Ce-i cu isteria pensiilor militare?

02/08/2017

Nu  ma refer la cuantumuri, despre care nu avem decat imaginile care ni se prezinta.  Nu pot sa spun nici ca sunt mari, nici ca sunt mici. Cu atat mai mult in spirala cresterilor salariilor, care a fost anuntata.

Si este bine daca salariilor vor creste substantial. Au facut-o si chinezii, si altii. Mai ales daca vrem ca niciun procent din superinteligenta romaneasca sa nu mai plece de acasa sau din Europa. Sa nu se mai repete istoria cand minti creative ne-au fost racolate, alienate si intoarse impotriva.

Ce pot sa spun, la capitolul soldelor si pensiilor militare, e ca dintotdeauna contractul dintre legiune si populatie cam asta a fost, sange contra sudoare. 

Se poate observa insa ca in aceasta noua isterie nationala este angajat PSD, PNL, PMP, media. Adica mainstreamul cu tot tacamul.  Am oscilat daca sa scriu aceste randuri, iar daca o fac este ca ele ar putea furniza argumente pentru atac sau contraatac, dupa caz.

Initializarea acestei isterii este politica. Mai précis, sursa isteriei este presedintele PSD, Liviu Dragnea, si sustinatorii sai din CExN, format din aplaudaci si votaci, care ii dau atatea bile  sau aplauze de cate are nevoie pentru a fi reales sau mentinut in functie.

Tinta este cat se poate de clara, adversarii lui Liviu Dragnea, fosti in propriile randuri, care sunt si ai establishmentului. Ingrijorator, cel putin pentru bunul simt, este insa un alt fenomen, decorporalizarea, golirea de substanta umana a structurilor de securitate si aparare. Din sistemul apararii nationale ies mii de oameni, se pleaca in pensie pe capete.   

Din nou, echilibrul intre generatii si de expertiza este pe cale sa se franga. Practic, se repeta istoriile de dupa 2004 si 2009. Dupa ce am intrat in NATO, aceasta a dat o directiva, chiar si bani spun unii, ca militarii peste 40 de ani sa fie scosi la pensie, pe motive resentimentare, legate de trecutul comunist si de apartenenta la fostul Tratat de la Varsovia.

Atunci a fost prima etapa de contractie puternica a organizatiei  militare. Pana atunci, se vorbea de armate, corpuri de armata si divizii, ulterior doar de batalioane si brigazi. Fara indoiala, a fost si o reducere obiectiva, compensata de noile arme si tehnologii militare, dar s-a pierdut si multa expertiza, cat si din respect si din incredere.

Dupa 2009, s-a trecut la a doua etapa de decorporalizare a institutiei militare, de aceasta data foarte agresiva, prin taierea pensiilor militare. Politica portocalie se simtea stapana pe situatie, nu mai era nevoie sa umble cu manusi.

Traian Basescu, care ricaneaza, acum, aratand cu degetul spre PSD si fostul premier Ponta, se plange ca are o pensie de sergent major, desi capitalismul a fost darnic cu el, si cu capital, si cu proprietati  private. Daca decorporalizarile militare din trecut i-au folosit lui Basescu, cea de acum, este ipoteza mea, ii slujeste lui Dragnea. Simtindu-si viitorul politic concurat, Liviu Dragnea vrea sa-si bata in cuie pozitia de sef politic al celui mai mare partid.

Desi in spectrul culorilor rosul si portocaliul sunt apropiate, in cel politic au fost intotdeauna indepartate si ostile. Nu vi se pare ciudat  ca fosta adversitate dintre culorile politice rosu si portocaliu s-a transformat de aceasta data in rezonanta?


Ministrul Justitiei trage o linie rosie: Ambasadorul Hans Klemm este reprezentantul tarii sale

02/08/2017

Intrebat, miercuri, intr-o conferinta de presa, despre ce subiecte a abordat in discutia pe care a avut-o cu ambasadorul SUA, Hans Klemm, ministrul Justitiei, Tudorel Toader, a tras o binevenita linie rosie, clarificand raporturile de principiu pe care le poate avea ca ministru cu orice ambasador strain.

“Ce poti sa discuti cu un ambasador? El este reprezentantul statului respectiv”, a punctat Tudorel Toader, intr-un context deformat de multe acuzatii ca ambasadorul american s-ar amesteca in problemele Justitiei din Romania, incalcand independenta justitiei si statul de drept.

Tudorel Toader a mai declarat ca el nu a adresat si nici nu va adresa vreunui ambasador strain vreo invitatie la Ministerul Justitiei, un act care excede atributiile unui ministru, dar nici nu a refuzat vreo intrevedere cand i-a fost solicitata.

In astfel de cazuri a discutat si va discuta cu placere cu orice reprezentant al unei tari straine, in cadrul legal si in limita competentelor, a mai precizat ministrul Justitiei.

Toader i-a primit in ultimul timp pe ambasadorii SUA si Indoneziei, urmand sa o primeasca saptamana viitoare pe ambasadoarea Frantei.


Partidele bicolore

02/08/2017

Pentru a mai scapa de canicula, va invit sa facem cateva exercitii. De reflectie. Vi se pare ca sintagma “partide bicolore” suna ciudat? Probabil  ca da, asa cum mi s-a parut si mie, obsedat de uni-ul cromatic al partidelor.  O obsesie  care nu-mi apartine si nu va apartine. Ea ne-a fost indusa de mediul politic in care ne-am nascut si am crescut.  Probabil nu ne-ar fi deranjat, daca nu am fi observat ca ne dezbina si ne face dusmani.

Daca acest  monocromism vi se pare exclusivist si intolerant, in ciuda rogvaivului, nu va inselati.  Dar este, oare, preluarea necritica a ceea ce ti  se sugereaza un semn de inteligenta? Sau o cale spre progres? Cu siguranta, NU, ne  spune si Einstein, intr-un memorabil indemn spre o nesfarsita regandire si reevaluare.

De  fapt, un partid bicolor,  rosu-galben, inregistrat la tribunal ca alianta, a fost  USL. Chiar daca  uniunea social-liberala s-a destramat,  sub presiunile stangii si dreptei,  semnalul  de echilibru intre cele doua parti ale unui esichier politic nu a ramas neobservat.

Pozitionarea politica de centru , care nu este nici de stanga, nici de dreapta, sau este in acelasi timp si una si alta, are, in afara de precedentul  romanesc USL,  o noua infatisare,  frantuzeasca, mai precist macronista,  sub forma bicolora alb-negru a EM / REM.

Nu cunosc semnificatia alb-negrului macronist,  probabil sintetizeaza yin si yangul, ori poate, in cazul albului,  imaculata anticoruptie. In cazul partidului de centru Pro Romania (PPR),  mi-as dori  un partid bicolor alb-albastru, care sa adauge imaculatei seninul  tolerantei si pacifismului. Ori, poate la fel de bine, un centrism bicolor care sa preia primele doua culori din Tricolor, albastru si galben, seninul si bogatia acestei tari,  rosul  sacrificial pentru tara fiind deopotriva al tuturor.

 


Nelinistitoarea alternativa si principiul pascalian

02/08/2017

Timpul a inceput sa muste din august, ultima luna de vacanta parlamentara, si ca maine vine septembrie. Presedintele PSD, Liviu Dragnea a inceput sa se agite. Printr-o rara concertare, a iesit in media, marti, impreuna cu premierul Mihai Tudose. Noul partid politic anuntat de Victor Ponta pentru luna viitoare pare sa fi inceput sa miste imaginea de lider imperturbabil, de neclintit, a lui Liviu Dragnea.

Guvernarea incepe sa-si revina, sa recupereze din intarzieri, premierul e pragmatic, are energie, ii pune pe ministri la treaba, si-a tamaiat surprinzator Dragnea noul executiv, la Antena 3, dupa ce l-a scufundat pe precedentul, “vechi” de nici sase luni. “Am tinut enorm la baiatul asta”, a lacrimat presedintele PSD dupa ultima sa victima, fostul premier Sorin Grindeanu, “nu stiu ce s-a intamplat deodata” cu el, “sper sa-si revina”, a mai zgandarit el nitel falsa scenarita si ipocrita compasiune.

Dragnea a mai lansat si cateva perdele de fum, sustinand ca “Ponta s-a autoexclus; sunt câțiva care au frământări, marea masă a partidului nu este afectată”.  Dar, la un moment dat, a cedat, mustata lui Don Livache a inceput sa tremure: “Nu mă simt vânat, chiar sunt”, a rabufnit el liderus maximus al partidului rosu. Atentie, ma refer la cromatica pesedista la fel de natural ca la cea a republicanilor americani, care si ei sunt rosii si foarte aproape sa-si scufunde propriul guvern.

Premierul Mihai Tudose a incercat si el sa minimalizeze, si se pare ca acesta a fost scopul real al concertului media al celor doi, posibilitatea unui cutremur in PSD. “Dumnezeule, nu poate fi vorba de așa ceva. Un alt PSD în interiorul PSD-ului? Nu.”, a sustinut Tudose, voit patetic. Nimeni nu a vorbit insa de un alt partid in interiorul PSD sau de un alt PSD in exteriorul PSD. E clar ca un partid de centru, indiferent ca se va numi Pro Romania sau altcumva, nu va mai fi un partid rosu.

Si Macron a fost socialist, dar culorile noului sau partid de centru sunt negru si alb (pentru alternativa de centru romaneasca sugerez albastru in loc de negru ). Insa legaturile de comunicare, de leadership si de masa, cu fostul partid sunt in egala masura la fel cu cele cu toate partidele de pe esichier, deopotriva de stanga si de dreapta. Sunt legaturi ca intre vasele comunicante, dupa principiul pascalian, inevitabile si de neoprit, cu specificatia ca personalitatile sunt bratele de legatura si comunicare.