Multipartidism si monopartidism

Nu as fi patimas si rezolut in privinta monpartidismului si/sau multipartidismului. Chiar daca in mentalul colectiv ni s-a indus cu multa subtilitate si sagacitate, in ultimul peste un sfert de veac, ideea ca multipartidismul este binele absolut si unipartidismul raul absolut, sa nu ne grabim cu absolutizarea unuia sau altuia, pentru toate situatiile.

Lucrurile sunt departe de a crede ca jocul s-a jucat si scorul a fost batut in cuie, pentru totdeauna. Dupa parerea mea, pe care am mai facut-o cunoscuta si in alte discutii, diferenta dintre monopartidism si multipartidism este cea dintre centralizare si descentralizare. Sa ne amintim ca in evolutia istorica a statelor nationale momentul centralizarii a jucat un rol hotarator, fara de care acestea nu ar fi ajuns la maretia si puterea pe care le au astazi.

Pe de alta parte, sa privim si la exemplul Chinei, a carei crestere incredibila, care concureaza si depaseste tarile cu sistem multipartid, nu ar fi fost posibila fara partidul unic. Dar sa privim si la SUA, unde de fapt multipartidismul este numai la vedere, in spatele acestuia functionand invizibil, ca un partid unic, leadershipul politic, finantele si mass-media.

Ce sa mai spun de prostul exemplu pe care il da bipartidismul american, de lupta atroce si neslabita, ca de razboi civil, intre partidul republican si partidul democrat. Ori poate ca tocmai asta este modelul perfid si pervers de exportat si imitat, Desi stim ca rostul acestui spectacol este de a crea iluzia alternativei. Dar sa analizam si sistemul politic al capitalismului romanesc din 2004 incoace, de cand, prin lipsa alternantei stanga-dreapta la functia de sef al statului, functioneaza practic ca un sistem monoideologic, cu ideologie exclusiv de dreapta.

Principala limita a monopartidismului, nu neaparat de nedepasit printr-o democratie interna autentica, este ca poate ajunge la incremenirea puterii si la abuzuri in exercitarea acesteia. Lipsa de alternativa in cazuri de criza face ca un astfel de sistem sa se regenereze mult mai greu.

Privind multipartidismul, existenta in permanenta a unei alternative este principalul beneficiu al sistemului. In schimb, are toate neajunsurile faramitarii, care impiedica exploatarea potentialului si atingerea plenitudinii, sau chiar riscul reculului sau unei inaintari serpuitoare, prin schimbari de directie politica nefundamentate.

Nu pot fi prin urmare emise judecati de valoare despre niciunul din cele doua sisteme politice, mono sau multipartid, decat prin raportarea lor la situatii concrete. Sa nu-mi spuna cineva ca multipartidismul garanteaza democratia si drepturile omului. Sa se uite la occidentul indepartat, unde practic nu exista sindicate sau unde datorita violentei civile, ca de jungla, nu este respectat nici macar dreptul primordial al omului la viata.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: