Germania, alegeri: Mama Merkel, tatal Schulz si copilul AfD

Alegerile parlamentare din Germania, de duminica, nu par sa aduca surprize. Se asteapta, mai degraba, ca ele sa aduca dificultati in formarea noului guvern.

Potrivit ultimului sondaj, despre care estimarile analistilor electorali spun ca va fi reprodus cu mici modificari de catre urne, conservatorii (CDU/CSU) conduc detasat (36%), desi cu un regres apropiat de cel mai slab scor electoral (35,1%, 1998).

Social-democratii (SPD) inregistreaza o prabusire istorica (21,5%), stanga radicala isi disputa a treia pozitie, iar dreapta nationalista (11%) se bucura de o ascensiune fara precedent, care o va aduce pentru prima data in parlament. Alte doua mici formatiuni, liberalii si ecologistii, completeaza configuratia parlamentara asteptata.

Pana la consumarea scrutinului si cunoasterea rezultatelor, cele mai preocupante si provocatoare teme pentru analiza politica sunt caderea, dupa unii “libera”, dupa altii “ruinatoare”, a SPD, reculul moderat al CDU/CSU si ascensiunea fulminanta a AfD – Alternativa pentru Germania.   

Privind “ruina” electorala SPD, explicatia cea mai probabila ar trebui cautata, cred, in nefasta politica a lui Martin Schulz privind criza imigratiei. Problemele de securitate si identitate pe care valurile imigratiei necontrolate le-au adus in Germania, ca de altfel in toata Europa, au atras rapid atentia asupra mesajelor nepotrivite ale lui Schulz, neconforme pentru interesele cetatenilor germani.

Mai ales, in noul context international, initiat de Donald Trump, marca “America First”, o “Germany Second”, sustinuta implicit politic si electoral de seful SPD, a fost in mod evident ca scuipatul contra vantului. Pai al cui cancelar vrei sa fii tu, frate Schulze? Inevitabil ca Schulz a pierdut o mare parte din audienta electorala.

Daca “mama” Merkel si-a corectat, fie si partial, politica de cancelar in privinta imigratiei necontrolate, Schulz a tinut-o langa si la confruntarea directa, televizata. Din reactia intentiilor de vot de contrabalansare a acestor tendinte din programele celor doi cancelariabili, de neglijare a primatului intereselor germane, de a nu pune mai presus “Germany First”, s-a nascut si ascensiunea dreptei nationaliste, AfD.

Se poate spune ca AfD este in buna masura un rezultat sau o replica la politica internationalista, de moda veche, a lui Martin Schulz si a SPD. Prin urmare, desi incomoda pentru SPD, asocierea lui Schulz ca “tata” al “copilului” AfD are un dram de adevar. Evolutia SPD din ultimii ani a fost destul de contradictorie. Ca o imbratisare intre elemente autoritariste, vizibile la Schulz, de neoliberalism si spartakism comunist (Spartakusbund), amintind, in ultimul caz, de Karl Liebknecht și Rosa Luxemburg.        

Cum Merkel a anuntat ca nu va face coalitie cu radicalii de stanga si nationalistii de dreapta, iar Schulz ca nu va mai agrea o coalitie cu CDU/CSU, formarea noului guvern va fi destul de dificila. Cele mai mari sanse pare sa le aiba o coalitie cu liberalii (FDP), care dupa esecul electoral din 2013 revin in Bundestag, si cu ecologistii (verzii). Desi mici, cele doua formatiuni ar putea fi sarea si piperul viitoarei guvernari. Intr-o asemenea formula, se poate anticipa ca slabiciunilor vor fi mai mult in coalitie, decat in opozitie, care in componenta sociali-democrati, radicali de stanga si nationalisti de dreapta se anunta sa fie foarte divizata.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: