Prima intalnire dintre Trump si Putin: Principiul „neinterferentei in alegeri” – al treilea cos?

Presupusul amestec al Rusiei in alegerile prezidentiale din SUA s-a “bucurat” de o atentie nemeritata si in cadrul primei intalniri dintre presedintele SUA, Donald Trump, si presedintele Rusiei, Vladimir Putin. Insistarea excesiva pe acest subiect este si mai batatoare la ochi in conditiile in care marile si stringentele probleme reale din campul international actual nu suporta nici cea mai mica comparatie cu niste acuzatii rasuflate, pentru care nu exista niciun fel de dovezi. 

A veni la Hamburg cu o inventie propagandistica, rumegata in SUA timp de un an si jumatate, anul trecut, de catre Barack Obama si Hillary Clinton, in campania prezidentiala americana, si anul acesta, post campanie, de catre Donald Trump si administratia sa, arata clar ca pentru Casa Alba exista un interes politic, poate mai degraba ideologic, privind tema neamestecului in alegerile electorale.

Potrivit secretarului de stat Rex Tillerson, Trump ar fi deschis discutia cu Putin manifestându-şi îngrijorarea cu privire la ingerinţele Rusiei în alegerile din noiembrie anul trecut din Statele Unite, pe care Tillerson le-a evocat ca si cand ar fi fost certe. O asemenea pata de incongruenta de pe diplomatia Washingtonului l-ar face sa roseasca pana si pe lingvistul Noam Chomsky, in ciuda activismului sau partizan, proamerican. Din partea logicienilor, neconventionala “ingrijorare” a lui Trump nu ar smulge decat cel mult surasuri compasive sau, dimpotriva, ironice.

Nimeni cu reactii normale din lumea asta nu s-ar arata “ingrijorat” ca a fost ajutat sa castige, ci ar exprima multumiri indatoritoare. Fara indoiala ca acesta nu a fost nicio clipa cazul lui Trump, care a castigat alegerile impotriva votului popular cu ajutorul colegiului elector, nu al rusilor. Tot potrivit lui Tillerson, Trump l-ar fi intrebat pe Putin de mai multe ori daca rusii s-au amestecat sau nu in alegerile americane, iar preşedintele rus a respins cu fermitate de fiecare data o asemenea aberatie. De remarcat ca problema “amestecului” rusilor a beneficiat si de cutiile de rezonanta ale mass-media, care in pauza discutiilor l-au impulsionat pe Trump sa obtina clarificari din partea lui Putin, pe care presedintele rus le-a si dat.

Desi amestecul rusilor nu a existat si nici nu ar fi avut cum sa aiba loc intr-un mediu politic de control al opiniilor si de supraveghere cibernetica ca al americanilor, problema fiind una de contrafacere si prin urmare pe fond nesemnificativa, atentia exagerata si insistenta cu care mereu si mereu este adusa si mentinuta in vizorul opiniei publice merita retinuta. Nu problema in sine atrage atentia, ci insistenta repetitiei, care, in afara scopului propagandistic general al oricarei repetitii, de a transforma pana si o minciuna in “adevar”, pare sa pregateasca si obtinerea unui beneficiu ideologic pe termen lung. Cand vii de la Washington chitit cu o asemenea tema pentru a face din ea o volta sub vantul evenimentului G20, nu poti sa nu iei in calcul posibilitatea ca aceasta sa fie subscrisa unei strategii, care prin definitie tinteste orizonturi indepartate.

In opinia mea, ideea “amestecului” rusilor in campania prezidentiala din SUA a iesit din laboratoarele ideologice americane cu un scop speculativ si de influentare, similar celor privind “drepturile omului” si “statul de drept”, care au permis o manipulare foarte eficienta si indelungata a lumii, atat selectiv, cat si global, in avantajul intereselor americane, multe dintre acestea fiind unilaterale. In 1975, la Conferinta pentru Securitate si Cooperare din Europa (CSCE, devenita OSCE) de la Helsinki, tot o incercare, ca si acum, de imbunatatire a relatiilor dintre Washington si Moscova, a existat in discutii si un asa-zis al treilea cos de probleme, privind drepturile omului, care s-a adaugat celor doua traditionale, referitoare la securitate si cooperare. Sovieticii au semnat Actul Final al CSCE, cuprinzand obligatia respectarii “drepturilor omului”, si au cazut intr-o capcana ideologica fara fund, din care nu au mai reusit sa iasa decat dupa dezmembrarea URSS.

Chit ca “drepturile omului” nu aveau nicio relevanta sau, oricum foarte slaba sau de cele mai multe ori speculativa cu realitatile din cele doua blocuri politico-militare si economice, teza a oferit o extraordinara munitie ideologica si propagandistica pentru SUA, in Razboiul Rece. Desi SUA incalcau “drepturile omului” la fel de grav ca URSS, uneori chiar mai grav sub aspectul nerespectarii drepturilor la viata, la loc de munca, la sanatate, la educatie etc, americanii reuseau, cu destula abilitate, sa se sustraga oprobriului si sanctiunilor internationale, asa cum vedem ca se intampla si in zilele noastre, in privinta responsabilitatii pentru consecintele razboaielor preventive si primaverilor arabe – terorismul si migratia -, ori a destabilizarilor obtinute prin revolutiile colorate, de tipul Maidanului de la Kiev.

Important era si este, putem aprecia astazi, nu ceea ce semnau sau semneaza ei, americanii avand o serie de mecanisme oculte de evazionare, ci ceea ce semnau si semneaza rusii. Acordurile obtinute cu rusii sunt, de cele mai multe ori, un fel de polite de asigurare pentru americani. Asa cum s-a vazut si din acordurile de comunicare pentru prevenirea incidentelor militare ruso-americane deasupra Siriei sau pentru partajarea luptei antiteroriste, pentru ca niciodata nu au fost de unificare a eforturilor, ele au fost folosite ca un scut psihologic de catre americani, in timp ce evenimentele tragice se intamplau, sa vezi ciudatenie, numai la rusi. Asta pana rusii au pus piciorul in prag si au spus, “tot ce misca ostil la vest de Eufrat va fi tratat ca tinta, indiferent de apartenenta”. Sigur ca acele acorduri aveau un rol de prevenire a ciocnirii si potential a escaladarii, insa sub rezerva bunei credinte si a verificarii minutioase.

Foarte probabil ca daca Washingtonul şi Moscova vor crea un grup de lucru pentru a stabili un acord-cadru privind infracţiunile informatice şi principiul “neinterferenţei în alegeri”, acesta din urma va fi folosit pentru a-i infunda din nou pe rusi, dupa precedentul capcanei numite “drepturile omului”. Practic, nu vad de ce sa se semneze un asemenea acord bilateral, cand dreptul international dispune foarte clar pentru spetele in discutie. Cu atat mai mult cu cat se pare ca SUA vor face din principiul “neinterferentei in alegeri” un levier de modelare si un instrument de lupta geopolitica. Acolo unde nu le vor conveni rezultatele alegerilor, vor face pe dracu’ in patru sa le impiedice, sa le influenteze sau sa le conteste. “Neinterferenta in alegeri” ar putea fi in asa fel malversata incat sa obtina sau sa conserve o falie politica de nedepasit intre putere si opozitie. Cum sunt la noi „Doua Romanii”, cu antagonism politic de neimpacat intre stanga si dreapta, cu influentarea emotionala a alegerilor si, implicit, cu bascularea in extremis a votului popular, in pofida calitatii candidatilor, programelor si unei intregi campanii electorale. Pericolul real este ca dupa capturarea institutiei juridice, in numele „statului de drept”, sa fie capturata si institutia electorala, in numele la fel de fals al „neinterferentei in alegeri”.  

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: