Opozitia extranationala, bresa de suveranitate, risc de puci si razboi civil:  Noua Adunare Constituantă din Venezuela a demis-o pe Luisa Ortega Diaz din funcția de procuror general

05/08/2017

Dupa razboiul civil din Siria si tentativa de puci din Turcia, a devenit faptic evident ca opozitia extranationala, finantata din strainatate, care forteaza crearea unui „stat paralel”, reprezinta o alta fata a “agentilor straini”, alaturi de ong-urile Soros si retelele Gulen, prin care patrund interese straine ostile. Se remarca incercari in crestere de prindere in tentaculele intereselor straine oculte a unor institutii de influenta ale statului, de la cele juridice pana le cele educationale si religioase, prin coruperea unor reprezentanti ai acestora (magistrati, procurori, parlamentari, lideri politici, militari, de scoli, culte religioase etc).

Opozitia extranationala, antinationala sau agenta straina este o grava bresa de suveranitate si un risc real de puci si de razboi civil, fata de care toleranta trebuie sa fie zero, daca liderii si popoarele nu vor sa-si vada tarile devastate de factiuni armate rebele sau teroriste, dupa exemplele din Orientul Mijlociu si Africa de Nord. Tarile din nicio regiune nu trebuie sa admita asemenea tumori politice de import, care le pot destabiliza regiunea.

Noua Adunare Constituantă din Venezuela, dotată cu puteri nelimitate, a demis-o sâmbătă pe Luisa Ortega Diaz din funcția de procuror general, după ce ea a devenit unul dintre principalii opozanți ai președintelui socialist Nicolas Maduro, relatează AFP și Reuters. Luisa Ortega Diaz va fi înlocuită provizoriu în funcție de către ”apărătorul poporului” (ombudsman) Tarek William Saab, a anunțat Adunarea Constituantă.

PS/NB: Cum realitatea politica este mai bine inteleasa prin comparatii, ceea ce vedem in imagine este un fel de Monica Macovei de la noi. Aceiasi ochi injectati, aceeasi fata crispata si, probabil, acelasi artag, motivate de coruptia politica si mirajul puterii promise.

https://www.agerpres.ro/externe/2017/08/05/venezuela-noua-adunare-constituanta-a-demis-o-pe-luisa-ortega-diaz-din-functia-de-procuror-general-19-18-56


Unul din scopurile insultei “pensii nesimtite” incepe sa iasa la iveala: Intimidarea si incalcarea legii. Sociologul Marius Pieleanu, contravenient si agent de influenta al contravenientilor

05/08/2017

Sâmbătă după-amiază, sociologul Marius Pieleanu a savarsit o contraventie la legea circulatiei rutiere, pe DN1, pentru care a fost amendat de politie. Ofuscat din cale afara de amenda primita pentru exces de viteza, sociologul, care cel putin teoretic se prezuma ca este un aparator al ordinii sociale si al legii, le-a strigat “pensii nesimtite” politistilor care isi faceau datoria. Cu siguranta ca Pieleanu nu ar fi in stare sa stea in uniforma in post pe o zi asa caniculara, cand oamenii mor sau cad pe strada de caldura. Dar politistul trebuie sa o faca, ca asta ii este meseria.

Nemaivorbind de misiunile de ordine publica, paza sau securitatea transporturilor feroviare, care il expun pe politist agresiunilor fizice, cum s-a intamplat cu o saptamana in urma cu politistul care a fost omorat cu zeci de lovituri de cutit pe peronul Garii Burdujeni din municipiul Suceava. Dar politistul trebuie sa o faca, ca asta ii este meseria. Sociologul Pieleanu si-a justificat cu tupeu contraventia, printr-un asa zis “mecanism de compensare”, devenind volens nolens un fel de agent de influenta al contravenientilor. Mai mult, a incercat sa fuga de raspundere aratand cu degetul spre altii. Ca persoana publica responsabila, care se pretinde analist al fenomenelor sociale, Pieleanu ar trebui sa recunoasca ca s-a implicat intr-un fenomen de anomie pentru care ar trebui sa-si ceara scuze politiei.

“Curajosul” Pieleanu si “om al cetatii” a explicat, în exclusivitate pentru DC News, ce s-a întâmplat. Marius Pieleanu a fost amendat de poliţişti, sâmbătă după-amiază, pentru viteză excesivă. Mai exact, între Sinaia şi Predeal, a parcurs un drum de 20 km într-o oră şi jumătate. Apoi, „între Predeal şi Braşov, nu mai era aglomeraţie”, a explicat sociologul, şi „eşti tentat să mergi mai repede”. „Poliţia avea ascuns un radar, cum face ea. Nu aveam decât 70 la oră”. Acesta a fost oprit şi amendat. „Este un mecanism compensatoriu, după ce stai o oră şi jumătate bară la bară şi mergi cu viteza melcului. Nu aveam ca Huidu 70 de km în plus, nu mergeam cu 120 la oră. Însă recunosc că viteza limită era 50. Din punct de vedere legal, este corect, dar e un exces de zel ca poliţia să pândească imediat după un ambuteiaj. În loc să acţioneze pentru fluidizarea traficului, stau la pândă. Le-am şi zis că încearcă astfel să justifice pensiile nesimţite”, a spus Marius Pieleanu.

https://www.dcnews.ro/marius-pieleanu-incident-cu-politia-incearca-sa-justifice_553234.html


Leonard Cohen: Dance Me To The End Of Love

05/08/2017

Bucurati-va sufletele si umpleti-le cu iubire, urmarind si ascultand aceste exceptionale voce si melodie, cu o scenografie si o alegorie magnifice, despre ritmurile si etapele vietii.

Jucati-va pur si simplu cu decodificarea mesajelor privirilor, fețelor si corpurilor si, mai presus de toate, imbatati-va cu minunatul timbru yang si minunatul parfum yin. Pentru ca meritati.

Tango Scene ~ Al Pacino ~ Scent of a Woman ~ Movie CLIP (1992) Leonard Cohen ~ Dance Me To The End Of Love


Dialogul socratic de la Cornu

05/08/2017

In dialogul de la Cornu am aflat inca o data explicatia si confirmarea privind experienta de elita, de ce aceasta este atat de cautata si de scumpa. Timp de aproape o ora si jumatate, cat am stat “lipit” de ecranul televizorului, am vazut ceea ce asi numi  un model de abordare, ca flexibilitate a strategiilor si tacticilor si prioritizare a scopurilor si obiectivelor, toate adecvate la dinamica intereselor nationale, care ar putea face parte din cea mai inalta si rafinata politica. Mesajele, in opinia mea, au fost aplicate si cele mai bune posibil, fara sentimentalisme ieftine de partid sau critici inutile, de dragul criticii.

Intr-adevar, PSD este o forta politica uriasa, care trebuie castigata, nu pierduta, in interesul transformarilor si modernizarilor viitoare ale societatii romanesti, iar Liviu Dragnea trebuie tratat in consecinta, ca lider care are anvergura partidului sau si care ii poate duce inegalabila putere, cel putin a momentului, intr-o directia sau alta, pe care oameni politici si de stat responsabili o vor in directia cea buna. Am apreciat diplomatia politica, de clasa, a lui Adrian Nastase, pe acest subiect. Totusi, cred ca episoadele excluderilor lui Ponta si Grindeanu au avut rolul lor corectiv, trebuiau sa se intample, sigur, cu riscurile pe care cei doi si le-au asumat, fara de care mi-e dificil sa cred ca Liviu Dragnea s-ar fi intors la sedintele BPN, la consfatuirile colegiale.

De fapt, scriitorul cartilor de la Cornu, care au deja o reputatie cvasipaltinisiana, si ma astept sa vad intr-o zi titlul “Scrierile de la Cornu”, a fost extrem de subtil cand a evocat ca sedintele sale de partid si de guvern, de pe vremea cand a detinut functiile de presedinte PSD si de Prim-Ministru, durau 10-12 ore, cu discutii contradictorii, dar care se incheiau cu solutii optime sau de cele mai multe ori optime, din moment ce Guvernul pe care l-a condus a fost cel mai bun dupa 1989.

Insa eu am un “fix” in privinta relatiei dintre lider si partid, care in opinia mea nu trebuie sa fie unilaterala si absoluta. Partidul nu trebuie sa fie o curea de transmisie a deciziilor liderului, ci creierul deciziilor, stiind foarte bine, din experienta romaneasca, cum s-au terminat cazurile contrare. De ce un Guvern sa-si dea automat demisia daca nu mai are sprijin politic, mai ales daca retragerea sprijinului politic nu are o motivatie doctrinara sau ideologica, ci una subiectiva, orgolioasa, personala? Daca Guvernul se bucura de sprijinul unei parti a partidului si gaseste sprijin politic la opozitie? Si chiar daca automotiunea trece si Guvernul pica, semnalul care ramane nu este ca ceva este in neregula, si poate ca tocmai acest lucru conteaza? Se tine capacul pe oala partidului, dar un semnal se transmite.

Din cate observam, in SUA, unde presedintele este si seful guvernului, Donald Trump nu mai are sprijinul politic al partidului sau, partidul republican, in privinta politicii externe in relatia SUA-Rusia. Ar fi trebuit ca Trump sa-si fi dat demisia? Ei, bine, iata ca Trump isi sfideaza partidul, un precedent care, dincolo de motivatiile si explicatiile de culise si de joc politic, trebuie luat ca atare. Intr-adevar, de 27 de ani suntem fraierii Vestului, dar acesta este pretul locului ingust in care am ajuns, cand nu am avut de ales, a trebuit sa acceptam sa fim luati de fraieri. Deocamdata, observ ca Romania parca ar alerga spre acelasi loc ingust, in timp ce restul Europei de Est isi construieste alternative.

https://adriannastase.ro/2017/08/04/la-antena-3-cu-sandra-stoicescu/