Din pacate pentru Romania, Partidul National Liberal (PNL), cea mai veche formatiune politica nationala si unul din principalele partide din tara, si-a pierdut din abreviere majuscula “N”, initiala de la cuvantul “National”. Locul ei a fost luat de initiala “n” a cuvantului “neoliberal”. Din nefericire, fara sa stie si fara sa vrea, electoratul PNL de pana la fuziunea cu fostul PDL a devenit sustinator al unui partid neoliberal: Partidul neoLiberal (PnL).
Supranationalizarea PNL, metamorfozarea lui pe muteste, pe nevazute si pe neauzite in partid neoliberal (PnL), fara dezbatere si fara consimtamant, nu are egal decat tot intr-o miselie transnationala, in precedentul internationalizarii partidelor comuniste, ca sectii ale ComInternului din statele nationale, in care PCR, de pilda, era de fapt PCdR, PC din Romania.
Supranationalizarea liberalilor si transformarea lor in neoliberali ne-a fost cel mai recent confirmata de Ludovic Orban, noul presedinte al PNL, intr-un discurs in care a exaltat stilul pradator de dezvoltare personala, specific adeptilor neoliberalismului. Prin impotrivirea fata de cresterea veniturilor romanilor si amenintarea ca daca PNL va veni la putere va schimba noua lege social-democrata a salarizarii, Orban a reinviat ideologia neoliberala (1927) a lui Stefan Zeletin, care justifica procesul de spoliere a masei taranilor ca izvor necesar al acumularii capitaliste.
Participand la o lansare de carte de catre Mihai Neamțu, luni seara, presedintele PNL a facut un adevarat panegiric modelului neoliberal de parvenire personala si, prin reproducere, de grup restrans si inchis, cu imbranceli si coate ascutite, adica cu urlete si sfasieri in limbaj de haita, pentru a ajunge in fata tuturor, cu egoism si lacomie nemasurate pentru sine si cu pauperizare perpetua pentru ceilalti.
“America e construită pe o filosofie fundamentală – respectul individului și succesul în viață. Etica protestantă și spiritul capitalist e totuși o explicație a unei mentalități transformatoare. Nu poți cu un fatalism, cu acceptarea sorții, cu acceptarea unui destin trist să te dezvolți, să evoluezi, să crești. Este nevoie de îndărătnicie, este nevoie de curaj, este nevoie de forță, de depășirea a zeci și sute de eșecuri”, si-a argumentat Orban sustinerea modelului de dezvoltare neoliberal.
De acord cu spiritul de luptator cu greutatile vietii, insa modelul moral si legal de dezvoltare personala este cel bazat pe competente si pe competitie libera si cinstita. Numai o societate construita pe egalitatea de sanse este dreapta. Ce uita sau omite sa spuna Orban este ca atunci cand nu ai de nici unele, pentru ca resursele si drepturile tale de mostenire iti sunt luate si respectiv uzurpate de altii, ori cand intreprinzatorii romani nici macar la ei acasa nu sunt avantajati, fiind dezavantajati in favoarea investitorilor straini, “indaratnicia” pe care o recomanda neoliberalul Orban seamana cu zbaterile pestelui pe uscat, mediu in care nu are nicio sansa.
Si asa am ajuns la rolul politicii in construirea mediului de afaceri, care face ca un sistem sa fie drept sau nedrept. Iar cand e vorba de o problema de nedreptate economica si sociala, ei bine, atunci lupta romanilor trebuie sa fie “indaratnica”, neobosita si revendicativa. Reformele trebuie sa-i incurajeze si sa-i sustina pe investitorii romani, sa revitalizeze telul liberal prin noi insine, ca romanii sa fie stapani la ei acasa. La tonul de sus al discursului, ma mir ca Ludovic Orban nu i-a facut ”lenesi”, “puturosi” sau “haimanale” pe romanii care nu “reusesc”. Neoliberalul a mai facut si o sugestie geopolitica, sa fim pe “placa tectonica” care e “sigura”, in cazul in care ar bate din nou “crivățul” peste România. Orban a trecut insa sub tacere ca vantul austru (lat. auster), care bate dinspre vest, supranumit si saracila, traista-goala sau vantul negru deoarece aduce seceta, a adus deja austeritatea peste Romania.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 