Din zodia negocierilor Brexit si post-Brexit: Seismicitate politica si purificare geopolitica

 

Ofensiva vorbelor pe temele Brexit si post-Brexit, pe care premierul britanic Theresa May a lansat-o la Florenta si Bruxelles, nu face decat sa sporeasca cenusiul care invaluie intreaga afacere si sa starneasca noi susceptibilitati de credibilitate.

Aceasta echilibristica verbala urmareste un al doilea act unilateral al Londrei – dupa decizia comuna a Partidului Conservator si a UKIP de a rupe in bucati Tratatul de aderare a Marii Britanii la Uniunea Europeana –, prin care sa-si impuna strategia si ritmul pentru deschiderea negocierilor privind post-Brexit fara ca cele referitoare la Brexit sa se fi incheiat.

Lipsei de fapte concrete privind factura Brexit si drepturile cetatenilor europeni i se adauga inecarea negocierilor in cuvinte insailate in afirmatii evazioniste sau tendentioase. Potrivit unor oficiali britanici, UE ar reprezenta “inamicul” in negocierile privind Brexit (Philip Hamond, ministrul finantelor) sau UE ar trage de timp “pentru a obtine mai multi bani” (David Davis, ministrul pentru Brexit).

Insa, in opinia mea, cel mai scandalos dedesubt il are declaratia de vineri a prim-ministrului britanic Theresa May, în a doua zi a Consiliului European desfășurat la Bruxelles. May a sustinut ca soluționarea financiară „completă și finală” a „divorțului” dintre Marea Britanie și UE va face parte din „acordul final” dintre cele două părți, care va include „relația lor viitoare”.

Altfel spus, intr-un mod care balanseaza intre RealPolitik si PR , santajul pe care cifratorii l-au ascuns in mesajul lui May despre “acordul final” transmite fara echivoc: nu veti primi niciun ban fara un acord, care trebuie sa fie “cel mai bun pentru Marea Britanie”, aceasta ultima cerinta fiind de asemenea o alta fateta a unilateralismului britanic.

Totusi, in insistenta agresiva britanica pentru un acord putem citi si un revers, de slabiciune potentiala marcata si indelungata, foarte probabil ca bine cantarita de britanici in cifre si orizonturi de timp, daca Marea Britanie va pleca din Uniunea Europeana fara acordul pe care in mod neindoielnic si-l doreste cu ardoare.

Ce nu pricep britanicii cand recurg la santajul cu factura Brexit e ca valorile europene nu se evalueaza in bani. Bruxellesul nu va putea renunta niciodata la protectia si garantarea drepturile cetatenilor europeni in Marea Britanie in schimbul unei sume de bani, platite de Londra.

Uniunea Europeana va trebui sa fie foarte transanta cu Marea Britanie: “Drepturi contra Acord”. Decat fara o recunoastere si o garantare explicita si expresa a drepturilor cetatenilor europeni, lucruri care nu se pot obtine decat prin jurisdictie europeana in cazul unor litigii in materie, mai bine fara Acord. Fara indoiala ca fara Acord vor fi pierderi de ambele parti, dar ele nu vor fi nici pe departe comparabile. La fel, sursele de compensare.

Prin declansarea Brexit, Marea Britanie a intrat intr-o zona de seismicitate politica. Nimic nu garanteaza ca Londra nu-si va retrage semnatura de pe o posibila intelegere privind drepturile cetatenilor europeni. Asa cum, acum, este pe cale sa-si retraga semnatura de pe Actul de Aderare la Uniunea Europeana, din 1972. O imitare de neinvidiat a presedintelui american Donald Trump vs NAFTA, dar nu numai.

Cred ca este in afara oricarei indoieli ca, prin actele unilaterale, Marea Britanie este imprevizibila si sfidatoare. Aceste atitudini si comportamente heteropolitice, de abatere de la standarde si conventii internationale, de predictibilitate si stabilitate, sunt riscuri in orice Acord sau Asociere.

In plus, devine din ce in ce mai evidenta eschivarea sau fuga de garantarea drepturilor europenilor. “Inregistrarea” lor ca intr-un lagar poate sa ascunda orice criteriu de “progresie restrictiva”, prin care numarul de continentali din insula sa fie mereu subtiat. Daca se va adeveri, sper ca simturile de detectie politica sa ma insele, o asemenea persecutie programata nu va putea purta decat un singur nume: purificare geopolitica.

Ar mai fi de remarcat ca in discursul de la dineul care a incheiat prima zi a summitului de la Bruxelles, premierul britanic Theresa May a evocat principii de piata – “liberul schimb”, “concurenta riguroasa si loiala”, “drepturile puternice ale consumatorilor”, “standardele de reglementare ridicate” (aici se contrazice cu dereglementarea liberala) -, dar nimic despre drepturile politice si civile sau drepturile omului. Insa piata, mai cu seama asa-zisa liberala, nu a garantat niciodata democratia.

Dincolo de orice sentimentalisme politice de discurs, care adesea au rol decorativ-persuasiv, sunt interesele. Pe de alta parte, ar trebui luat in calcul ca nici Uniunea Europeana nu va mai fi aceeasi dupa reformare. Din aceasta perspectiva, nu stiu cat de indicat sau de oportun ar fi un Acord grabit, in contul unei viitoare Uniuni Europene. Poate ca pentru inceput ar trebui ca relatiile dintre Marea Britanie si Uniunea Europeana, de dupa martie 2019, sa functioneze sub incidenta regulilor Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC). Si, desigur, a posibilitatii acordarii reciproce a clauzei “natiunii celei mai favorizate”.