Hai, Romania!

Romania premergatoare celebrarii centenarului Marii Uniri se infatiseaza romanilor si lumii ca o tara profund dezbinata. Normal ar fi fost ca unitatea de acum 100 de ani sa fie, azi, intarita. Toti vedem ca nu este asa si incercam sa aflam de ce. Nu stiu daca este de bine sau de rau, dar geneza acestei dezbinari nu ne apartine. Contradictiile antagoniste in care Romania se zbate au fost preluate de la altii sau i-au fost impuse. Si nu este vorba doar de istoria recenta.

Asa se face ca stereotipuri politice invechite, precum stanga-dreapta, est-vest sau putere-opozitie ne dezbina din start in orice proiect national. Practic, realizarile romanilor se obtin numai cu jumatate din posibilitati. In timp ce o parte trage inainte, cealalta parte trage inapoi. Efectul cumulat este o stagnare, in cel mai bun caz, rezultata din mici zvacniri inainte, urmate de reveniri cel putin egale. Aproape ca in involutia bolsevica, un pas inainte, doi pasi inapoi, desi traim, ni se spune, cea mai efervescenta era a revolutiei democratiei. Cele doua Romanii in contratimp ne arata ca si cum am suferi de un complex psiho-politic sau de un blestem sisific.

Partidele mari si vechi nu au reusit sa depaseasca aceasta dezbinare. Nici partidele noi. A fi mare, vechi sau nou nu pare sa fie suficient. Social-democratii, liberalii, popularii, alte partide s-au dovedit neputincioase in lupta cu dezbinarea. Esecurile par sa-si aibe cauzele in reproducerea de catre aceste partide a “stereotipurilor dezbinarii”, dar si in angajarea lor vasala in arhitectura partidista transnationala.

In acest context contradictoriu, de incremenire in dezbinare si de asteptari privind unitatea, politica tanara a pus pe plansetele sale proiectul unei noi constructii politice, care sa se rupa de stereotipurile dezbinarii, ale partidelor predecesoare, si sa mearga pe o cale spre unitate. O astfel de noua cale a fost deschisa in politica europeana de noul presedinte al Frantei, Emmanuel Macron. Acest inovator in materie de sisteme politice a abandonat dihotomia stanga-dreapta, adusa de Marea Revolutie Franceza (1789), care o fi fost ea buna in urma cu peste 2oo de ani, dar care a devenit toxica in vremurile noastre, cand popoarele si natiunile trebuie sa-si incordeze unitatea pentru a face fata provocarilor globale. Macron, cu a sa noua formatiune La République en Marche (EM/REM) a ales calea de centru, intre stanga si dreapta, o a Doua Mare Revolutie Franceza (2017).

Folosindu-se de precedentul macronist, Romania este foarte aproape de a initia propria-i revolutie de sistem politic. Potrivit unor informatii scurse in presa, Victor Ponta, fost premier si presedinte PSD, exclus din partid de Liviu Dragnea, Daniel Constantin, fost co-lider ALDE, exclus din partid prin decizia Delegației Permanente a formațiunii conduse de Călin Popescu Tăriceanu, si Laurentiu Rebega, europarlamentar sustinator al partidului Forta Nationala, vor lansa in septembrie un nou partid, Pro Romania.

Ideologia partidului Pro Romania va fi centrismul, calea de mijloc, nici de stanga, nici de dreapta, cu puternice accente de patriotism. Prin pozitionarea de centru, Pro Romania va putea sa atraga lideri, membri si simpatizanti si de stanga si de dreapta. Sunt sanse foarte mari ca Pro Romania sa realizeze in centrul esichierului politic un puternic filon de unitate, cu perspectiva de a se ingrosa si extinde in scurt timp, subtiind ceea ce clasic vom continua o vreme sa numim “stanga” si “dreapta”.

Catre o asemenea evolutie pledeaza cel putin doua grupuri de argumente. In primul rand, partidul Pro Romania va fi propulsat de marea dorinta a romanilor de schimbare si improspatare a sistemului politic. Romanii s-au saturat de lancezeala, de jocul de-a alba negra cu promisiunile, cu guvernarea neserioasa, in dorul lelii, cand ba anunta masuri, ba le retrage, cu mersul inapoi ca racul. Cetatenii vor ca politica sa fie despovarata de interese personale, clientelare, de coruptie, de defavorizare a romanilor si a companiilor romanesti, de vrajba care tine tara pe loc.

In al doilea rand, pe baza unor negocieri in derulare si detectarii unor optiuni neoficiale in asteptare, se intrevede o crestere rapida a Pro Romania prin treceri masive in randurile sale de la PSD si ALDE, cu membri, filiale si sedii, apoi prin fuziuni cu Forta Nationala si cu PSRO al lui Mircea Geoana, cat si prin desprinderi de organizatii de la PRU, UNPR si, individuale, din ratiuni de imagine, de la PRM. Amploarea acestor translatii dinspre alte partide spre Pro Romania, care vor accelera formarea unui grup parlamentar si a unei structuri de partid teritoriale  va fi cat se poate de reala, avand in vedere magnetismul de leadership pe care il exercita Victor Ponta, care a condus cel de-al doilea cel mai profesionist guvern (2012-2015) din istoria postdecembrista, dupa cel al lui Adrian Nastase (2001-2004).