A venit vremea: Vointa noastra sa fie legea noastra!

14/08/2017

Hm, hm!, si zici Ghita ca Wall Street-ul si Fed-ul i-ar fi permis lui FDR bizareria pagubitoare sa fie de “stanga”?! Tocmai celui despre care contemporanii spuneau ca vedea numai dolari?! Daca ar fi fost realmente de “stanga”, la moartea lui ar fi fost jale mare, cel putin tot atat cat a fost si la asasinarea lui JFK. Un mare om politic al vremurilor de atunci, care s-a dus in SUA la Adunarea ONU, povesteste cat de surprins neplacut a fost de reactiile de indiferenta ale americanilor la aflarea vestii. Lua cina in vagonul restaurant, care era plin ochi, cand a intrat un cetatean si a spus: “Acum s-a transmis ca a murit Roosevelt”. Nicio reactie, dar nici una, indiferenta totala. Doar cateva gesturi in semn de lehamite ori sa nu fie deranjati din ale lor. Era in ziua de 12 aprilie 1945. “Numai atinsul la portofel ii misca pe americani”, se spunea in epoca, si cred ca la fel de valabil e si azi. Desigur, faptul ca FDR era pironit in scaunul cu rotile si a fost ales presedinte patru mandate consecutive spune multe, si in privinta contributiei lui la depasirea crizei economice mondiale, si in cea la infrangerea Germaniei naziste, dar si in pregatirea ordinii postbelice, care a fost de aur la propriu pentru Wall Street si Fed, varfurile de lance ale neoliberalismului. 

Sa nu ne lasam amagiti de aparente, in construirea carora americanii sunt maestri, iar noi suntem vesnicii creduli si imitatori de serviciu. Atunci, ca si mai tarziu cu Reagan si Thatcher, au fost pur si simplu etape de adaptare si de pregatire pentru ce avea sa urmeze. Globalismul, unipolarismul, noul Ierusalim, ce mai tura vura, chiar si acum cei trei care au speriat America si vor sa sperie si Lumea, Barack Obama- Hilarry Clinton-Donald Trump, prin oceanul de ura pe care il revarsa in afara, impotriva celor care nu se lasa indobitociti si inrobiti, sunt adoratori ai vitelului de aur si ai visului de a stapani Lumea. Iti dai seama de utopia cu care au fost indoctrinati? Sa stapaneasca Lumea!, nu o tara sau alta, si sa fie egalii lui Dumnezeu! Un boomerang il vedem deja, oricat ar fi de escamotata, intre politica externa si politica interna exista o legatura foarte stransa, indestructibila, daca reversi ura in afara, reversi ura si inauntru. Si impotriva cui?, a americanilor autentici, nefalsificati, nevopsiti, care vor sa-si ia tara inapoi?

Comparativ, contrastul a fost naucitor la moartea lui Stalin, in 5 martie 1953, compatriotii sai erau impietriti de durere. La fel, la moartea lui Dej, lucru pe care nu l-am auzit povestit de la altii, ci l-am vazut pe viu, eram copil si nu intelegeam de ce una lume simpla, necajita, avea lacrimi in ochi. Sigur, nataraul de Hrusciov a venit cu manaria demolatoare a cultului personalitatii si crimelor lui Stalin, asa-zis denuntate in “raportul secret”, atat de “secret” ca aparuse in presa americana inainte de a deveni public, o intriga care a devenit victorioasa prin faptul ca i-a fost impusa si acoperita cu promisiuni din afara, un rezultat al coruptei cu alte cuvinte, cum observam ca se practica si acum cu deciziile politice si juridice. Probabil ca Nichita a mirosit in cele din urma ca a cazut intr-o capcana, cand a vazut consecintele raportului sau nesabuit (februarie, 1956), care a fost ca o pregatire de “situatie revolutionara” pentru miscarile social-politice violente, care au urmat la scurt timp, in Polonia (iunie, 1956) si Ungaria (octombrie, 1956). Intelighentia rusa nu s-a lasat insa pacalita, trotkistii, mana lunga a Vestului, jucasera dublu, instigasera la rascoalele si distrugerea recoltelor care aveau sa aduca foamete si saracie, pentru a-l infunda pe Stalin, iar Yagoda, coetnicul lui Trotky, infiintase gulagul, pentru a contracara “contrarevolutia”, decontat tot lui Stalin.

Si istoricii au descoperit facatura de denigrare imagologica, cand au citit documentele cu aprecierile foarte elogioase la adresa lui Stalin, facute de Roosevelt si Churchill. “A fost o mare fericire pentru Rusia ca in anii celor mai grele incercari tara sa fie condusa de genialul si inflexibilul comandant suprem Stalin”, spunea Churchill intr-un discurs in Camera Comunelor, pe 21 decembrie 1959 (retineti data postuma), si trebuie sa fim de acord ca vremurile au fost “schimbatoare” si “crude”, cum zice mai departe fostul premier englez, vremuri exceptionale la care trebuiau masuri exceptionale, cum spunem azi. Este motivul imbatabil pentru care rusii au revenit la respectul pe care il datoreaza memoriei lui Stalin, recunoscand ca Rusia fara Stalin astazi nu ar mai fi existat, ca stat liber, independent si suveran. In fine, macar sa invatam din istorie pentru a nu-i repeta greselile. Stiu ca nu am prea mari sanse de succes de a scoate discursul politic din cliseul schismei “stanga-dreapta”, pot fi chiar inteles gresit, dar sa vedem cata relevanta mai au aceste notiuni imbatranite si inraite in rele, de peste 200 de ani, in contextul in care dupa 1989 stanga a mers numai spre dreapta, iar dreapta a exersat politicile sociale de stanga, cel putin in campaniile electorale, cu care au si castigat alegeri.

Te invit de asemenea, draga Ghita Bizonu’, sa privesti la stanga franceza si germana, care sunt deplorabile prin cat de carpe au ajuns in mainile marii finante, marilor banci si corporatii multinationale. Nu as fi crezut in veac ca socialistii francezi vor ajunge sa pupe in bot (poate si altundeva) paganismul si inversionismul anticrestine. La fel, social-democratia germana, mare amatoare de imigranti necompetitivi, parazitari in infractionali, pe seama trudei, disciplinei si civilizatiei europenilor, obtinute cu multe sacrificii si renuntari, stupefiind cu motivatia trantorului talhar atras de mierea harnicelor albine, ca au de unde, stupul Europa fiind un “continent mare si bogat”. E cazul sa schimbam sistemul politic, sa-l intinerim cu noi partide, ferm atasate identitatii, intereselor si idealurilor nationale. Sa nu mai udam la radacina cu sangele si sudoarea noastra partidele istorice, care au fost infiltrate si sunt papusate. Nu vezi ca toate sunt o apa si-un pamant? Vechile partide sunt inselatorii politice aidoma schemelor financiare piramidale. Toate inglobeaza milioane de oameni, carora le fura voturile prin promisiuni mincinoase. Daca nu le vom mai uda, se vor usca de la sine. Haideti, sa facem, din nou, din vointa noastra, legea noastra.

PS/NB: Am atasat in final anuntul unui spectacol al carui titlu mi se pare ilustrativ si pentru tema articolului.

Personajele principale sunt doi politicieni, foarte buni prieteni, care au pornit impreună la drum, uniti de aceleasi idealuri, intr-un partid care promova schimbarea intr-o societate din ce in ce mai dezamăgită de clasa politică. Insă pe parcurs, cei doi au ales căi diferite pentru a-si atinge obiectivele.

In Demnitate, Ignasi Vidal vorbeste despre lupta pentru putere in cadrul partidelor, despre vocatia si ambitiile liderilor lor si despre cat de usor este ca oamenii să fie manipulati si corupti atunci cand nu se realizează totul cu o transparentă absolută. El ne arată diferenta intre ceea ce se vede la TV si in alte media si ceea ce se intamplă, de fapt, in spatele usilor inchise de la birourile politicienilor. http://www.bilet.ro/event.php?id=11751