Apropo de realitate si perceptii, pe care le-a adus in discutie premierul Tudose, cu referire la guvernare si la intentia de remaniere. Agatarea premierului de perceptiile care ar exista la Bruxelles in legatura cu ministrii cu “probleme” penale este o disculpare rizibila, inacceptabila.
Cineva ar trebui sa-i reaminteasca premierului ca exista un cost al guvernarii, pe care marii barbati de stat si-l asuma. Alergarea dupa imagine si buna guvernare sunt doua chestiuni care nu se confunda. Buna guvernare se face numai dupa realitatea din campul guvernarii.
Cand a acceptat propunerea sa fie premier, Mihai Tudose a stiut la ce se inhama. Cunostea mediul si mizele guvernarii, care expun la critici si provocari in care uneori indreptatirea nu joaca niciun rol. Daca nu esti pregatit sa faci fata frictiunilor guvernarii, cu sistemul, cu opozitia sau chiar cu ai tai din PSD, asta e in fond democratia, mai bine stai acasa.
A suferi din orgoliu, ca baba la frumusete, este ultimul lucru care s-ar astepta de la un politician. Supararea pe un sondaj de opinie defavorabil chiar nu merita. In fond, sondajul de opinie masoara tot perceptii. Asta in cazul in care nu este un “fake news”. Nu vreau sa fac un proces de intentie. Imi este clar ca raul nu este in PSD, ci in sistem.
Razvratirea premierului impotriva sefului sau de partid nu este un fapt de inghitit. Presedintelui de dreapta, opozitiei de dreapta si sistemului de dreapta le lipsesc o criza majora, pe care o coc de mult, pentru a-si impune si guvernarea de dreapta. Pare cinic ca cineva sa vrea sau sa planifice o criza, dar alienarea sistemului in acest punct a ajuns. O defectare a Guvernului Tudose, prin demiterea sau demisia premierului, va duce, constitutional, PSD-ul la mana presedintelui Iohannis, care va manevra pentru a-l inlocui la guvernare cu PNL-ul.
Exista doua idei, ca in Romania ar fi un “regim” Dragnea si ca in PSD ar fi lupte interne, care ar viza recumularea, intr-un fel sau altul, a functiilor de sef de partid si de premier. In realitate, in Romania este un sistem de dreapta, care prin inovatia de putere a fostului presedinte Traian Basescu, de a fi facut din DNA un actionar de co-administrare prezidentiala, asigura succesiunea dreptei la sefia statului, dar si o guvernare indirecta, prin acte ale procurorilor de conformare a stangii.
Asaltul Victoriei asupra Kiseleffului este un act contra naturii, cu riscuri incalculabile, imposibil de prevazut. Puncte de rupere a Coalitiei pot exista pe orice veriga implicata in proiectul de remaniere: premier, seful PSD, seful ALDE, seful statului, parlament. Daca va exista o criza sau un blocaj, in mod cert va avea alte intensitati si repercusiuni, avand in vedere fluiditatea transpartinica fara precedent de pe esichier. Nimeni nu mai stie care sunt contururile reale ale partidelor si voturilor.
Un lucru este insa clar, Liviu Dragnea si-a castigat pozitiile in fruntea PSD si a Camerei in urma castigarii zdrobitoare a alegerilor de catre formatiunea sa politica, pe care a stiut sa o organizeze si sa o mobilizeze exemplar in campania electorala. Acest lucru nu trebuie uitat, ca si faptul ca ceilalti, inclusiv Tudose si Grindeanu, au venit la de-a gata. Este inconfortabil sa vezi cum premierul PSD Tudose discuta remanierea cu liderul PNL Raluca Turcan, stand cu spatele la partid si luandu-se in coarne cu seful partidului.
Sa fie limpede, dupa regulile jocului democratic, Dragnea nu va putea fi clintit de pe pozitii decat tot prin alegeri parlamentare, pe care eventual PSD sa le si piarda. Numai atunci va inceta sa mai fie “nemuritor” pe functii. Exceptand, desigur, “accidentele” juridice.
Tudose, in schimb, este perfect remaniabil, prin iesirea din linia organizatorica a PSD si abandonarea prezumtiei de nevinovatie, care il situeaza, volens nolens, ca recunoaste sau nu, de cealalta parte a baricadei politice. In treacat spus, premierul s-a si gasit cu cine sa “lupte”, cu doua femei, cu doua doamne de o desavarsita reputatie politica si profesionala.
Premierul Tudose nu are insa cum sa castige impotriva deciziilor organizatorice ale CExN al PSD. Daca a facut din acest lucru o nesabuita lupta de orgoliu, va pierde. Nu stiu cine va castiga “razboiul celor doua roze”, in cazul de fata dintre trandafirul rosu PSD si trandafirul galben PNL, pentru ca de fapt aceasta este razboiul real, dar cred ca ar fi de dorit ca povara raspunderii in fata istoriei sa o poarte autorii reali, cei care au nascocit statul paralel si guvernarea indirecta.
Fragmentarium Politic 
Mde .. traim epoca „perceptiei” … in care impresia are mai multa emportanta decat realitatea ..,.
A sevedea ca si Nastase a pierdut pe „perceptie” Din Wiki:
PIB-ul a crescut de asemenea substanțial în fiecare an din mandatul său, cu o creștere de 8,3% în 2004, cel mai mare din regiune. Media salariilor a crescut de asemenea, deși nu a atins nivelul creșterii economice. De exemplu, în 2004, salariile au crescut cu 10,5% cu o inflație de 9,2%, asta însemnând o creștere a veniturilor reală de doar 1.2%, într-un an cu o creștere a PIB-ului cu 7%.
Adica el a dus o politica corecta … dar nu a fost bine .. b iune a fots dupa 2009!
Dar altceva vreau sa te intreb.. M<a cadrelel de la SNPSA sunt chiar tampite? http://adevarul.ro/news/eveniment/este-romania-razboib-1_59e06fba5ab6550cb814f71a/index.html
ApreciazăApreciază
Draga Ghita Bizonu’, ideea sociologilor potrivit careia perceptia ar fi realitatea sau ca perceptia ar crea realitatea, speculata de politicieni si turata la maxim de aparatele ideologice si de propaganda, atinge de regula mediile neinformate, care in anumite cazuri pot cuprinde chiar popoare si natiuni.
De aici isteria “fake news” impotriva surselor alternative de informare, din Vest sau Est. Asa se explica reactualizarea de catre Trump (urmat indeaproape de May) a delictelor de opinie, individuale sau de grup, si a delictelor de informare, mediatice, care au fost specifice totalitarismului comunist.
In Occidentul ideologic, extins la zone de ocupatie din afara Occidentului geografic, exista o spaima viscerala fata de libertatea ideilor si informatiilor. A se vedea si la noi recentul “delict” de informare Agerpres, din timpul AP NATO, inca un semn ca apartinem Occidentului.
Se testeaza din nou, de aceasta data in intreg Occidentul ideologic, sa fim cufundati intr-o bezna informationala, prin tragerea storurilor politice si administrative peste orice deschidere prin care ar putea patrunde lumina din afara.
Fata de vechiul fenomen de indoctrinare si de conformare punitiva, din Est, cand nu impartaseai opiniile Numarului 1, fenomen pe care Arthur Koestler il descria ca “intuneric la amiaza”, cel nou, din Vest, nu se deosbeste decat prin mijloace, nu si prin scop, care este acelasi, represiunea politica. De aceasta data, represiunea fizica a fost inlocuita cu represiunea penala, mai “soft”.
Solutia la aceasta orbire informationala este informarea multisursa, alternativa si/sau din toate azimuturile. Adrian Nastase, un politician de mare anvergura spirituala, umblat prin lume, prilejuri cu care a putut face comparatii politice intre Est si Vest, intre Ieri si Azi, a pierdut pe “perceptie”, cum spui, dar nu a fost invins.
Guvernul Nastase (2000-2004), cel mai bun dupa Revolutie, prin schimbarea trendului spre crestere economica si sociala, a fost ca o lumina in intunericul de care ne despartisem dupa regimul Constantinescu (1996-2000) si intunericul care avea sa urmeze cu regimul Basescu (2004-2014), continuat din 2014 de regimul Iohannis.
Pentru ceea ce Occidentul intentiona sa faca cu tara noastra dupa absorbtia ei in NATO si in UE – transformarea Romaniei intr-o colonie -, Adrian Nastase, cunoscut ca un om politic si de stat vertical si dedicat interesului national, era o piedica politica insurmontabila, care trebuia sa “dispara” din politica romaneasca.
Nastase a fost reprimat politic si juridic, dar nu a fost infrant, nu s-a dezis, nu a abjurat, nu a cedat santajului si colaborationismului, a denuntat sistemul fara incetare. Exclus din politica de aproape 13 ani, un numar care are toate “sansele” sa fie cu ghinion pentru sistem, poate chiar fatal, actiunile politice ale lui Adrian Nastase sunt singurele in crestere la banca de incredere a populatiei. Nicio inscenare sau calomnie nu a putut sterge din memoria electoratului faptele de buna guvernare ale fostului premier de stanga.
PS: Cum durerile toamnei vietii nu ocolesc pe nimeni,ti-am raspuns cu o mica intarziere, comparativ cu promptitudinea cu care sunt obisnuit. Am disociat raspunsurile pe cele doua probleme, iar cum prima mi se pare extrem de importanta, raportata la contextul politic actual, voi ridica raspunsul de la comentarii la articole. Dupa un ceai cu ghimbir, pe care ti-l recomand, voi raspunde si la a doua problema.
ApreciazăApreciază
Ma voi nu va mai faceti bine … traiti inbtr4-o lume a iluziei si nu va dati seama ce „emiteti”….
De ex ca AN este TERMINAT. Punctum. A intels chiar si el … Percep[tia draga. p;erc4eptia este pr larga masa de …… memoria faptelor este ptr o franja minoritara. In cazul AN perceptia a fost ca „dom;e daca econmomika a cr43scut eu de ce nu castig propprtional?” iar raspunsul a fpts in domniul „perceptiei” – „Pentru ca se FURA!”.
Si sezi listinit – si amicii din Internationala Socialista erau fermi convinsi ca An este corcodilul si rechinul care trebuia vanat in numnele anmticoruptiei!
Iar in privinta linkului .. prespun ca nu ai obvservat partea scandaloasa : „O lume liberală nu are graniţe şi deci capitalul străin ar fi putut investi şi câştiga din resursele Rusiei. Investitorii americani, ca şi cei nemţi, ca şi mulţi alţii, ar fi interesaţi de ceea ce are de oferit cel mai mare stat din lume în termeni de resurse. Dar a investi în Rusia înseamnă şi minime garanţii, un stat de drept, predictibilitate, domnia legii. Greu. Neplăcut. Societatea rusească funcţionează după alte reguli şi deocamdată îşi permite acest lucru”
Mde -aia sunt inteteresati de resursele Rusiei. Insa in ce masura este in intrresul Rusiei sa le puna la dispozitie resursele ei? Si nu cumva Societatea rusească funcţionează după alte reguli şi deocamdată îşi permite acest lucru inseamna dporinta de a impune un st de regului care sa duca la exploatarea rsurselor Rusiei in beneficiul altora ? (asa ca la noi … )
Daca tot iti place sa zici „geopolitica” nu crezi ca si revolutia rusa si cea bolsevica au avut complikcttai externe izvorate din aceasta „necesitate” ? Socant nu?
ApreciazăApreciază
E-e-e, bre Ghita, nu fi atat de rezolut… Desi, partial ai dreptate, privind lucrurile din punctul de vedere al lui AN, care nu si-ar mai dori balamucul politicii, sa se expuna si sa-si expuna familia. Imi vin in minte niste cuvinte ale lui Petre Tutea, care a facut degeaba inchisoare politica…
Dar, Bizonash, draga, niciodata sa nu spui niciodata. Hai sa privim lucrurile si din alte puncte de vedere. AN apartine de-acum societatii civile si ONG-urilor nationale, el insusi conducand o fundatie europeana de diplomatie, drept international si geopolitica, care se bucura de o mare reputatie si utilitate publica, in Romania si in Europa.
Din aceasta directie civila pot veni multe initiative, propuneri si sustineri de impact politic magistral, fata de care, fie si in ultima instanta, sensibilitatea civica a lui AN nu are cum sa ramana indiferenta.
Pe de alta parte, sa ne gandim la avantajul competitiv pe care il reprezinta competentele, experienta si impartasirea doctrinei „Romania First” pentru cea mai inalta magistratura. Pentru aceasta postura de varf in niciun caz nu avem nevoie de cineva care urmeaza sa fie alfabetizat.
Trebuie sa tinem cont, fara parti-pris-uri, ca luptele pentru un loc demn in Lumea Viitoare se vor da si castiga la nuanta, pe pozitii politice si diplomatice inaintate. Deciziile decisive se vor lua dincolo de frontiere, in organizatii si reuniuni internationale, intre profesionisti de cea mai inalta clasa ai politicii internationale, diplomatiei internationale si dreptului international.
Daca pe aceste considerente elita si poporul il vor impinge in fata, AN nu va avea de ales, iar Romania va avea de castigat. Vorbesc de o posibilitate, care nu poate fi respinsa sau negata. Dupa parerea mea, voturile pentru candidaturile viitoare se vor invarti mai degraba in jurul lui a putea decat a lui a vrea.
Privind articolul semnalat, el se inscrie in politica oficiala, a sistemului, lucru de inteles si de asteptat, de altfel. Desigur, autoarea este o „hadasha” sau, substantivizand, o „chutzpaha”, care face o propaganda activa politicii expansive financiar-bancare si corporatiste occidentale, care in esenta este cea americana extinsa, dar trebuie spus ca multe din argumentele invocate contin de fapt semintele propriilor negari, asa cum ai si surprins in fragmentul selectat.
Acuzatiile false la adresa Rusiei sunt o stratagema veche, prin care propriile fapte reprobabile si ilegale sunt ascunse in acuzatii la adresa unui dusman inventat. Incapabili sau neinteresati sa rezolve o anumita situatie interna, se cauta cauze explicative in elemente sau tari „ostile”.
Fara indoiala ca revolutia bolsevica a tintit resursele Rusiei, prin subordonarea si exploatarea lor cu ajutorul statului totalitar-dictatorial. S-a vazut acest lucru si in maximalismul si lipsa de rabdare strategica ale lui Lenin, care a pus mitralierele pe mensevici si eseri, care nu erau „partide mic-burgheze”, ci partide socialiste, si de preferat celui bolsevic, mensevicii fiind sustinuti de partea calificata a clasei muncitoare, iar eserii de taranime, dar multipartidismul trebuia distrus, pentru ca incomoda sau bloca accesul strain la jefuirea coloniala a resurselor rusesti.
ApreciazăApreciază