Ideea sociologilor potrivit careia perceptia ar fi realitatea sau ca perceptia ar crea realitatea, speculata de politicieni si turata la maxim de aparatele ideologice si de propaganda, atinge de regula mediile neinformate, care in anumite cazuri pot cuprinde chiar popoare si natiuni.
De aici isteria “fake news” impotriva surselor alternative de informare, din Vest sau Est. Asa se explica reactualizarea de catre Trump (urmat indeaproape de May) a delictelor de opinie, individuale sau de grup, si a delictelor de informare, mediatice, care au fost specifice totalitarismului comunist.
In Occidentul ideologic, extins la zone de ocupatie din afara Occidentului geografic, exista o spaima viscerala fata de libertatea ideilor si informatiilor. A se vedea si la noi recentul “delict” de informare Agerpres, din timpul AP NATO, inca un semn ca apartinem Occidentului.
Se testeaza din nou, de aceasta data in intreg Occidentul ideologic, sa fim cufundati intr-o bezna informationala, prin tragerea storurilor politice si administrative peste orice deschidere prin care ar putea patrunde lumina din afara.
Fata de vechiul fenomen de indoctrinare si de conformare punitiva, din Est, cand nu impartaseai opiniile Numarului 1, fenomen pe care Arthur Koestler il descria ca “intuneric la amiaza”, cel nou, din Vest, nu se deosbeste decat prin mijloace, nu si prin scop, care este acelasi, represiunea politica. De aceasta data, represiunea fizica a fost inlocuita cu represiunea penala, mai “soft”.
Solutia la aceasta orbire informationala este informarea multisursa, alternativa si/sau din toate azimuturile. Adrian Nastase, un politician de mare anvergura spirituala, umblat prin lume, prilejuri cu care a putut face comparatii politice intre Est si Vest, intre Ieri si Azi, a pierdut pe “perceptie”, cum spui, dar nu a fost invins.
Guvernul Nastase (2000-2004), cel mai bun dupa Revolutie, prin schimbarea trendului spre crestere economica si sociala, a fost ca o lumina in intunericul de care ne despartisem dupa regimul Constantinescu (1996-2000) si intunericul care avea sa urmeze cu regimul Basescu (2004-2014), continuat din 2014 de regimul Iohannis.
Pentru ceea ce Occidentul intentiona sa faca cu tara noastra dupa absorbtia ei in NATO si in UE – transformarea Romaniei intr-o colonie -, Adrian Nastase, cunoscut ca un om politic si de stat vertical si dedicat interesului national, era o piedica politica insurmontabila, care trebuia sa “dispara” din politica romaneasca.
Nastase a fost reprimat politic si juridic, dar nu a fost infrant, nu s-a dezis, nu a abjurat, nu a cedat santajului si colaborationismului, a denuntat sistemul fara incetare. Exclus din politica de aproape 13 ani, un numar care are toate “sansele” sa fie cu ghinion pentru sistem, poate chiar fatal, actiunile politice ale lui Adrian Nastase sunt singurele in crestere la banca de incredere a populatiei. Nicio inscenare sau calomnie nu a putut sterge din memoria electoratului faptele de buna guvernare ale fostului premier de stanga.
Fragmentarium Politic 
Da’ amnezia?!
ApreciazăApreciază
M-da, la asta nu m-am gandit, dar intrebarea este buna si cred ca merita sa ne imaginam o varianta de raspuns.
In cazurile de Alzheimer comun, asta e, fac parte din viata, nu ai ce sa le faci, noi cu asistenta sociala si Dumnezeu cu mila, oricum pentru ei nu mai exista nici trecut, nici viitor.
Dar in cazurile de „Alzheimer” politic autoindus, adica al celor care fac pe niznaiul, trecutul exista, este acolo, in sertarasele memoriei, chiar daca sunt murdare, doar viitorul nu mai exista pentru ei sau nu mai conteaza, desi cimitirele sunt pline de cei care se credeau indispensabili, vorba lui de Gaulle, ori care credeau ca fara ei nu va mai exista viitor.
Privind trecutul de buna guvernare al lui AN, care se vrea de catre TB si KWI sa fie uitat, cred ca cea mai buna terapie da raspuns pentru acesti uituci de ocazie, interesati politic, ar fi sa li se puna in fata o oglinda de istorie alternativa, cum ar fi aratat Romania daca buna guvernare AN ar fi continuat cu o buna administratie prezidentiala AN?
Ar mai fi ajuns romanii in situatia politica paradoxala sa cerseasca din poarta in poarta, desi tara lor este bogata?
Ar mai fi ajuns bogatele resurse romanesti sa incapa pe mainile strainilor, care le folosesc pentru a-si alimenta si a-si face puternice propriile industrii si economii, in timp ce, din aceasta cauza, ale noastre s-au prabusit sau au fost „ajutate” sa se prabuseasca, si o data cu ele locurile de munca si de productie, care sunt surse de venituri pentru salarii, pensii, sanatate, educatie, adica, in general spus, pentru prosperitate si securitate?
Privind viitorul politic, acelorasi amnezici ar trebui sa li se puna in fata o a doua oglinda, cu profilul candidatului care poate schimba de drum, pentru care viitorul Romaniei si al romanilor conteaza.
In aceasta chestiune, oricum am da-o si ne-am suci, tot la avantajul politic competitiv ajungem, o problema si o solutie despre care am schitat anterior un raspuns (v. “Avantajul competitiv pe pozitii inaintate”).
Cred cu tarie ca o initiativa civila, sustinuta politic, privind o propunere de candidat magister, care si-a probat excelenta politica si administrativa la nivel strategic si geostrategic, si in acest al doilea aspect am in vedere ca AN a fost designerul intregii arhitecturi de negociere care ne-a dus in 2004 in NATO si ne-a avansat semnificativ pe calea intrarii in 2007 in UE, ar fi cea mai buna optiune de capabilitate generatoare de avantaje competitive pentru Romania.
PS/NB: Cred ca apropiata incheiere a mandatelor de epoca ale celor doua partide istorice, PSD si PNL, care istorico-ciclic vor fi nevoite sa paraseasca scena politica, pentru a lasa locul unor partide noi, adaptate provocarilor noilor vremuri, va crea si o oportunitate de departinizare a magistraturii de sef al statului, cel putin pentru cateva mandate prezidentiale.
Departinizarea este absolut necesara pentru a scoate puterile si institutiile statului de sub influenta paguboasa a partinitatii partidiste a presedintelui Romaniei. Partidele politice isi vor pastra si exercita in continuare rolurile lor democratice fundamentale, in competitia electorala de programe politice, in legiuire si in guvernare, iar politizarea societatii, nu in sensul partinizarii, ci in cel al participarii politice, la legiuire si guvernare, va fi cel mai inalt standard civil de cultura politica si de exercitiu politic.
ApreciazăApreciază
[…] amnezia?!”, a replicat Ghita Bizonu’ la afirmatia mea ca nicio inscenare sau calomnie nu poate sterge memoria faptelor de buna guvernare. M-da, la asta nu m-am gandit, dar intrebarea este buna si cred ca merita sa ne imaginam o […]
ApreciazăApreciază