cei doi au purtat discutiile – privind statul de drept si lupta anticoruptie.
Exista temerea unui amestec al SUA si in urmatoarele alegeri prezidentiale din Romania. Prin episodul de prestigiu Washington, Klaus Iohannis, al carui mandat de presedinte va expira in 2019, s-ar putea sa-si fi intins de pe acum covorul rosu, cu ajutorul mass-media de dreapta, spre alegerile prezidentiale viitoare, pentru castigarea celui de-al doilea mandat, pe baza garantiilor de sprijin ale lui Donald Trump, al carui prim mandat se va incheia, teoretic, un an mai tarziu, in 2020. Ce va fi oferit la schimb Klaus Iohannis? Cu siguranta, ceva extrem de palpabil si suficient de pretios, care sa merite, in termeni de castiguri financiare si materiale, nu aburi mediatici sau cuvinte zburatoare.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 