Tergiversarea Brexitului: Semnal de rau platnic sau de iesire de jure si ramanere de facto? Va trage Marea Britanie o mini-cortina de fier?

Cea de-a treia runda de negocieri privind operationalizarea Brexitului s-a incheiat, joi, fara progrese notabile, scontate in graficul de iesire a Marii Britanii din UE, in 29 martie 2019. Bruxellesul a criticat sever repetarea de catre britanici a tacticii melcului pe calea negocierilor.

Indeterminarea britanica pare sa aiba la origine lipsa de vointa politica. Insa efectul acestora, tergiversarea, incepe sa arunce noi umbre de indoiala asupra politicii reale urmarite de Londra, prin dubla sa manevra, geopolitica si geoeconomica, initiata cu mult spectacol si PR.

Chiar vrea Marea Britanie sa iasa efectiv din UE? De ce a inceput negocierile cu intarziere de un an dupa referendumul de iesire, din iunie 2016? De ce, acum, bate pasul pe loc la negocieri, ministrul britanic pentru Brexit, David Davis, venind de fiecare data cu mainile goale?

Dar, mai ales, de ce Marea Britanie vrea sa inchida povestea Brexit fara deznodamant si epilog, care se pare ca o lasa rece, si sa deschida o noua poveste, a post – Brexitului, singura de altfel care pare sa o arda si sa o intereseze? Sa incercam cateva raspunsuri rational – intuitive. 

Reactia lui Davis la criticile Comisiei Europene, pe care le-a etichetat “stupide”, poate fi un indiciu pentru abordarea psihologica si limitarea prestabilita a negocierilor. Ea poate insemna ca maruntisurile negociate, despre care partea britanica spune ca “exista lucruri pe care le-am realizat”, sunt “maximul” a ceea ce va oferi in cele trei domenii esentiale: factura Brexit, statutul imigrantilor și frontier interirlandeza.

Neachitarea integrala a obligatiilor legale si compensatorii ale Marii Britanii ocazionate de Brexit, in extremis poate chiar achitarea unei cote derizorii din acestea, neindoielnic va friza si contura o filosofie de profitor si un statut de rau platonic. Adica exact cele doua caracteristici de neincredere de care oricine fuge pe piata afacerilor internationale.

O nuanta de supralicitare a respingerii facturii Brexit, estimate intre 60 miliarde de euro (Juncker) si 100 miliarde de euro (rapoarte neconfirmate), se afla si in afirmatia ministrului britanic al comerţului internaţional, Liam Fox, care a susţinut, vineri, că Marea Britanie nu va accepta să fie „şantajată” pe aceasta tema de către UE.

Dar, lovitura de teatru, sefa executivului britanic, Theresa May, a anticipat, potrivit dezvaluirii de duminica a The Sunday Times, că Marea Britanie va avea de plătit UE o sumă de până la 50 de miliarde de lire sterline (54,5 miliarde de euro) pentru angajamentele asumate înainte ca țara sa să decidă că părăsește blocul comunitar.

Poza de politiciana “concesiva” si “concilianta” in care May s-a tras prin aceasta informatie neasteptata, contrazicand intransigenta ministrilor sai, este aparent perfecta. May va pune o primă ofertă financiară pe masa de la Bruxelles în octombrie, după congresul conservatorilor britanici, potrivit unei surse apropiate premierului.

Aparenta concesie financiara a lui May va fi cel mai probabil menita sa ascunda inflexibilitatea fata de celelalte doua probleme, drepturile cetatenilor europeni si frontiera interirlandeza. Brexitul a facut vizibila tentatia UK, copiata de la SUA, ca prin politicile vizelor si frontierelor sa se izoleze de Europa, lidera Lumii Libere. Este un semnal de alarma ca etanseizarea geopolitica si geoeconomica ar putea fi o A Doua Cortina de Fier, cu contractii ale democratiei si drepturilor omului.

Trecand peste ofertarea unei marfi in continua depreciere pe piata financiara, este de observat ca tot in octombrie britanicii spera sa inceapa discutiile despre viitoarele relatii intre Londra si Bruxelles. Este o minimalizare sau o scontare a infrangerii pozitiei de principiu a UE, cu doua faze procedurale succesive, negocierea Brexitului si post Brexitului, in care trecerea la faza urmatoare este posibila si admisibila dupa inchiderea fara litigii a celei precedente.

Dupa stingerea celei mai vocale si mai instigative perioade anti-UE de dupa lansarea Brexitului, fapt ce a atras atentia asupra caracterului umoral al acestei politici (demarata de pe vremea lui Obama si, cred, la cererea fostului presedinte afroamerican), cand britanicii amenintau cu plecarea chiar si fara un acord de comert liber cu europenii, aceasta varianta extrema a ajuns pe nesimtite sa aiba cele mai mici sanse in prezent. Probabil ca britanicii au ajuns la o mai buna intelegere a realitatii ca ei sunt o parte care negociaza cu 27 de parti, asimetrie care da cea mai buna idée despre diferentele de riscuri si de pierderi.  

Insa, dupa parerea mea, pe britanici nu-i vor lasa americanii sa plece din UE fara mult ravnitul acord de comert liber. Practic, pe o cale sau alta si corporatiile americane vor beneficia de avantajele accesului britanicilor pe piata europeana. Dupa runda de negocieri britanico-europene de la Bruxelles, David Davis a plecat, vineri, la Washington, unde va prezenta viziunea post – Brexit a Londrei si va sustine un discurs in Camera de Comert a SUA. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: