Alegerile anticipate: Riscul Romaniei asociale

Romania sociala este un bun ideologic pe care Victor Ponta l-a adus in zestrea PSD, ca un denunt si o reparatie dupa Romania asociala a regimului Basescu-Boc.

Guvernul anticriza si prosocial Ponta, apoi, dupa eclipsa tehnocrata Ciolos, guvernul Grindeanu, au reusit sa relanseze cresterea economica si sa refaca si chiar sa ridice standardul social.

Aceste tendinte prosociale si procrestere pareau pana de curand sa evolueze. S-a produs insa neasteptatul, caderea guvernului Grindeanu, provocata de motiunea de cenzura initiata chiar de seful sau de partid, Liviu Dragnea.

Acum, cand urmeaza desemnarea unui nou premier de catre presedintele Klaus Iohannis, nu mai este nimic sigur. Nici macar daca PSD si ALDE vor reusi sa se mentina la guvernare.

In aer se simte un vant de revansa, starnit de criza de imagine si de guvernare a coalitiei PSD-ALDE. PNL spera ca aceasta criza sa-i umfle panzele si sa incropeasca o noua majoritate care sa-l aduca la guvernare.

Daca tactica obtinerii unei noi majoritati va esua, sperantele liberalilor se vor concentra pe masinatiunile de blocare a procedurii de desemnare a premierului, pentru a declansa alegerile anticipate pe care au anuntat ca si le doresc.

Alegerile anticipate ar fi o premiera pentru Romania, nu lipsita de riscuri. Cel mai probabil risc ar fi o schimbare de directie, daca PNL va ajunge la guvernare, prin revenirea la vechea politica a austeritatii.

Sunt cateva premise in acest sens. PNL este puternic infestat de agentii austeritatii, proveniti din fostul PDL. Afilierea PNL la PPE are drept rezultat imbratisarea de catre liberalii romani a ideologiei austeritatii a partidului transnational european.

Pe de alta parte, fostul presedinte Traian Basescu, tatal fostului PDL si parintele austeritatii din Romania, a declarat casandric ca “programul de guvernare al lui Dragnea trebuie abandonat”, deoarece “blocheaza dezvoltarea Romaniei.”

Coroborand, calea robilor spre Romania asociala pare sa fie pregatita sa fie redeschisa. ONG-urile si retelele lui George Soros isi vor face inca o data treaba.

Prin reculul Romaniei sociale, eventualele alegeri anticipate vor fi o capcana in primul rand pentru electorat.

Cioplind idei: Nationalism, protectionism, liberalism

Domnule Mircea Popescu, va salut implicarea critica, care de regula ne ascute discernamantul, dar nu va inteleg avocatismul in favoarea duplicitatii. Va rog frumos, nu va sustineti neputinta argumentarii cu citate eminesciene, folositi-va ideile proprii, doar ele isi au locul intr-un brainstorming sau think tank.

Sigur ca nationalismul si protectionismul nu sunt ceva rau, cand tarile mici si mijlocii le folosesc pentru a-si apara identitatea si interesele, ele neavand instrumente de mare putere.

Rau este cand nationalismul se practica ilicit, neasumat, pentru scopuri expansive, concomitent cu a le cere celorlalti sa nu-si foloseasca scutul nationalismului.

Repet ce am mai spus si pe acest topic, nationalismul identitar, protectiv, de aparare, este un lucru bun si vital, pentru supravietuire. Nationalismul rau este cel agresiv, expansiv, care foloseste violenta militara, in politica externa, sau violenta civila, in politica interna (pentru ultima sunt sigur ca aveti suficiente exemple, de la fata locului).

Daca inca nu ati observat, si (neo)liberalismul si globalismul, care practic sunt doua fete ale aceluiasi drac, care mai are inca multe altele, sunt expresii ale nationalismului dus la extrem si la ultima consecinta.

Mai sugestiv spus, globalismul vrea acel “sat global”, descris de McLuhan, cu un “primar global”, al unei “unice natiuni indispensabile”, ceea ce este expresia celui mai desantat si gregar nationalism.

Arma acestui nationalism global, a globalismului, este tocmai liberalismul, care si-a inceput marsul acum cateva secole, plecand de la lana scotiana si teoria smithiana (Adam Smith), ajungand la monstruozitatea antidemocratica si liberticida a “ordinii unipolare”, din urma cu un deceniu si ceva, dupa sfarsitul razboiului rece.

In esenta sa geopolitica si geoeconomica, liberalismul clameaza dreptul la expansiune, ‘libertatea” de a transgresa si desfiinta frontiere, simultan cu blamarea, respingerea libertatii celuilalt de a se impotrivi, de a-si apara identitatea si a-si proteja interesele.

“Iliberalismul” pe care congresmenii americani l-au atribuit premierului ungar Victor Orban este, prin prisma perimarii si esecului istoric al liberalismului, un factor de contrast care pune in lumina pionierismul si vizionarismul liderului estic.

Nationalismul si protectionismul lui Donald Trump sunt doar tactici, care nu vor fi de durata, inapoia carora se reforjeaza strategiile globalismului si liberalismului.

Sper sa fi fost mai bine inteles in privinta “liberalismului contradictoriu” la care m-am referit. Fara indoiala ca atunci cand daltuiesti un bloc de marmura sunt mai greu de distins trasaturile chipului, care ies pe parcurs de sub dalta cioplitorului.

https://adriannastase.ro/2017/06/24/negocieri-esentiale/comment-page-1/