Analiza politica: Omleta de evenimente

26/07/2017

Cavalere (templier?) D’Artagnan, probabil aveti o imagine aproximativa, ori chiar va lipseste cu totul, despre ce inseamna o analiza politica, care se face pe evenimente si fapte, pentru a afla caracteristici, principii, tendinte.

Nu este deci vorba de a vorbi de rau pe cineva, ci de incercarea de a explica ceva si de a pune acel ceva pe o axa valorica, cu plus si minus.

Ca cineva are o rata mai mare sau mai mica in masa unor fenomene este deja o alta problema, care nu depinde de observator sau analist. Acesta doar inregistreaza si da o explicatie preliminara la ceea ce vede sau afla.

Numai propaganda politica se multumeste doar sa critice sau sa laude pe cineva.

In analiza politica sau politologica este imposibil sa ajungi la esenta, care se afla in profunzime, fara sa pornesti de la suprafata spre interior, incepand de la fenomene.

Este la fel ca in situatia in care nu poti face omleta fara sa spargi ouale. Evenimentele si faptele sunt materia prima pentru analiza, ca ouale pentru omleta.

Nu prea am inteles nici ce cauta cuvantul “hipster” in textul pe care ati avut amabilitatea sa mi-l adresati. E ca un ingredient nepotrivit care taie maioneza, trimitand-o direct la cos.

Intamplator stiu destule despre “modele” comportamentale, care se pregatesc in laboratoare si se lanseaza pe piata in scopuri politice nedeclarate.

Termenul de hipsterism a fost folosit pentru prima data in 1940, cand se referea la un anumit comportament, marginal socializarii, al unei comunitati afroamericane.

Ulterior, in 2000 a explodat la New York, la tineri albi cu varste intre 20-30 de ani, care au copiat comportamentul refractar, ca pe o “moda”. Hipsterismul nu este un fenomen european, chiar daca s-au facut eforturi de contaminare.

Cand vorbiti de “fundamentalism” antiamerican si antieuropean, uitati, fara indoiala o scapare involuntara, sa-l numiti si pe cel antirusesc, antichinezesc, antiislam, antiarab samd.

De acord cu pastrarea simtului critic fata de toti cei din jurul nostru. Dar si aici este o specializare. Cine vrea sa le faca pe toate, nu face de fapt nimic serios. De aceea sunt whitehouselogi, kremlinologi, sinologi etc.

Colegii mei kremlinologi isi fac treaba cu maxim de zel, va asigur. Pe ansamblu cred exista un echilibru relativ al analizelor politice si geopolitice. Cel putin asa ar trebui. Presupun ca nu doriti si aici unilateralism.


Politica contactelor omnidirectionale (un raspuns)

26/07/2017

Domnule Mircea Popescu, tutuiala unilaterala, tintirea cu cuvinte de jargon si atribuirile calomnioase nu va acorda un ascendent politic sau moral. Dimpotriva. De ce ati devenit subit nervos si insolent? Pentru ca nu aveti argumente? Eu nu sunt nici pro, nici anti cineva. Dar nu sufar nici de cataracta, nici de hipoacuzie sau surzenie, nici de mutenie. Vad si aud ceea ce vede si aude toata lumea.

Imi este greu sa cred ca va incanta, ca intelectual ce va creditez, noua stupiditate politica a ambasadorului american la Chisinau, care sustine lucruri contra naturii. Ca de pilda ridicarea unui zid electromagnetic intre doua spatii culturale proximale, care inevitabil interfereaza. Rusia si Moldova basarabeana sunt vecine, dupa toate legile proximitatii culturile lor interfereaza, tot asa cum interfereaza cele dintr-o regiune. Nemaivorbind ca in statul moldovean exista o semnificativa minoritate rusa. SUA nu sunt vecine cu Republica Moldova, nu sunt nici macar regionale sau europene, dar ambasada ei la Chisinau cere cenzurarea sau blocarea emisiunilor posturilor de televiziune si radio ruse, retransmise in aceasta tara, pe motiv ca-i manipuleaza pe moldoveni. Isi permite chiar sa sugereze autoritatilor moldovene sa trateze aceasta chestiune ca una de “securitate” informationala si nationala, adica sa faca dintr-un vecin un dusman declarat si perpetuu. Ca asa vrea James Pettit pentru Moldova, desi daca Romania ar aplica aceeasi masura mass-mediei din Ungaria retransmise in Romania, Hans Klemm nu ar fi cu siguranta de acord, chiar daca nu i l-ar cere nimeni, dar ar avea perfecta dreptate.

Cred ca faceti o mare greseala ramanand prizonierul trecutului, ca multe alte mumii vii politice, in locul eliberarii de stereotipurile invechite si inaintarii libere spre viitor. In ce sens ma dau in “vileag”? Ca sunt pentru contacte si intalniri politice in toate azimuturile? Luati de buna directiva antiruseasca a lui Obama, care a facut mult rau, in primul rand americanilor? Si pentru ce? Pentru ca Rusia urmeaza doctrina Sinatra, “My way”, cum efectiv o urmeaza si SUA sau cum ar trebui sa o impartaseasca orice alta tara din Lume? Oricate pene si tatuaje tribale si-a pus Obama sau oricat de mult a topait belicos in jurul focului, noul presedinte Donald Trump se va debarasa de ele una cate una, SUA nu se vor intoarce la primitivism, isi vor continua ascensiunea spre o noua civilizatie. Luati exemplul tanarului ginere al lui Trump, care a dat in vileag toata colcaiala antiruseasca din mitologia alegerilor, cand a spus ca s-a intalnit cu rusi pentru ca acela era jobul lui in campania electorala, sa se ocupe de relatiile internationale. Rau nu e cand presedintii de stat se intalnesc si discuta, rau e cand nu se intalnesc si nu-si vorbesc. Rolul politicii e de comunicare, deschidere, de construire de punti si legaturi trainice, nu invers.  

PS/NB: Politizati cuvantul “tovarase” cum o facea si Elena Ceausescu cu “domnule”. Ceauseasca spunea ca “domnilor” le mirosea urat munca. Eu cred insa ca ambele cuvinte isi au rolurile lor contextuale bine definite si nealterabile de catre politica. In fiecare om se afla si un domn si un tovaras. Asa suntem si soti, cu o tovarasa de viata, colegi si camarazi, ca tovarasi de munca sau organizatie, ori in alte posturi, explicate de teoria statusurilor si rolurilor sociale. Asa ca, domnule Mircea Popescu, si noi suntem tovarasi, fara nicio politizare, ci in virtutea faptului ca amandoi apartinem breslei comune a scrisului. Sunteti colegul meu si sunt onorat, nu am de ce sa ma supar, nici macar cand scrieti impotriva mea, pentru ca fiecare are dreptul la opinie. Stiti cum se zice, un om – un vot, un om – o opinie. Cu argumentele este o alta problema, care tine de stiinta si de capacitatea de a le sintetiza si prezenta. Fapte bune! 

PPS/NB: Eu nu primesc ordine de la nimeni, cu atat mai putin de “lupta”, ci imi aleg singur subiectele despre care scriu, calauzit doar de motivatia adevarului si de necesitatea abordarii alternative. / Prin imaginea aditionata vreau sa sugerez o noua definitie a politicii, de antena omnidirectionala.