Intr-o foarte exacta rememorare a situatiei politice interbelice, caracterizate prin greseli, coruptie si incompetanta, cu care vremurile noastre seamana ca douan picaturi de apa, un distins autor il citeaza ca martor ocular pe Lucretiu Patrascanu, pentru pozitia sa ideologica „diferita” fata de elita conducatoare, in virtutea careia ar fi sintetizat cu „obiectivitate” situatia.
Ei bine, aici simt nevoia unei mici referinte. Am serioase dubii in privinta luarii ca etalon a spuselor lui Lucretiu Patrascanu privind caracterizarea, interesat defetista dupa parerea mea, a liberalismului national romanesc interbelic. Cum s-a dovedit ulterior, Lucretiu Patrascanu a facut in permanenta un joc dublu, fiind in slujba unui serviciu strain de informatii.
Nu se stie précis de cand Patrascanu isi vanduse comunismul. Cert este ca cele doua faze ale infiltrarii masonice, obedienta si apoi dizidenta, i-au iesit rand pe rand la iveala. Cum povestile pacatoase incep intotdeauna cu un sarpe, foarte probabil ca de inrolarea sa unor interese straine nu a fost in necunostinta de cauza sotia sa, Elena Pătrășcanu, (născută Herta Schwamen de origine evreiască), care avea legaturi puternice si ramificate in lumea liberalismului occidental.
Fragmentarium Politic 
Nu a fpts unicul cu „conexuni”.
Interesmata este cum brisc te-ai basicat la un citat relativ „apolitic” .
Eu nu zic ca Patracanu este litera de Evaneghelie … insa zic ca oadata Patrascanu nu era prost, ca era „cerebral” si ca fara de latii isi facea singir „sintezele” bazate pe p direta observatie sau pe ce ce auzise in imdriata a[prop[iere in tineretea sa …
Deci observtia cu protectia industriei are gradul ei de obiectovitate. Mia mult observa intre „bechii liberali” care au fots primi care au dezvoltat „stabilomete industriale” in tara (in industria usoara) si au apelat la „protectie” dar care se simtz deranjati ca aveiasi „protectie” sa se acorde si industriei grele intruchipata de un Auschnit sau Malaxa … Egousm nu ce calsa ci de portofel .
As mai observa ca acelasi Patrascanu in sub 3 dictaturi definea dictatura car.lista ca pe una a industriei grele . A si mia are unpacat greu : el sustine ca Antonescu su regimul sau nu era „fascist” ci doar un militar la ordinele industriei grele .. un Cavaignac roman
Oeucum chiar daca este depasit ca stil si formulare el „ramane” cu cele 2 lucrari ale sale : Un veac de frământări sociale si Sub trei dictaturi …. in care are pareri cam „eretice” fata de cele recepte ale inmtelectualitatii noastre (fie ea „conservatoare” sau „revolutionara”) Ciudat insa sub unele aspecte se apropoe de Stefan Zeletin .. desi dpv politic sunt la antipozi ….
Ma rog este incomod ….
ApreciazăApreciază
Industrializarea, cu pivotul industriei grele, a fost dintotdeauna perceputa de Occident ca un risc competitiv venind din Est. Romania trebuia sa ramana pe vecie o piata de consumatori, de desfacere pentru industria occidentala. Lucretiu Patrascanu a servit in mod subtil aceste interese. Ca d’aia era „cerebral”, n-asa? „Dictatura industriei grele” a fost o manipulare soft, n-am ce zice. Ca si „statul de drept”, de astazi. Mai ales ca venea din partea cuiva care prin pozitia in PCR era in afara banuielilor. Iti dai seama ce s-ar fi intamplat daca comunistii se luau dupa logosul biblic „la inceput a fost cuvantul” si-l puneau „number 1”? Nu se bate Diavolul cu pumnul in piept ca el este „cel mai mare patriot”? Un comunism neindustrializat, asta ar fi fost. Vanduti la bani marunti, de ne-ar fi lasat in curu’ gol si vegetali, ca o tara bananiera. De-aia zic, fratilor, PUNETI INTOTDEAUNA FAPTELE INAINTEA CUVINTELOR.
ApreciazăApreciază