Inspectia Judiciara: Inspectorii lui Dumnezeu

Inspecţia Judiciară transmite că proiectul de modificare a legilor justiţiei este în CONTRADICŢIE cu necesitatea autonomiei instituţionale

Ce le mai place inspectorilor judiciari sa-si interpreteze pro domo statu quo-ul institutional. E un miracol cum de reusesc pe timpul inspectiilor judiciare sa se desprinda de partizanatul propriilor cauze si interese si sa functioneze in regim de impartialitate. Probabil ca o fac apasand un buton.

Fostul presedinte Traian Basescu vorbea o data de o fisa care porneste tonomatul. Ca de o cheita, adaug eu, care se invarteste si face o masinarie sa functioneze. Desigur, sunt caustic, dar, scuzati-ma!, nu inteleg cum cineva poate sa treaca dintr-o data de la subiectivismul orb al intereselor personale sau de grup la obiectivitatea pe care o reclama o profesie, un statut, in relatiile de serviciu cu ceilalti.

O spun franc, critica pe care inspectorii judiciari o fac la adresa proiectului de lege privind modificarea legilor Justiției nu e deloc pro bono publico. Ca este asa o probeaza grava criza de credibilitate la care a ajuns leadershipul parchetelor. Inspectia Judiciara ar fi trebuit sa sune alarma pana s-ar fi inrosit instalatia.

Dar cum sa fi facut asa ceva Inspectia Judiciara, aflata in compunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cand ea functioneaza doar ca un “control intern”? Cand pentru “integritatea” si “independenta” Justitiei capacul trebuie tinut pe oala, sa nu iasa nimic in afara? Cum sa-si fi permis denunturi interne tocmai Inspectia Judiciara, incalcand solidaritatea si ierarhia sau atacand valori garantate de CSM?

Trecerea Inspectiei Judiciare de la CSM la Ministerul Justitiei, potrivit proiectului de modificare a legilor Justitiei, are exact rolul de a pune capat riscurilor si viciilor pe care le poate genera inspectia interna, dincolo de care unele nereguli pot sa nu transpara in exterior, in spatiul public. Măsura, excelent fundamentata, este „menită să asigure aplicarea principiului echilibrului puterilor în stat și al controlului reciproc între acestea”. Formal, inspectorii judiciari nu pot fi doar cu stampila si cu nimeni deasupra. Ca si cand ar fi inspectorii lui Dumnezeu. Deasupra trebuie sa fie utilitatea publica generala, la care IJ urmeaza sa se racordeze. Va fi cea mai puternica garantie ca neregulile din functionarea Justitiei nu vor mai ramane „interne” si nesanctionate public si institutional.    

http://www.mediafax.ro/social/inspectia-judiciara-transmite-ca-proiectul-de-modificare-a-legilor-justitiei-este-in-contradictie-cu-necesitatea-autonomiei-institutionale-16712723

MASOANE

I-auzi, la tine, ce ingrijorat te dai pentru statul de drept. Ce vorbe goale! Ce flecareala! Esti tare-n gura cu statul de drept. Dar, de fapt, esti impotriva statului de drept. Ti-e frica de statul de drept. In realitate, esti dusmanul statului de drept, pentru ca stii ca adevaratul stat de drept exprima vointa si interesele indigene, transpuse in legile pamantului.

In misia ta coloniala, stat de drept este “suprastatul” de drept, cu tine in varf si cu vointa ta pe post de “drept”. Ce ti s-ar fi potrivit anti-baroniada argheziana! Desi nu esti un von killingerian. Ala cel putin a avut onoare. Dar constiinta ta a fost pusa la congelator. In ritualuri sacrificiale. Tu nu esti decat o paukeriana cu pantaloni cu prohab.    

Unde ai mai vazut stat de drept fara legiferare si guvernare? Ce stat de drept e ala in care nu legea este inainte si deasupra tuturor, ci procurorii? O tii una si buna cu “procurorii independenti”, dar procurorii nu pot fi independenti de lege, nu pot interzice legiferarea si guvernarea. Statul in care procurorii fac legea este un fals stat de drept.

Draga masoane, tu doar trancanesti formal despre anticoruptie, cand pe fond atati si intretii coruptia. Prin lobbyism, corupi practic zi de zi si ceas de ceas statul de drept, pentru avantaje unilaterale sau disproportionate. Amestecul tau in justitie nu este ca in alegerile electorale prin presupuse sau controversate emailuri, ci direct si de la tribuna, si fara echivoc.

Corupi procurori si judecatori din pozitii cheie, oricum ceilalti se aliniaza prin subordonare, pentru a-i da la o parte pe cei care-ti stau in cale. Cel putin ideologic si politic aceasta coruptie este dovedita. In locul teroarei clasa contra clasa ai indus, folosindu-te compromitator de parteneriatul strategic, instalarea teroarei casta contra clasa. Casta procurorilor contra clasa politica. Sistemul de dreapta, prin subsistemele justitiei politice si politiei politice, contra elitei de stanga. Robespierre si Trotky ar fi invidiosi.  

Efectiv, demontezi principiile anti-abuz montesquieuene, sustinand primatul puterii procurorilor, sustragandu-i de la control si absolvindu-i de orice fel de raspundere. Pe un astfel de loc ultraprivilegiat, discretionar si absolut inchis , abuzul si coruptia infloresc ca pecinginea. Prin amestecul tau in justitie, masoane, nu trebuie sa ne mai intrebam care este cauza navalirilor lacustelor asupra holdelor noastre manoase si a napadirilor omizilor asupra rodului gradinilor si livezilor noastre.

“Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.” Cat de actual, in 2017, este pamfletul “Baroane”, din 1943, iesit de sub pana maiastra a indignarii poetice si nationale a lui Tudor Arghezi, pe care autorul “Florilor de mucigai” l-a dedicat unui ambasador strain la Bucuresti, cu pretentii de guvernator!

“Monumentalistii”, insurgenti ai barbariei: Crima impotriva istoriei, o noua speta. Distrugerea monumentelor istorice leaga rasistii americani de teroristii geopolitici

Cine a avut naivitatea sa creada ca civilizatia este o lupta pentru totdeauna castigata impotriva barbariei are din ce in ce mai multe prilejuri dramatice sa se trezeasca la realitate. Mastile barbariei cu fata umana au inceput sa cada unele dupa altele.

Dreptul international se confrunta cu crima impotriva istoriei, o provocare noua, care probabil il va obliga sa se rescrie, sub impactul distrugerilor barbare ale statuilor si monumentelor istorice.

O coincidenta aparent bizara este ca “monumentalistii”, noii insurgenti ai barbariei, au un camp tactic comun, care cuprinde SUA si Orientul Mijlociu. Ca in anchetele judiciare, in care o proba materiala il leaga pe criminal de crima, distrugerea monumentelor istorice ii leaga pe rasistii americani de teroristii geopolitici.  

Ce sunt teroristii geopolitici? Faptic, razboaiele preventive americane au fost razboaie geopolitice. Tot un fapt este ca terorismul a aparut ca o consecinta si un scop geopolitice ale razboaielor geopolitice americane. Prin urmare, ar fi mai corect sa vorbim de terorismul geopolitic, decat de terorismul “islamic”.

Denumirea de terorism “islamic” este si nedreapta. Ea este fortata prin  indicii interesat politizate, susceptibile de plantare si camuflare. Insa indiciile nu sunt fapte, deci nu pot fi folosite pentru o generalizare. Plecand de la definitia lui Clausewitz despre politica si razboi si de la faptul ca terorismul din Orientul Mijlociu a imbracat forma unui razboi geopolitic, am putea defini terorismul ca o continuare a politicii cu alte mijloace. Este o adaptare pe care o sustin.    

Distrugerilor teroriste ale unor monumente istorice din Orientul Mijlociu, o suita din care amintesc monumentele orasului antic Palmira din Siria, Marea Moschee din Samara in Irak, Marea Moschee din Alep in Siria, Nimrud in Irak, statuile lui Buddha in Afganistan etc, li se adauga vandalizarile rasiste recente din SUA.

Insurgenta barbariei “monumentalistilor” americani a fost amorsata in timpul mandatelor afroamericanului Barack Obama la Casa Alba. Ea a explodat si isi continua seria de explozii intr-un mediu politic stimulat de inactiunea presedintelui in exercitiu, Donald Trump, care in interior pozeaza ca democrat neputincios, iar in exterior se manifesta efectiv ca un dictator international.

La Charlottesville, in Virginia, au avut loc violente provocate de manifestatii si contramanifestatii privind daramarea unei statui a generalului confederat Robert E. Lee. Autoritatile locale au preluat semnalul rasist obamist, intentionand sa distruga memoria acestui general, comandant al trupelor Confederației secesioniste din sudul Statelor Unite în războiul civil din 1861-1865. Reusita acestei actiuni va echivala cu o falsificare a istoriei. Va fi si un prost semnal politic pentru generalii americani, de neincredere in politica, care ii trimite sa lupte prin diverse teatre din lume, dar care poate face ca linia dintre erou si dusman sa fie usor de trecut, dupa cum bate vantul. Scoaterea lui Lee din istorie a inceput deja, prin acoperirea sugestiva a statuii sale cu prelate negre.

Un alt monument, vechi de 225 de ani, din SUA, ce il comemoreaza pe Cristofor Columb, a fost vandalizat, luni, cu aceeasi motivatie rasista. Un clip video arata cum monumentul e lovit cu barosul, iar o voce spune ca exploratorul spaniol este vinovat de „sclavagism” si „exploatare capitalista”. In film se vede cum doi indivizi atarna pe monument o pancarta cu mesajul: „Viitorul este al justitiei rasiale si economice.” Unul dintre cei doi vandali are o pancarta pe care scrie: “Rasism: Darama-l”. 

La Houston, a avut loc un alt caz din aria demolarilor statuilor unor personalități, devenite brusc tinte, ca la o comanda politica. El se refera la tentativa unui progresist de comitere a unui act terorist. Un tânăr a fost prins și arestat după ce a încercat să pună o bombă la soclul unui monument confederat. Insa autorul a fost arestat pentru alte acuzații decât cea de terorism, desi actul sau era clar terorist, iar Patriot Act obliga la o astfel de inculpare.

Ascunderea actelor teroriste americane de pe teritoriul SUA, care invariabil sunt indulcite politic prin incadrarea lor la violenta civila, a intrat de mult in atentia opiniei publice internationale. Explicatia cea mai probabila a acestei manevre politice de opacizare este ca se incearca evitarea stabilirii unei legaturi cauzale intre rasism si terorism.

Atentatele din Catalonia: Rabinul sef al Barcelonei, propagator al politicii fricii? Depreciator al calitatilor de cetatean al orasului si al tarii?

Atentatele teroriste din Catalonia (Spania), soldate cu 15 morti si peste 100 de raniti, au provocat un urias val de solidaritate in Europa si in Lume. In Spania, unitatea si solidaritatea impotriva atacurilor teroriste au fost impresionante si fara culoare etnica si religioasa. Zeci de mii de barcelonezi au demonstrat in centrul orasului si au scandat „Nu mi-e frica!” (No tinc por – in catalana).

Circa 2500 de musulmani au mărșăluit pe străzile Barcelonei împotriva terorismului, purtand pancarte pe care erau scrise mesaje precum „Și noi suntem victime”, „Terorismul nu are religie” sau „Noi toți suntem Barcelona”. O declaratie în catalană, spaniolă și arabă a condamnat terorismul, a exprimat solidaritatea ferma si activa in lupta antiterorista și a oferit ajutor celor răniți în atac.

Crits de 'som catalans, som musulmans' a la manifestació contra el terrorisme a plaça Catalunya pic.twitter.com/qQnNcDjbUn

— Jordi Ribalaygue (@JRibalaygue) August 21, 2017

O singura exceptie de la aceste manifestari de solidaritate si responsabilitate antiteroriste, de antifrica si fata de securitatea cetatenilor si a locului in care acestia traiesc a atras atentia opiniei publice spaniole si internationale. Ea este contradictorie si ingrijoratoare. Rabinul șef al Barcelonei i-a îndeamnat pe evrei să paraseasca Spania, pe care a numit-o “un centru al terorismului islamist pentru toată Europa”, si sa plece în Israel, pentru că “Europa e pierdută”.

“Evreii nu sunt aici pentru totdeauna. Le spun membrilor congregației mele: nu vă gândiți că suntem aici pe vecie. Și îi încurajez să cumpere proprietăți în Israel. Acest loc este pierdut. Nu repetați greșelile evreilor algerieni, ale evreilor venezueleni. Mai bine (plecați) mai devreme decât prea târziu”, a declarat rabinul Bar-Hen, într-un interviu pentru agenția de știri JTA (Jewish Telegraphic Agency).

Aceasta propagare a fricii si panicii, care slabesc, ingenuncheaza si inrobesc un popor, a starnit indignare si dezaprobare. Pentru oamenii lucizi si cunoscatori ai istoriei a fost limpede ca rabinul sef “al Barcelonei” a sugerat implicit ca are slabe legaturi de solidaritate cu orasul si cu tara in care traieste. Altfel, nu ar fi suflat in shopharul fricii si al fugii, al desolidarizarii de barcelonezi, catalani si spanioli. Ci ar fi sunat in shopharul imbarbatarii, solidaritatii si integrarii in efortul cetatii, asa cum cer indatoririle de cetatean al orasului si al tarii. Acest incident atitudinal indeamna la reflectie despre loialitate si civism. Societatea trebuie sa stie pe cine conteaza in imprejurari grele.

https://xml.agerpres.ro/externe/2017/08/21/rabinul-sef-al-barcelonei-ii-indeamna-pe-evrei-sa-plece-in-israel-pentru-ca-europa-e-pierduta–17-02-12

http://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/mars-al-musulmanilor-din-barcelona-impotriva-terorismului-781330

Cateaua spurcata la bani blestemati ii latra si ii musca pe venezueleni: Fosta procuroare generala a Venezuelei, Luisa Ortega, a carei opozitie a fost cumparata din afara tarii, îl acuză pe presedintele Maduro de “corupție”

Mituirea si colonizarea justitiei au facut ravagii si in Venezuela. Insa venezuelenii s-au dezmeticit repede si si-au luat justitia inapoi. Fostul procuror general al Venezuelei, Luisa Ortega, refugiata in Columbia dupa ce a fost detronata de catre Adunarea Constituanta, a declarat că deține “dovezi” privind implicarea președintelui venezuelean Nicolas Maduro în fapte de „corupție”. Insa acuzatiile Luisei Ortega sunt demolate chiar de Luisa Ortega. In aproape zece ani cat a fost procuror general nu a avut nicio acuzatie si nicio proba pe tema despre care acum face vorbire. Acuzatiile ei abrupte de dupa pierderea pozitiei sunt motivate politic si susceptibile de defaimare. 

Razbunatoare pentru ca a fost deconspirata ca agenta straina si dorind sa-si multumeasca stapanii care o finanteaza, pentru a distruge din interior independenta si libertatea poporului venezuelean, Luisa Ortega a profitat miercuri de tribuna oferită în Brazilia în cadrul unei reuniuni a procurorilor din țările Mercosur, piața comună sud-americană, pentru a critica regimul chavist (de la numele defunctului Hugo Chavez, președinte în perioada 1999-2013).

“Ceea ce se întâmplă în Venezuela este dispariția dreptei. Stabilitatea regiunii este în pericol. Venezuela traversează o gravă criză politică, ce împiedică populația să aibă acces la hrană, sănătate și medicamente de bază’, a spus Luisa Ortega. Dar ea insasi a fost chavista, pana cand dizidenta i-a fost cumparata, devenind o procuroare corupta, dupa metode binecunoscute si utilizate si in noul spatiu est-european de expansiune americana. Autoritatile de la Caracas au anuntat marti că va fi lansat prin Interpol un mandat internațional de arestare împotriva Luisei Ortega și soțului acesteia German Ferrer, deputat chavist al opoziției.

Republica Moldova si Reunificarea: La ce le trebuie romanilor basarabeni Transnistria, pamant strain?

Nu sunt un expert la zi in dosarul moldo-transnistrean. Cunosc in schimb foarte bine istoria si dreptul istoric privind teritoriile romanesti de pana la Nistru si cele rusesti de dincolo de acest hotar. Unitatea si unicitatea teritoriilor romanesti de la Tisa la Nistru sunt in afara oricaror indoieli istorice, de la inceputuri si pana azi, chiar daca politic si militar lucrurile au fost diferite in cateva perioade accidentale.

Exista in Romania pre-Centenar unele reprosuri obtuze, ori poate pur si simplu lipsite de atat de necesarul bun simt politic, ca in anii ’90 am fi ratat readucerea Basarabiei la patria mama. Dezvaluirea unor documente istorice despre primul guvern de dupa revolutia din 1989, extrem de eterogen si inevitabil si cu elemente antiromanesti, arata ca in acel moment tulbure, in care eram izolati, fara aliati si garantii internationale, un important ministru juca pe cartea maghiara, discret dar suficient de amagitor, prin legarea Basarabiei de Transilvania. 

Tocmai de aceea, sunt destul de prudent in privinta necesitatii si oportunitatii demersului international al Guvernului Republicii Moldova, prin care cere implicarea ONU in retragerea trupelor Rusiei din Transnistria si inscrierea acestei probleme pe ordinea de zi a celei de-a 72-a sesiuni a Adunării Generale, programată să se desfășoare la 12 septembrie. Cred ca guvernul moldovean este sfatuit prost sau tendentios (oare de catre cine?), ori poate ca nu are cei mai buni ministri care sa slujeasca idealul Reunificarii.

Ce cred rusii despre Basarabia, am auzit de la Jirinovski si Lebed: Basarabia e romaneasca. Ce au crezut sovieticii cand au anexat-o, a spus Molotov intr-o carte recenta a unui autor rus, care reproduce unele din memoriile fostului ministru de externe sovietic. El a spus mai multe, in contextul in care s-a referit si la anexarea celorlalte tari est-europene, in esenta motivatia fiind pentru toate aceeasi, geostrategica si de razboi, dar despre teritoriul basarabean a mai evocat o nuanta.

„Voi romanii (redau aproximativ ideea – confesiune a lui Molotov, nota fp), de cand cu regii germani, ati fost mereu in sfera de influenta a Germaniei (uneori poate si fara sa constientizam, adaug eu, nota fp), iar de cand relatiile sovieto-germane au inceput sa fie puse pe picior de razboi, noi, sovieticii, nu va puteam menaja, erati corp comun cu dusmanii nostri, si atunci, pentru a-i tine cat mai departe pe germani, am fost nevoiti sa va luam Basarabia si sa facem din ea un obstacol in calea navalitorilor, iar razboiul care a venit a aratat ca calculul geostrategic a fost corect.” 

Haideti sa discernem impreuna, asa o vom face mai bine. Cu cine se va reunifica Romania, cu Basarabia istorica sau cu actuala Republica Moldova? Pentru asta ar trebui sa luam act ca dodoloata Republica Moldova din zilele noastre este rezultatul unei preformatari sovietice. Dupa ce au anexat Basarabia romaneasca, sovieticii, pentru a o controla mai bine, i-au alipit Transnistria ruseasca, cu trupe cu tot. Cu o mica extensie la vest de Nistru, in teritoriul basarabean, cu rol de „cap de pod” (v. Tighina). Ambele teritorii, Basarabia si Transnistria, au ajuns sa fie statalizate sub forma comuna a Republicii Moldova.

Parerea mea este ca demersul guvernului moldovean la ONU are putine sanse de reusita. Dar si daca, ipotetic, ar reusi, o unire moldo-romana, incluzand teritoriul transnistrean istoric rusesc, va fi putin probabil. In primul rand, pentru ca pentru orice politica romaneasca lucida ar fi o greseala, care trebuie respinsa. De aceea cred ca demersul Chisinaului la ONU indeparteaza perspectiva unirii, punand-o intr-un format inadecvat, departe de cel istoric, originar, de la care a pornit anexarea Basarabiei, in 1940. Este si motivul pentru care cred ca reunificarea romana va fi putin diferita de cea germana. Sper ca nu in mod deliberat trenul reunificarii sa fie pus pe sine gresite, oferind un pretext.

https://www.agerpres.ro/externe/2017/08/23/guvernul-republicii-moldova-cere-implicarea-onu-in-retragerea-trupelor-ruse-din-transnistria-12-42-29

Bumerangul politicii idiotilor inutili: “Suprematia alba” este de fapt suprematia evreilor din politica, finantele si media SUA

Lenin vorbea despre “idiotii utili”, care se pun in slujba revolutiei fara sa stie de ce o fac sau ca se va intoarce impotriva lor. Ceea ce se intampla, acum, in politica SUA, prin lansarea unei noi, false si furibunde teze a “luptei de clasa”, de aceasta data impotriva asa-zisei “suprematii albe”, care nu face decat sa divizeze societatea americana, aseaza simbolic si faptic SUA pe soclul de tinta al dezaprobarilor internationale, ramas liber dupa prabusirea fostei URSS.

Deosebirea este ca idiotii care fac sau influenteaza politica actuala a Casei Albe sunt inutili pentru implementarea sloganului electoral al lui Donald Trump, “Make America Great Again”. Dimpotriva, unei Americi dezbinate pe criterii rasiale nu i se va mai adauga niciodata obisnuita plusvaloare adusa de conlucrarea armonioasa a imigrantilor, care a dat acestei tari cunoscuta maretie istorica. Unii se intind la de-a gata, n-au decat sa-l obtina, dar vor vedea cum totul se va risipi repede fara munca competitiva. „Competitivitatea”, neinsultata si nediscriminata, este cheia pe care Obama a pierdut-o, facand mult rau Americii. Inca o data, nu stiu de ce, imi aduc aminte de unii imparati romani care au fost declarati dusmani ai Romei. 

Intr-o confruntare dintre protestatarii antiimigratie si oponentii lor, de duminica, pe o plaja din California, adevarul si bunul simt americane au izbucnit. „Nu suntem o mișcare în favoarea supremației albilor, ci o mișcare pentru America First”, a declarat un asistent medical de 56 de ani, care protesta impotriva imigratiei ilegale. „Încercăm să salvăm țara noastră”, a mai adaugat el. “Biata lor tara!”, as completa eu, cu gandul la pe ce maini a ajuns.

La cine si la ce se refera teza toxica a ”suprematiei albilor” din SUA? Orice analiza, indiferent de pe ce pozitii, dar luand in calcul toate statisticile si clasamentele, duce la o singura concluzie, ca “suprematia albilor” este de fapt suprematia evreilor din politica, finantele si mass-media din SUA. Evreii nu au cum sa se recuze din cele doua realitati, ca apartin rasei albe si ca exercita suprematia in SUA. Cata minte iti trebuie sa-ti expui suprematia intr-un mod atat de inconstient, mai ales cand aceasta s-a dovedit inteligenta si constructiva, in beneficiul tuturor americanilor? Va disparea suprematia evreilor din politica, finantele, media si celelalte domenii din SUA? Vor alerga toti evreii sa-si schimbe culoarea, asa cum a facut Michael Jackson, dar intr-un sens invers?

Probabil ca prima victima va fi Donald Trump, nu neaparat prin asasinare, cum inacceptabil si-a exprimat „speranta” o senatoare democrata de culoare, ci prin alungarea lui de la Casa Alba. Clanurile Bush si Clinton apartin tot „suprematiei albe”. Cazurile lui Robespierre si Danton, care au starnit teroarea, crezandu-se intangibili, ar trebui sa fie o lectie. “Conflictul civilizatiilor” pare sa se fi intors acasa, inchizand cercul. Sub chipul revolutiei rasiste impotriva falsei “suprematii albe”, acest conflict pare hotarat sa-si manance parintii, pe cei care l-au starnit. Asa cum revolutiile antimonarhice franceza (1789) si rusa (1917) si-au mancat copii. Comunismul, clasa contra clasa. Progresismul, rasa contra rasa. Ca esenta, nicio deosebire, ca tendinta, e doar de escaladare. O, tempora, o, mores!

Dodon ameninta idealul Reunificarii cu clestele transnistrean-gagauzian. SUA, impasibile (si complice?) la perspectiva integrarii Moldovei in UEE

Strategia preşedintelui moldovean, Igor Dodon, de a se opune idealului reunificarii celor doua state romane prin agitarea fortelor separatiste proruse din Republica Moldova, a capatat o noua confirmare la sfarsitul saptamanii trecute. Aflat intr-o vizita la Comrat, capitala regiunii separatisete moldovene Gagauzia, Dodon i-a indemnat pe gagauzi, etnici turci, vorbitori de limba rusa si trecuti la religia crestina ortodoxa, sa lupte impotriva desfiintarii artificialei statalitati moldovene.

„Nu avem altă opţiune decât să stăm împreună, iar împreună vom lupta dur împotriva celor care vor să distrugă statalitatea Republicii Moldova”, a declarat preşedintele prorus, adresându-se unei mulţimi care asista la un concert, referindu-se la unirea cu România. Gagauzii prorusi l-au votat anul trecut masiv pe Dodon. La eveniment au participat liderii regiunii autonome Gagauzia, alaturi de care au fost ambasadorii Rusiei şi Turciei la Chişinău, un semnal deloc linistitor pentru reintoarcerea Moldovei la patria mama, Romania, si, prin Romania, in Europa.

Constient de slabiciunile falimentare ale statalitatii moldovene, Dodon a subliniat ca Moldova nu poate supravietui de una singura. Dar el a indicat drept cale de supravietuire “un parteneriat strategic cu Rusia.” Jocul geopolitic al SUA, care nu vrea Moldova nici cu Romania, nici cu Rusia, ci doar pentru sine, este unul implicit incurajator pentru fortele proruse, cu final previzibil. Dodon a acuzat Casa Alba, la începutul lui 2016, că exercită presiuni în vederea „teribilului scenariu” al unirii Republicii Moldova cu România. Din acest motiv, el a îndemnat Chişinăul să se întoarcă „înapoi în URSS” prin intrarea în Uniunea Economică Eurasiatică. Ambasada Statelor Unite la Chişinău i-a răpuns catalogând această acuzaţie „categoric falsă”. Probabil ca pentru Romania se deschide optiunea unei revizuiri de strategie.

Poporului istoric american i se pregateste ceva: Scenariul “Charlottesville” se repeta la Boston

Un banc politic, care circula samizdat printre americani, reproduce foarte veridic absurditatea din 2009, devenita un cosmar si o insulta pentru identitatea poporului istoric. “- Bunicule, ii spune nepotul, de azi avem un presedinte negru.” “- Nu se poate, cum sa aiba americanii un presedinte negru?!”. “- Dar, bunicule, a anuntat la televizor.” “- Daca nu scrie si in ziar, a fost o gluma.” Nepotul se duce dupa un ziar si-i arata bunicului ca in el scrie acelasi lucru, ca SUA au un presedinte negru. “M-da, zice bunicul ganditor, tare mandru trebuie sa fie stapanul lui.”   

Obama s-a intors din concediul prelungit, dupa plecarea de la Casa Alba, si isi continua treaba, inceputa ca presedinte al SUA. I s-a pus la dispozitie un palat de 761 de metri patrati, in valoare de peste 8 milioane de dolari, intr-o zona exclusivista din Washington, ca un loc de taina si de strategii politice din umbra. Obama este perceput si supranumit ca “Omul din spatele Casei Albe”. I s-a construit si un centru prezidential, Barack Obama Presidential Center, pe 200 de hectare, in orasul lui Al Capone, Chicago, aducator de miliarde de dolari, dupa modelele Bush si Clinton, care le hranesc memoria si prosperitatea. Un cult fara limite al personalitatii si arogantei liderilor imperialisti americani, cu puternic iz colonizator. Printr-un contrast biciuitor, fostul presedinte comunist cubanez Fidel Castro, care a redat libertatea si demnitatea poporului Cubei, a interzis prin lege ca dupa moarte sa-i fie dedicate simboluri de cult al memoriei politice (monumente, denumiri de strazi, de centre politice etc.).

Obama a fost bine infipt si cu un rol fara echivoc in politica SUA. Muzeul africanilor si daramarea statuii generalului Lee sunt deja doua succese deschizatoare de drum. Scenariile de tip “Charlottesville”, de victimizare a negrilor si culpabilizare a albilor ameninta sa se multiplice. Tinta cea mai probabila este falsificarea istoriei SUA si subjugarea poporului istoric american, printr-un hold-up rasist asupra statului american. Culmea ilegitimitatii si cinismului acestui hold-up rasist asupra statului american este ca fondarea SUA si maretia sa culturala si civilizationala s-au datorat poporului istoric american. O perspectiva bananiera, data de imigratia bananiera, care va atrage inevitabil dupa sine fuga creierelor din SUA si ocolirea acestora de catre imigratia meritocratica, va insemna intrarea obiectiva intr-un ciclu de cadere libera. Greselile politice care se fac acum de catre maniacii puterii (Steve Bannon), cu Trump inainte si Obama in umbra, sunt grave si fara viitor. Pe vremuri, imparatii romani care aduceau teroarea si declinul erau declarati dusmani ai Romei…

O poza cu un politist negru care pazeste albii protestatari de la Charlottesville a devenit emblematica. Ea vorbeste mai bine decat o mie de cuvinte despre noua natura sau tendinta minoritara, de discriminare agresiva a populatiei majoritare istorice, din relatiile de putere din SUA, de tip autoritate-supunere. Este o manipulare politica, care foloseste forta statului pentru suprapunerea peste poporul istoric a unei grupari de imigranti, ale carei varfuri au ajuns in fruntea administratiei americane. La o saptamana de la manifestatia de la Charlottesville, etichetata ca fiind a albilor, neonazistilor si kukluxklan-istilor, unde o tânără femeie a fost ucisă, fiind lovită de o mașină condusă de un adept al “supremației albilor”, scenariul se reia la Boston. Intrebarea este de ce autoritatile americane au permis evenimentul cu nuante teroriste de la Charlottesville, care iese din cadrele constitutionale democratice si este condamnat de legeile penale, si reluarea lui la Boston?

Scopul autorizarii evenimentului de la Boston, aflam de la autoritati, a fost “de a proteja libertatea de expresie a manifestanților.” Chiar asa? Violenta civila care terorizeaza societatea americana, despre care autoritatile se feresc sa spuna ca este terorista, a ajuns atat de obisnuita incat viata nu mai este pretuita, iar uciderea unui om a devenit ceva banal? Nu mai sunt SUA un stat democrat? Cel mai probabil, evenimentele de acest gen fac parte dintr-un plan politic si au un rol cauzal, pentru “ceva” ce se intentioneaza sa se faca, intr-un final, cand se va atinge o masa critica emotionala. Ramane sa vedem acel “ceva”, despre care se poate anticipa ca va fi discutabil, cum se intampla in situatii lucrate emotional. Ar putea fi chiar o lovitura data drepturile civile ale albilor, judecand dupa obstinatia cu care se peroreaza despre “suprematia albilor”. Un indiciu pentru acel “ceva” care se pregateste si ar putea sa devina fapt, se afla in declaratia primarului Bostonului, Martin Walsh, referitoare la “albi”: „Unii dintre ei au avut discursuri dure la adresa comunității evreiești, a comunității afro-americane și la adresa multor altor comunități, iar eu nu îi vreau aici. Voi fi foarte clar: nu îi vreau aici. Dacă aș fi putut să nu le dau autorizația, aș fi făcut-o”. In final, o problema de inteligenta, cine o va dezlega ar merita Premiul Nobel. Cum de este posibil ca Barack Obama, a carui statuie se lustruieste de zor in evenimente de tip Charlottesville, sa fie pus pe acelasi soclu cu Martin Luther King, o personalitate militanta istorica pentru drepturi civice, cand Obama a fost primul presedinte afroamerican al SUA, deci s-a bucurat de cel mai inalt drept civil din parte “suprematiei albe”? 

Scenarii de tip Charlottesville (SUA): Leadership rasist cu masca antirasista. Falsificarea istoriei. Teza ideologica si rasista a “suprematiei albilor”, atac pe identitatea istorica a poporului american. Planul Kalergi in varianta Obama

Josnicele si lasele atacuri teroriste care au avut loc in aceste zile in Catalonia (Spania) demonstreaza, inca o data, daca mai era nevoie, imensele riscuri si amenintari pe care imigratia si diversitatea nenaturale, stimulate si manipulate politic, le reprezinta pentru identitatea si securitatea popoarelor si natiunilor. Intr-un articol de pe Contributors, o autoare de cancanuri politice incearca o provocare excentrica la adresa identitatii naturale, careia ii contrapune “diversitatea” contrafacuta, in scopuri politice si geopolitice. “Politica identitatii”, sustine fantezist autoarea, uitand ca tocmai aceasta a fost invocata in protectia si ascensiunea minoritatilor de imigranti in SUA, chipurile ar exacerba “diferentele” si ar contribui la “segregarea” etnica si rasiala. Daca o intrebi, nu numai pe ea, ci si pe cei ale caror interese meschine le promoveaza imoral si ilegal, cum de a fost posibil ca o minoritate sau alta, adusa de vantul istoriei, sa se catere pe piramida puterii si sa ajunga in varful ei, fara sa-si fi pastrat identitatea, pe care in noua situatie o exhiba ca “diferenta”, probabil ca raspunsul va fi tot atat de imposibil ca o problema de cvadratura cercului.

In mod evident, este un atac pe identitatea istorica a poporului. Unde este poporul istoric? A fost si nu-i, ca in drama pieilor rosii, urmand probabil tragedia pieilor albe? Sau costachesc-negruzzian spus, ca in “Istoria unei placinte”, “Cu iaurt cu gugosele / Te facusi vornic misele!”, in care alogenii s-au infruptat din placinta indigenilor? In care o minoritate, mai minoritate sau mai aleasa decat altele, s-a folosit de dreptul la identitate ca de dusul cu zaharelul a poporului istoric, pana in punctul in care acestuia nu i se mai recunoaste acest drept, la identitate? Neindoielnic, negarea sau limitarea dreptului politic la identitate, ori nerecunoasterea ascendentei poporului istoric este o idée rasturnata. Este o idée, o politica necuviincioasa, asemenea aruncarilor in sus ale picioarelor din dansurile de cancan, aparute pe la 1830 in cabaretele pariziene. Ea contravine randuielii pe care Creatorul a dat-o acestei Lumi, care a inzestrat toate neamurile pamantului cu identitati specifice, dupa care le-a dat in stapanire si pamanturi, pentru ca sa nu se amestece si fiecare sa stie unde i se afla drepturile de mostenire. 

Presa transmite nu numai informatii, ci si opinii, comentarii, analize, produsul de presa nefiind o fotografie. Numai pentru a raspunde la „de ce?” se poate scrie extrem de mult si de contradictoriu, potrivit unghiurilor din care este observat evenimentul care face obiectul stirii de presa. De altfel, nici articolul nu face exceptie, prin iesirea din schema pe care o evoca la inceput, care astfel se dovedeste un pretext, pentru a ajunge la mesajul din final. Condamnarea subtila a “politicii identitatii”, in favoarea diversitatii contrafacute prin mijloace politice si geopolitice si potrivit unor scopuri geopolitice, de bestializare prin metisare a populatiilor originale, este o mare manipulare, in profitul celor care isi intemeiaza dominatia prin conflictualizarea “diversitatii” astfel obtinute. Intr-o tara intesata si controlata de servicii si organizatii secrete, care se cred “Deep State”, orice este posibil si nimic nu este intamplator. Potrivit si altor indicii, ceea ce s-a vazut la Charlottesville (SUA), este o punere in scena, cu dezgustatoare simboluri ingrosate si false indignari si lacrimogenii, in scopuri de inselare a opiniei publice. Mai putin a celei internationale, care are acces la surse independente, alternative si, prin aceasta, mai greu de pus sub noua cenzura “fake news”, cat mai ales a celei indigene, total la cheremul politicii establishmentare si mass-mediei mainstream.

Sa ne amintim, Hitler si-a imbracat oamenii in uniforme poloneze pentru a ataca poporul polonez. Ceea ce vedem acum, in SUA, oameni imbracati in uniforme naziste, cu steaguri, torte si lozinci extrase parca din Mein Kampf, nu putea sa aiba loc fara sa fie cunoscut de serviciile de informatii si securitate, care detecteaza si anihileaza conspirativitati profesioniste, sofisticate, daramite evenimente puse la cale in vazul public. Faptul ca nu s-au luat masurile legale si necesare impotriva celor care sunt platiti si instruiti sa dejoace manifestarile subversive, ci totul se concentreaza pe amplificarea retoricii antirasiste, arata altceva. Acolo are loc o falsificare a istoriei, prin marginalizarea americanilor originali si aducerea in mijlocul scenei a americanilor vopsiti. Practic, se poate vorbi de un plan Kalergi in varianta Obama. Atacurile pe identitate si falsificarea istoriei americane sunt in desfasurare, daramarea statuii generalului Lee este un fapt, ca si alte alte gesturi de marcare a teritoriului de catre noii veniti. De ce se tem noii veniti? Pentru ca sunt noii veniti. Ce a mai ramas de facut sau la ce ar trebui sa se astepte Lumea? Probabil ca teza ideologica samavolnica a “suprematiei” populatiei istorice va fi urmata de scoaterea in afara legii a drepturilor istorice ale populatiei native, indigene.

Este absolut scandalos si inacceptabil ca cei care au varsat si varsa valuri de ura, intoleranta, etnicism si rasism  in afara SUA, vezi George Bush Jr, prin razboaiele preventive de tip “soc si groaza”, retelele clandestine de teroare implantate de Obama-Clinton in Siria si Irak, care au destabilizat Orientul Mijlociu si care sunt fals decontate Islamului, asupra caruia se revarsa persecutii inimaginabile, amenintarile cu “foc si furie” ale lui Trump, care are in vizor destabilizarea Peninsulei Coreene, sa pozeze in “militanti” care “resping rasismul, antisemitismul si ura”. Cine revarsa ura de rasa in afara tarii, o revarsa si inauntru, intre politica externa si interna fiind o legatura indestructibila.  

http://www.contributors.ro/editorial/a-trai-in-virtual/