
Inspecţia Judiciară transmite că proiectul de modificare a legilor justiţiei este în CONTRADICŢIE cu necesitatea autonomiei instituţionale
Ce le mai place inspectorilor judiciari sa-si interpreteze pro domo statu quo-ul institutional. E un miracol cum de reusesc pe timpul inspectiilor judiciare sa se desprinda de partizanatul propriilor cauze si interese si sa functioneze in regim de impartialitate. Probabil ca o fac apasand un buton.
Fostul presedinte Traian Basescu vorbea o data de o fisa care porneste tonomatul. Ca de o cheita, adaug eu, care se invarteste si face o masinarie sa functioneze. Desigur, sunt caustic, dar, scuzati-ma!, nu inteleg cum cineva poate sa treaca dintr-o data de la subiectivismul orb al intereselor personale sau de grup la obiectivitatea pe care o reclama o profesie, un statut, in relatiile de serviciu cu ceilalti.
O spun franc, critica pe care inspectorii judiciari o fac la adresa proiectului de lege privind modificarea legilor Justiției nu e deloc pro bono publico. Ca este asa o probeaza grava criza de credibilitate la care a ajuns leadershipul parchetelor. Inspectia Judiciara ar fi trebuit sa sune alarma pana s-ar fi inrosit instalatia.
Dar cum sa fi facut asa ceva Inspectia Judiciara, aflata in compunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cand ea functioneaza doar ca un “control intern”? Cand pentru “integritatea” si “independenta” Justitiei capacul trebuie tinut pe oala, sa nu iasa nimic in afara? Cum sa-si fi permis denunturi interne tocmai Inspectia Judiciara, incalcand solidaritatea si ierarhia sau atacand valori garantate de CSM?
Trecerea Inspectiei Judiciare de la CSM la Ministerul Justitiei, potrivit proiectului de modificare a legilor Justitiei, are exact rolul de a pune capat riscurilor si viciilor pe care le poate genera inspectia interna, dincolo de care unele nereguli pot sa nu transpara in exterior, in spatiul public. Măsura, excelent fundamentata, este „menită să asigure aplicarea principiului echilibrului puterilor în stat și al controlului reciproc între acestea”. Formal, inspectorii judiciari nu pot fi doar cu stampila si cu nimeni deasupra. Ca si cand ar fi inspectorii lui Dumnezeu. Deasupra trebuie sa fie utilitatea publica generala, la care IJ urmeaza sa se racordeze. Va fi cea mai puternica garantie ca neregulile din functionarea Justitiei nu vor mai ramane „interne” si nesanctionate public si institutional.