Un fapt de observatie: Politica uzeaza. Intr-adevar, am observat, la randu-mi, ceea ce au remarcat, deunazi, colegii Ghita Bizonu si Ana, fosta basarabeanca. Presedintele PSD, Liviu Dragnea, ne-a aratat in ultimul timp un chip mult imbatranit, comparativ cu cel tonic, viguros, de dupa castigarea alegerilor parlamentare, din decembrie trecut.
Cu parul mult albit, cu fata trasa si obosita, Dragnea ne apare ca cineva supus unui stres puternic, galopant. Este greu de spus daca aceasta stare se datoreaza presiunilor politice sau unor incurcaturi financiar-fiscale in care este posibil sa fi intrat sau in care se incearca sa fie impins.
Legile economiei sunt ca ale fizicii: abaterile provoaca consecinte. Totusi, Liviu Dragnea face politica inginereste, cu minutiozitate analitica si organizatorica, cu decizii atent cantarite, cu verificari si simulari de impact. Si aceasta pentru ca inginerul Dragnea stie ca economia este ca si fizica. Nerespectarea legilor, principiilor, parametrilor impiedica performanta sau duce la accidente, la crize.
Din una din aceste posibilitati ar putea proveni si ingrijorarile lui Dragnea. Din neputinta efectiva, oricat ar vrea si pe oricate butoane ar apasa, de a aduce Romania de la un curs deviat, ce pare sa fie incremenit pe pilot automat, la cel normal. Rupturile par sa se produca la nivelui Guvernului. Mai mult, si curios lucru, ele par sa fie politice. Un fel de politica de dupa politica. Desi, orice guvern politic urmeaza politica partidului sau coalitiei sale, el neavand o politica proprie.
“Guvernul” din umbra partidelor si guvernelor. In umbra Guvernului pare sa se afle un alt Guvern. Nu vorbesc de Guvernul din umbra al Opozitiei, care este inactiv pana la preluarea Puterii, in caz ca se intrunesc conditiile legale. Nu, Guvernul din umbra Guvernului este mereu activ, el nu cunoaste alegeri parlamentare sau motiuni de cenzura, dar este omniprezent si omnipotent.
Cum vine asta? Este posibil? Foarte simplu. Cine a luat act de noul program politic de guvernare al PSD, cu care Guvernul Tudose a venit in fata Parlamentului, o varianta modificata a celui asumat anterior de Guvernul Grindeanu, cu cele mai multe modificari in domeniul fiscal, a observat cum brusc acesta s-a transformat in litera moarta dupa vizita intempestiva la Palatul Victoria a ambasadorului american Hans Klem si a insarcinatului cu afaceri Dean Thompson.
Practic, supervizoarea Ambasada americana a decis, ca si cand ar fi avut un drept de ultima instanta, ca masurile fiscale privind impozitul pe cifra de afaceri si taxa de solidaritate sa fie scoase din programul politic al Guvernului PSD-ALDE, al premierului Tudose. Si cat de entuziast, dar de un entuziasm realist, era premierul Mihail Tudose la investirea Guvernului sau: “Sunt optimist în ceea ce privește programul de guvernare; e singura șansă să ne dezvoltăm.”
De ce partenerii strategici ne vor capitalisti prosti? Legea profitului, legea suprema a capitalismului, indica maximizarea profitului si minimizarea costurilor drept calea capitalista principala de dezvoltare. Nu discut aici justetea si esenta legii profitului in capitalism, care din start induce deresponsabilizarea sociala si de la plata de taxe si impozite, la niveluri cat mai joase posibil.
As face insa o trimitere la dreptul la inteligenta, pentru ca pentru dreptul la prostie a facut suficient lobby fostul secretar de stat american, John Kerry. Romania are, slava Domnului!, destula inteligenta politica si economica, pe care trebuie sa o foloseasca in interes propriu, iar politica fiscal-bugetara nu este “topaiala” (apud Klaus Iohannis), ci unul din instrumentele de baza ale cresterii si dezvoltarii.
Ceea ce cred ca lipsesc Romaniei in momentul de fata sunt tiparele partidistice in care sa fie turnata aceasta inteligenta, noi partide politice, rupte de vechile sfori occidentale, ale internationalismului pentru cele de stanga, si supranationalismului pentru cele de dreapta.
Folosirea inteligenta a resursei fiscal-bugetare, impreuna cu celelalte masuri din programul de guvernare, precum Fondul National de Investitii si Dezvoltare, pentru a indica unul din cele mai noi instrumente, pe care eu l-as asimila cu un binecunoscut fond de acumulare din literatura de specialitate, alaturi de cel de consum, in raporturi cam de 1/3 si respectiv 2/3 din PIB, reprezinta, intr-adevar, singura noastra sansa sa ne dezvoltam, la care se referea noul premier.
Sau sporirea capabilitatilor industrieii nationale de aparare de participare la Planul de inzestrare al Armatei (2017-2026), la care s-a referit azi ministrul Apararii, Adrian Tutuianu, subliniind importanta ca la acest program sa participle cat mai multi agenti economici, care “sa creeze locuri de munca, sa plateasca in Romania taxe si impozite.” Daca doar firmele romanesti platesc taxe si impozite, nu si multinationalele, sa-mi fie cu iertare, dar Occidentul ii este dator multi, multi bani Romaniei.
Bruxellesul ne vrea si el capitalisti prosti. Premierul Mihai Tudose a afirmat, marți, la Bruxelles, că la întâlnirile cu oficialii europeni a reiterat „foarte ferm” că nu va fi introdus acel impozit suplimentar pe cifra de afaceri. De asemenea, Tudose a mai sustinut că, deocamdată, taxa de solidaritate nu mai este avută în vedere spre implementare, în contextul în care simulările realizate de instituțiile de linie nu au ieșit „foarte fericite”. “Nu, nicio altă taxă, pe nimic”, a declarat stereotip parca un alt Tudose, complet schimbat si de nerecunoscut, citind parca de pe “to do list”. Asadar, si bruxellezii ne vor capitalisti prosti. Ce-i de facut?