Propunerea, desemnarea si mandatarea noului premier si guvern: Pericolul politicianist al minimalizarii sau pasarii responsabilitatii

 

Klaus Iohannis despre desemnarea premierului: O sa rezolv aceasta problema foarte repede.

Intrebat, vineri, la Bruxelles, unde s-a aflat doua zile la Consiliul European, despre cum va proceda pentru desemnarea premierului, Klaus Iohannis a raspuns: „Președintele nu poate să facă altceva decât să asculte toate părțile și să tragă propriile concluzii. Acelea, pe urmă, se verifică pe real în Parlament.”

Privind modalitatea de testare a majoritatii, presedintele Iohannis a mai precizat urmatoarele: ” (…) Voi desemna o persoană și acea persoană va prezenta o listă de miniștri și se va duce în fața Parlamentului. Acolo se votează, e simplu, nu e nicio complicație (…). Așa se procedează conform Constituției din România.”

„Simplitatea” si „rapiditatea” pe care seful statului le-a atribuit procedurii de desemnare a premierului atrag insa atentia asupra responsabilitatii implicate in fiecare etapa. Fara a face cuiva vreun proces de intentie, cred ar fi util sa observam ca sunt trei instante implicate, incepand cu propunerea sau propunerile Partidelor, continuand cu selectarea si nominalizarea de catre Presedinte si sfarsind cu mandatarea de catre Parlament.

Responsabilitatile implicate sunt egale. S-ar putea spune ca acestea sunt impartite si ca se regasesc deopotriva in rezultatul final, de stabilitate sau instabilitate. Dar jocul politic e joc politic. Daca s-ar putea, fiecare vrea sa castige aruncand costurile de responsabilitate asupra celuilalt. Nu e ceva nou in politica, se intampla si in politicile de partid sau interne din alte state, si in politicile externe ale statelor.

“Eu intai” sau “eu cu orice pret” este adanc implicata in logica castigului si in logica transferului de costuri. Daca propunerea de premier nu este profesionista, daca desemnarea nu este reprezentativa, ori daca parlamentul respinge mandatarea pentru a nu da castig de cauza presedintelui sau partidului, se intra intr-un cerc vicios, al unei crize politice perpetue. Solutia in acest caz este ducerea mingii la centru si reluarea jocului de la zero, pentru toate partile – partide, guvern, presedinte, parlament.

Initiativa politica: Sursa incoltirii alternativei si progresului (analogie cu initiativa privata)

Stejar masiv: Un stejar mic, mic, dintr-o ghindă

ZeV, nu cred ca cei doi tineri politicieni, inteligenti, proactivi si creativi – Victor Ponta si Sorin Grindeanu – ar trebui sa se multumeasca cu o ciorba reincalzita sau cu strangerea unor cioburi.

Lucrurile ar trebui privite dintr-o perspectiva mai larga, prin prisma nevoii unui nou vector, capabil sa treaca de bariera, gravitationala sau sonica cum vrem sa-i spunem, care ne-a fost impusa artificial de zeii ordinii sau sistemului, al carei/carui scop este sa ne traga in jos, sa nu ne permita inaltarea.

Indiferent sau independent de ce se intampla cu cei doi monstri sacri ai tranzitiei, PSD si PNL, initiativa politica trebuie incurajata sa functioneze precum initiativa privata, din care sa incolteasca germenii alternativei, de care nu (mai) trebuie sa ducem lipsa niciodata.

Oricat am scrutat si la stanga si la dreapta, nu am reusit sa descopar, din pacate, nimic care ar putea sa ne scoata dintr-un statu quo care este pagubos prin caracterul sau limitativ, programat limitativ.

Am avea nevoie de un reactiv nou, tonic, de tip Visegrad. Ne-am cam saturat de internationationalismul si supranationalismul Occidentului, prin care ne sunt papusate toate partidele, cu precadere cele din rotativele prezidentiala si guvernamentala.

La aceasta frustrare mai veche, care nu este numai a mea, am ajuns in urma unor indelungate lecturi, analize si observatii privind istoria si prezentul dihotomiei “stanga-dreapta”, stiind bine cine se afla la celalalt capat al sforilor si ce urmaresc.

Din ea s-a nascut si una din ideile mele recente – suntem totusi un think tank -, prin care am semnalat mai degraba o posibilitate decat o oportunitate, pentru agenda de idei politice, sa fie acolo, asa, ca o idee de inventar sau de laborator.

PS/NB: In privinta noului lider al PNL, Ludovic Orban, da, il consider altceva fata de ce a fost. Buna credinta si cultura politica ma indeamna sa nu-l resping din start, ci sa-i acord obisnuita perioada de gratie a inceputului.

PPS/NB: La cat de incisiv si de hotarat se arata, Orban ar putea conduce un Guvern PNL. Cred ca s-ar putea achiesa lejer si normal la o asemenea probabilitate daca toate pozitiile ar fi repuse in joc si daca s-ar ajunge la o rocada intre PSD si PNL pe ramurile puterii executive.