Apropo de realitate si perceptii, pe care le-a adus in discutie premierul Tudose, cu referire la guvernare si la intentia de remaniere. Agatarea premierului de perceptiile care ar exista la Bruxelles in legatura cu ministrii cu “probleme” penale este o disculpare rizibila, inacceptabila.
Cineva ar trebui sa-i reaminteasca premierului ca exista un cost al guvernarii, pe care marii barbati de stat si-l asuma. Alergarea dupa imagine si buna guvernare sunt doua chestiuni care nu se confunda. Buna guvernare se face numai dupa realitatea din campul guvernarii.
Cand a acceptat propunerea sa fie premier, Mihai Tudose a stiut la ce se inhama. Cunostea mediul si mizele guvernarii, care expun la critici si provocari in care uneori indreptatirea nu joaca niciun rol. Daca nu esti pregatit sa faci fata frictiunilor guvernarii, cu sistemul, cu opozitia sau chiar cu ai tai din PSD, asta e in fond democratia, mai bine stai acasa.
A suferi din orgoliu, ca baba la frumusete, este ultimul lucru care s-ar astepta de la un politician. Supararea pe un sondaj de opinie defavorabil chiar nu merita. In fond, sondajul de opinie masoara tot perceptii. Asta in cazul in care nu este un “fake news”. Nu vreau sa fac un proces de intentie. Imi este clar ca raul nu este in PSD, ci in sistem.
Razvratirea premierului impotriva sefului sau de partid nu este un fapt de inghitit. Presedintelui de dreapta, opozitiei de dreapta si sistemului de dreapta le lipsesc o criza majora, pe care o coc de mult, pentru a-si impune si guvernarea de dreapta. Pare cinic ca cineva sa vrea sau sa planifice o criza, dar alienarea sistemului in acest punct a ajuns. O defectare a Guvernului Tudose, prin demiterea sau demisia premierului, va duce, constitutional, PSD-ul la mana presedintelui Iohannis, care va manevra pentru a-l inlocui la guvernare cu PNL-ul.
Exista doua idei, ca in Romania ar fi un “regim” Dragnea si ca in PSD ar fi lupte interne, care ar viza recumularea, intr-un fel sau altul, a functiilor de sef de partid si de premier. In realitate, in Romania este un sistem de dreapta, care prin inovatia de putere a fostului presedinte Traian Basescu, de a fi facut din DNA un actionar de co-administrare prezidentiala, asigura succesiunea dreptei la sefia statului, dar si o guvernare indirecta, prin acte ale procurorilor de conformare a stangii.
Asaltul Victoriei asupra Kiseleffului este un act contra naturii, cu riscuri incalculabile, imposibil de prevazut. Puncte de rupere a Coalitiei pot exista pe orice veriga implicata in proiectul de remaniere: premier, seful PSD, seful ALDE, seful statului, parlament. Daca va exista o criza sau un blocaj, in mod cert va avea alte intensitati si repercusiuni, avand in vedere fluiditatea transpartinica fara precedent de pe esichier. Nimeni nu mai stie care sunt contururile reale ale partidelor si voturilor.
Un lucru este insa clar, Liviu Dragnea si-a castigat pozitiile in fruntea PSD si a Camerei in urma castigarii zdrobitoare a alegerilor de catre formatiunea sa politica, pe care a stiut sa o organizeze si sa o mobilizeze exemplar in campania electorala. Acest lucru nu trebuie uitat, ca si faptul ca ceilalti, inclusiv Tudose si Grindeanu, au venit la de-a gata. Este inconfortabil sa vezi cum premierul PSD Tudose discuta remanierea cu liderul PNL Raluca Turcan, stand cu spatele la partid si luandu-se in coarne cu seful partidului.
Sa fie limpede, dupa regulile jocului democratic, Dragnea nu va putea fi clintit de pe pozitii decat tot prin alegeri parlamentare, pe care eventual PSD sa le si piarda. Numai atunci va inceta sa mai fie “nemuritor” pe functii. Exceptand, desigur, “accidentele” juridice.
Tudose, in schimb, este perfect remaniabil, prin iesirea din linia organizatorica a PSD si abandonarea prezumtiei de nevinovatie, care il situeaza, volens nolens, ca recunoaste sau nu, de cealalta parte a baricadei politice. In treacat spus, premierul s-a si gasit cu cine sa “lupte”, cu doua femei, cu doua doamne de o desavarsita reputatie politica si profesionala.
Premierul Tudose nu are insa cum sa castige impotriva deciziilor organizatorice ale CExN al PSD. Daca a facut din acest lucru o nesabuita lupta de orgoliu, va pierde. Nu stiu cine va castiga “razboiul celor doua roze”, in cazul de fata dintre trandafirul rosu PSD si trandafirul galben PNL, pentru ca de fapt aceasta este razboiul real, dar cred ca ar fi de dorit ca povara raspunderii in fata istoriei sa o poarte autorii reali, cei care au nascocit statul paralel si guvernarea indirecta.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 