O iresponsabilitate indignanta: Un razboi al SUA in Peninsula Coreea ar fi o “Hiroshima” coreeana, care nu va tine cont de divizarea politica a regiunii

28/10/2017

Strategii militari americani par hotarati sa convinga conducerea politica suprema a SUA sa declanseze un razboi de pedepsire a Coreei de Nord. Schema relativa, cel putin mentala, de interventie militara americana pare sa mizeze pe cea a razboaielor preventive, care au devastat Orientul Mijlociu, in absenta unei bariere nucleare de descurajare.

In jurul acestei ipoteze belicoase se invart tot mai insistent amenintarile si preparativele din teren ale SUA. Ideea de pret pe care tarile care nu pot opune o rezistenta de descurajare trebuie sa-l plateasca, daca nu se supun dominatiei Casei Albe, este adanc inradacinata. Un astfel de posibil pret se urmareste sa fie platit si de catre regimul de la Phenian, care refuza “cooperarea”, cum este talmacita “subordonarea” in dublul limbaj orwellian, cu cel de la Washington, pentru dezarmarea unilaterala, nucleara si racheto-balistica, a Coreei de Nord.

SUA se simt amenintate de aceste tipuri de arme nord-coreene, care pot lovi baza militara americana din insula Guam, din Oceanul Pacific, si chiar obiective de pe teritoriul american. Mult mai probabil insa, SUA – care se prevaleaza de “libertatea de navigatie in apele internationale” pentru a-si face veacul in apele din regiune si din alte parti ale lumii -, se simt stanjenite in planurile lor, de control politico-militar global, de catre armele nucleare ale Coreei de Nord.

Cred ca cele mai lucide si exigente analize politice si militare vor fi de acord ca a-i atribui liderului nord-coreean, Kim Jong-Un, intentii de expansiune regionala sau globala, ultima fiind cea mai putin probabila, ar fi o exagerare impardonabila. Toate calculele militare si de raport de forte converg catre acelasi  punct de vedere. Dezvoltarea si perfectionarea de catre Coreea de Nord a arsenalului sau nuclear si de rachete balistice nu ar putea servi decat unei aparari strategice.

Apararea strategica ar fi legitima, dar nu lipsita de pericolul unor contralovituri strategice, care poate fi asimilata unei “ofensive” strategice limitate, dar suficienta sa provoace un dezechilibru strategic, cu consecinte imprevizibile. Un posibil conflict americano-nord-coreean nu se va desfasura in vid. Pe de alta parte, expertiza si dreptul pot face o legatura, de risc comparabil, intre preocuparile Coreei de Nord, de producere de arme nucleare si de rachete balistice, si cele ale SUA, de retragere din Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune (INF) sau de modernizare a arsenalului nuclear. Strategii americani, intre care se numara si secretarul apararii, James Mattis, care si-a dat jos doar uniforma, nu si mentalul de planificator de razboi, incearca in mod abil sa creeze, indirect sau subliminal, o perceptie de confruntare “necesara” cu Coreea de Nord.

Declaratiile si analizele americane abunda in acuzatii privind “comportamentul iresponsabil” al Coreei de Nord si situarea acesteia “in afara legii”, dar si in aprecieri tehnologice si de timp, care ar fi de “ordinul minutelor” in cazul unei riposte americane si sud-coreene, ceea ce poate fi gresit interpretat, ca o “incurajare” implicita a razboiului de “hiroshimizare”. Cred ca o incremenire intr-un angajament superfluu si utopic este periculos pentru SUA si pentru Lume.

Vizita lui Mattis, vineri, la frontiera cu Coreea de Nord, in zona demilitarizata (DMZ) care separa cele doua Corei, a fost un act provocator, probabil de aceeasi intensitate cu al ipotezei in care liderul nord-coreean Kim Jong-Un sau ministrul sau al Apararii s-ar fi aflat la una din granitele SUA. Nemaivorbind ca sintagma de “zona demilitarizata” a fost deconotata in mod inadmisibil. Si asta in pofida declaratiei inaltului oficial american ca “Scopul SUA nu este razboiul cu Phenianul”.

Unele semne de ingrijorare starnesc si vizita presedintelui SUA, Donald Trump, în Coreea de Sud, in 7 și 8 noiembrie, în cadrul unui turneu în Asia. Trump a refuzat, joi, sa spuna daca va vizita si zona demilitarizata de la frontiera intercoreeana. „Mai bine nu spun, insa veti fi surprinsi”, a declarat Trump. Foarte probabil, aflat la fata locului, Donald Trump, ultraconsecvent in politica fricii, se va folosi din plin de ocazia, special pregatita, sa arunce si mai mult gaz pe foc, avand in vedere istoricul declaratiilor sale fulminante privind nesupunerea politica si militara a Coreei de Nord.

La mijlocul lunii septembrie, Donald Trump a amenințat, de la tribuna ONU, că „va distruge total” Coreea de Nord, dacă aceasta ar ataca SUA sau aliații lor. Prin vocea șefului diplomației nord-coreene, Ri Yong Ho, Phenianul a replicat ca liderul de la Casa Albă este “deranjat mintal”, “megaloman” și “rege mincinos”. In opinia mea, nu este normal ca destinul unei natiuni sau al securitatii mondiale sa mai depinda de temperamentul si caracterul unui singur om. Probabil ca Seulul va intelege ca pentru Washington nu este decat un instrument (ca si Tokio, de altfel). Casa Albastra nu-i poate canta la nesfarsit in struna Casei Albe, intr-un joc care nu este al sau si care ameninta sa escaladeze si sa puna in pericol existenta poporului coreean, care conjunctural traieste dupa principiul “un popor, doua sisteme”.