Avantajul competitiv pe pozitii inaintate

E-e-e, bre Ghita, nu fi atat de rezolut… Desi, partial ai dreptate, privind lucrurile din punctul de vedere al lui AN, care nu si-ar mai dori balamucul politicii, sa se expuna si sa-si expuna familia. Imi vin in minte niste cuvinte ale lui Petre Tutea, care a facut degeaba inchisoare politica…

Dar, Bizonash, draga, niciodata sa nu spui niciodata. Hai sa privim lucrurile si din alte puncte de vedere. AN apartine de-acum societatii civile si ONG-urilor nationale, el insusi conducand o fundatie europeana de diplomatie, drept international si geopolitica, care se bucura de o mare reputatie si utilitate publica, in Romania si in Europa.

Din aceasta directie civila pot veni multe initiative, propuneri si sustineri de impact politic magistral, fata de care, fie si in ultima instanta, sensibilitatea civica a lui AN nu are cum sa ramana indiferenta.

Pe de alta parte, sa ne gandim la avantajul competitiv pe care il reprezinta competentele, experienta si impartasirea doctrinei „Romania First” pentru cea mai inalta magistratura. Pentru aceasta postura de varf in niciun caz nu avem nevoie de cineva care urmeaza sa fie alfabetizat.

Trebuie sa tinem cont, fara parti-pris-uri, ca luptele pentru un loc demn in Lumea Viitoare se vor da si castiga la nuanta, pe pozitii politice si diplomatice inaintate. Deciziile decisive se vor lua dincolo de frontiere, in organizatii si reuniuni internationale, intre profesionisti de cea mai inalta clasa ai politicii internationale, diplomatiei internationale si dreptului international.

Daca pe aceste considerente elita si poporul il vor impinge in fata, AN nu va avea de ales, iar Romania va avea de castigat. Vorbesc de o posibilitate, care nu poate fi respinsa sau negata. 

Dupa parerea mea, voturile pentru candidaturile viitoare se vor invarti mai degraba in jurul lui a putea decat a lui a vrea.

Lumina din intuneric: Nicio inscenare sau calomnie nu poate sterge memoria faptelor de buna guvernare

Ideea sociologilor potrivit careia perceptia ar fi realitatea sau ca perceptia ar crea realitatea, speculata de politicieni si turata la maxim de aparatele ideologice si de propaganda, atinge de regula mediile neinformate, care in anumite cazuri pot cuprinde chiar popoare si natiuni.

De aici isteria “fake news” impotriva surselor alternative de informare, din Vest sau Est. Asa se explica reactualizarea de catre Trump (urmat indeaproape de May) a delictelor de opinie, individuale sau de grup, si a delictelor de informare, mediatice, care au fost specifice totalitarismului comunist.

In Occidentul ideologic, extins la zone de ocupatie din afara Occidentului geografic, exista o spaima viscerala fata de libertatea ideilor si informatiilor. A se vedea si la noi recentul “delict” de informare Agerpres, din timpul AP NATO, inca un semn ca apartinem Occidentului.

Se testeaza din nou, de aceasta data in intreg Occidentul ideologic, sa fim cufundati intr-o bezna informationala, prin tragerea storurilor politice si administrative peste orice deschidere prin care ar putea patrunde lumina din afara.

Fata de vechiul fenomen de indoctrinare si de conformare punitiva, din Est, cand nu impartaseai opiniile Numarului 1, fenomen pe care Arthur Koestler il descria ca “intuneric la amiaza”, cel nou, din Vest, nu se deosbeste decat prin mijloace, nu si prin scop, care este acelasi, represiunea politica. De aceasta data, represiunea fizica a fost inlocuita cu represiunea penala, mai “soft”.

Solutia la aceasta orbire informationala este informarea multisursa, alternativa si/sau din toate azimuturile. Adrian Nastase, un politician de mare anvergura spirituala, umblat prin lume, prilejuri cu care a putut face comparatii politice intre Est si Vest, intre Ieri si Azi, a pierdut pe “perceptie”, cum spui, dar nu a fost invins.

Guvernul Nastase (2000-2004), cel mai bun dupa Revolutie, prin schimbarea trendului spre crestere economica si sociala, a fost ca o lumina in intunericul de care ne despartisem dupa regimul Constantinescu (1996-2000) si intunericul care avea sa urmeze cu regimul Basescu (2004-2014), continuat din 2014 de regimul Iohannis.

Pentru ceea ce Occidentul intentiona sa faca cu tara noastra dupa absorbtia ei in NATO si in UE – transformarea Romaniei intr-o colonie -, Adrian Nastase, cunoscut ca un om politic si de stat vertical si dedicat interesului national, era o piedica politica insurmontabila, care  trebuia sa “dispara” din politica romaneasca.

Nastase a fost reprimat politic si juridic, dar nu a fost infrant, nu s-a dezis, nu a abjurat, nu a cedat santajului si colaborationismului, a denuntat sistemul fara incetare. Exclus din politica de aproape 13 ani, un numar care are toate “sansele” sa fie cu ghinion pentru sistem, poate chiar fatal, actiunile politice ale lui Adrian Nastase sunt singurele in crestere la banca de incredere a populatiei. Nicio inscenare sau calomnie nu a putut sterge din memoria electoratului faptele de buna guvernare ale fostului premier de stanga.