Declaratia lui Donald Trump, facuta miercuri la bordul Air Force One si data publicitatii joi (interesanta aceasta trimitere la un element de prestigiu si la unul de autoritate), potrivit careia il va invita la Casa Albă pe Vladimir Putin, “la momentul potrivit”, indica dorinta tacita a presedintelui american de a castiga initiativa strategica si de a mai reduce in felul acesta din handicapul relatiilor americano-ruse, lasat mostenire de predecesorul sau, Barack Obama.
Un pasaj din declaratie il pune insa pe Trump intr-o lumina nefavorabila, de lider suprem care si-a pierdut libertatea gandirii si actiunilor si a devenit captiv al gandirii si intrigilor adversarilor sai. “Data viitoare când mă mai văd cu Putin, îl voi întreba: de partea cui erai de fapt? Pentru că nu cred că ar fi putut fi de partea mea”, a asertat presedintele republican al SUA, referindu-se la intrigile privind un presupus amestec al Rusiei în alegerile prezidențiale americane, care l-ar fi favorizat, in detrimentul contracandidatei democrate, Hillary Clinton.
Cuvintele lui Trump nu lasa nicio indoiala in privinta situarii sale de partea modului de abordare al adversarilor “bipartizani”, care dau drept adevar un fals, ca dovedit “amestecul” rusilor, ceea ce va fi un obstacol serios in calea ipoteticei invitatii si vizite. Pe de alta parte, nu trebuie uitat istoricul gafelor de protocol pe care presedintele Trump le-a facut fata de presedintele chinez Xi, cancelarul german Merkel si presedintele turc Erdogan. Nimic nu garanteaza ca Trump nu se va manifesta ca un campion al gafelor si cu Putin. O relatie in care se insista metodic sa fie fondata pe o minciuna nu are cum sa devina in mod real apropiata sau constructiva. Ea ramane o sursa permanenta de riscuri si provocari, iar rabdarea strategica a Rusiei pe acest subiect da semne ca se apropie de sfarsit.