Exercitiu de anti-politica si anti-diplomatie, la ONU: Ambasadoarea amenintarii cu genocid

Desi lumea a devenit un “sat global” (Marshall McLuhan), ea nu este si nu trebuie sa devina un “sat fara caini”. Tentativele dictatoriale de a pune stapanire pe omenire (unipolarism) si de a-i dicta “cu pistolul pe masa” au stimulat reactii naturale de democratizare si echilibrare (multipolarism).

Aparitia contraponderilor de echilibrare se inscrie in noua logica de securitate si ordine mondiala. Echilibrarea prin contraponderi va face lumea un loc mai sigur si imposibila repetarea dramelor popoarelor arabe si islamice, provocate de razboaie “preventive”, “hibride” sau de catre false “coalitii antiteroriste”, care camufleaza o armata terorista imbracata in civil si sub steag fals.

In noua ordine mondiala, dreptul voltairian de a spune “NU!” trebuie sa devina o cutuma a democratiei internationale. Pe aceasta aspiratie legitima se sprijina trendul crescator al ideii de “echilibrare prin contrapondere”.

Un exemplu de echilibrare prin contrapondere este “apararea comparabila”, care presupune mijloace comparabile cu cele mai competitive, in cazul iesit din comun in care un stat este amenintat cu genocid.

O asemenea amenintare apocaliptica cu genocid a fost auzita, miercuri, la ONU, din partea ambasadoarei americane la acest forum al natiunilor egale si suverane. Ambasadoarea Nikki Haley a facut un adevarat exercitiu de antipolitica si antidiplomatie americana, amenintand cu „distrugerea completă” a regimului nord-coreean „în caz de război”.

https://uk.news.yahoo.com/north-korea-says-breakthrough-puts-u-mainland-within-153638671.html

Casatorie politica: Dezradacinarea populara a monarhiei britanice?

Anuntarea, luni, a logodnei dintre printul britanic Harry si actrita americana Meghan Markle, a caror casatorie va avea loc in mai 2018, i-a luat prin surprindere pe supusii britanici. Frustrarile cele mai mari nu sunt in legatura cu diferentele de religie sau de varsta, Meghan Markle fiind protestanta si cu 3 ani mai mare decat printul Harry, ori de faptul ca aceasta a mai consumat o casatorie (2011-2013), ci cu originile incetosate si neamul strain al actritei. S-au terminat, oare, fetele frumoase si de vita veche din Regat, de n-a gasit printul Harry niciuna pe gustul sau?, circula in insula un murmur, raspandit in retelele de socializare. 

Perceptia ca printul Harry al Marii Britanii ar fi putut evita riscul dezradacinarii populare a monarhiei britanice prin continuarea liniei de sange a Regatului, printr-o alianta matrimoniala cu radacini britanice, agita, intrucatva, nationalismul “mare”, al majoritatii britanicilor. Acesta din urma este diferit si distant fata de nationalismul “mic”, al minoritatii conducatoare, legate de varfurile marii industrii financiare britanice, din City of London, pe care, in mod evident, o trage ata spre ruda sa americana, putred de bogata, de pe Wall Street, din New York City.    

La nivel de analiza, este neindoios ca este vorba de o casatorie politica, pusa la cale de “nationalismul mic”, care a pus la cale si Brexitul, ambele evenimente venind in intampinarea “relatiei speciale” dintre USA si UK, tot mai des invocate de ambele parti. Desigur, casatoriile regale pe criterii politice au fost larg folosite in secolele trecute, dar pastrarea sangelui albastru a fost mereu grija de capetenie. Azi, cand monarhia este pe cale de disparitie, eforturile de a o mentine in viata in Marea Britanie sunt dictate tot de ratiuni politice, de putere, pentru supravietuirea Commonwealthului, al carui cap este coroana britanica. De remarcat, insa, ca traditia monarhica britanica este doar o forma de acoperire. La adapostul ei se incearca denaturarea politica a continutului, a radacinilor monarhiei britanice, in fapt, a naturii populare a puterii in Marea Britanie.

Pe aici nu curge Nilul: A pornit totul de la „innoptarea” inopinata? Atunci, Klemm a „facut” cartile, iar Tillerson le-a „taiat”?

Ambasada SUA: Rex Tillerson se află la Bucureşti; nu are program oficial în România

Toti stim povestea din Vechiul Testament despre cele zece plagi ale Egiptului, pe care Yahweh, Dumnezeul evreilor, le-ar fi trimis asupra egiptenilor pentru a-l convinge pe faraon să elibereze evreii din sclavie. Multe cercetari, cu cele mai sofisticate mijloace din vremurile moderne, cred insa ca nu a fost vorba de o mana divina, ci de una omeneasca.

Rememorarea biblica mi-a fost prilejuita de comunicatul de luni al Departamentului de stat al SUA privind pretinsa afectare de catre modificarea legilor Justitiei a luptei anticoruptie si a independentei judiciare si indemnul, adresat Parlamentului, de a renunta la legiferare.

Fara indoiala, tonul si continutul comunicatului american sunt atat de ciudate incat vor suscita multe analize si contextualizari, de acum incolo, pentru a afla adevaratele cauze si ce se doreste cu adevarat.

In primul rand, ar trebui sa observam un lucru destul de delicat pentru razboiul dintre republicanii si democratii americani, ca ambasadorul Hans Klemm este o relicva a fostului regim Obama in sanul noii puteri, a Administratiei Trump.

Contradictia dintre vechea diplomatie si vechea politica externa ale SUA si cele actuale sunt evidente si inevitabile, dar cu toate aceastea diplomatia reziduala prin persoana lui Klemm se afla intr-o zona sensibila si de mare importanta strategica.

De ce vrea Klemm sa proiecteze o “plaga” asupra Romaniei, punand o minciuna pe masa Departamentului de Stat? O idée despre contrarietatile pe care le contine mesajul politico-diplomatic american, care este neconform cu realitatea si progresul reformei juridice romanesti, ne putem face sesizand cele trei tipuri de sustineri care se bat cap in cap.

Sustinerea de autoritate (1), sub forma imperativului aproape brutal  “nu legiferati!, vine in contradictie antagonica cu argumentul de reputatie (2), venit din aceeasi sursa. SUA recunosc pozitia Romaniei in regiune, de tara cu cele mai credibile lupta anticoruptie si independenta judiciara, ale caror fundamente au fost puse in timpul celei mai bune guvernari, a Guvernului Adrian Nastase (2000-2014). 

Afirmatiile de autoritate intra intotdeauna in ricoseu cu argumentul de democratie (3), oriunde, oricand si pe orice speta. Este un drept suveran al oricarui parlament sa legifereze. Ori, lucru absolut surprinzator, SUA cer Parlamentului Romaniei sa nu legifereze, un grosolan amestec executiv extern in exercitiul celei mai reprezentative institutii a democratiei si puteri a statului de drept.

Nebulozitatea comunicatului Departamentului de Stat ne face sa nu omitem din discutie si o alta ipoteza. Este vorba de probabilitatea ca toata cazuistica spetei in derulare sa aiba drept punct de pornire innoptarea inopinata la Bucuresti, la mijlocul lunii noiembrie, a secretarului de stat american, la intoarcerea din turneul asiatic. A fost nefiresc ca Rex Tillerson sa nu aiba intalniri si discutii cu oficialitatile tarii gazda. In acest caz, nu este exclus ca in acea noapte, la Ambasada SUA, Klemm sa fi “facut” cartile, iar Tillerson sa le fi “taiat”.      

 

Cacealma sau diplomatie la limita: Hans Klemm dezinformeaza Departamentul de Stat. Slujitorii Justitiei nu pot fi stapanii Justitiei, prin situarea lor deasupra Legii

Rex Tillerson / Foto: Facebook – U.S. Department of State

Interventia Departamentului de Stat al SUA si a ambasadorului sau la Bucuresti, Hans Klemm, in activitatea legiuitoare a Parlamentului Romaniei este un act atat de iesit din comun si de inacceptabil incat cel mai probabil la mijloc este vorba despre o diplomatie la limita sau o dezinformare.

In ordinea aparitiei stirilor in media romaneasca pe acest subiect, ambasadorul Statelor Unite in Romania, Hans Klemm, a afirmat, luni, intr-un interviu pentru ziarul Express de Banat, referitor la modificarea legilor justitiei, ca „Urmarim indeaproape evolutia si asteptam sa vedem ce modificari vor aparea in Parlament si care va fi forma finala rezultata din Comisiei. Avem ingrijorari foarte serioase, cel putin cu privire la propunerile initiale ale ministrului Justitiei.”

Mai tarziu, in cursul aceleasi zile, esenta aceluiasi mesaj a aparut pe site-ul Departamentului de Stat al SUA, intr-un comunicat transmis de Heather Nauert, purtator de cuvant al institutiei, in care Parlamentul Romaniei este indemnat sa renunte la modificarea legilor justitiei, care „afecteaza lupta anticoruptie si independenta judiciara.”

Termenul de “ingrijorare” fata de mofificarile legilor Justitiei si supozitia ca acestea ar “afecta” lupta anticoruptie si independenta judiciara apartin ambasadorului Hans Klemm, care le-a vehiculat ca pe niste opinii neinsotite de argumente reale si valide, ca pe niste ipoteze fara demonstratie. La acestea, Departamentul de Stat a adaugat „indemnul”. 

„Statele Unite constata cu ingrijorare ca Parlamentul Romaniei are in vedere modificari legislative care ar putea submina lupta impotriva coruptiei si ar putea slabi independenta judiciara in Romania. Aceasta legislatie, propusa initial de Ministerul Justitiei, ameninta progresul pe care Romania l-a facut in ultimii ani de a construi institutii judiciare puternice, protejate de interventia politica. Indemnam Parlamentul Romaniei sa respinga propunerile care slabesc statul de drept si pun in pericol lupta impotriva coruptiei”, se arata in comunicatul diplomatiei de la Washington. Din analiza cronologica rezulta ca circuitul tur-retur al informatiilor a fost Bucuresti-Washington-Bucuresti.

Modificarile la legile Justitiei urmaresc reabilitarea prezumtiei de nevinovatie si statuarea raspunderii egale in fata legii, potrivit principiilor de drept roman ca nimeni sa nu fie pedepsit pe nedrept si niciun vinovat sa nu ramana nepedepsit. Aceste principii ii vizeaza si pe judecatori si procurori, ca cetateni cu aceleasi drepturi si obligatii precum toti cetatenii Romaniei. Un magistrat nu va mai fi suspendat automat din functie cand este trimis in judecata, dar in cazul in care i se va dovedi vinovatia va raspunde potrivit legii.

Intentiile nedeclarate ale ambasadorului american Hans Klemm, din spatele imixtiunilor si presiunilor sale privind pastrarea intacta a unor privilegii ale categoriei socioprofesionale a magistratilor, in scopul dependentei Justitiei de Ambasada americana si al obtinerii de concesii/dispense/derogari de la lege pentru interesele americane, sunt de a face din slujitorii Justitiei stapanii Justitiei, prin situarea lor deasupra Legii. Replica de drept nu poate fi decat una singura: interesele voastre nu pot fi deasupra legilor noastre!

Opinii si Contra-Opinii: Vladimir Ulianov Lenin si Ideea Rusa. Lev Bronstein Trotki si Planul Anti-Rusia

Este greu de discutat, astazi, in termeni de sentinte sau bicromatici, alb-negru, fara riscul de a gresi, despre suita de razboaie civile cu care marele capital a urmarit sa ingenuncheze marea Rusie, pentru a-i lua in stapanire imensele-i resurse. Rusia, indiferent ca s-a numit tarista sau sovietica, a fost o mare tinta. La fel se intampla si cu Rusia democratica, din zilele noastre, si la fel se va intampla cu orice Rusie, orice sistem politic ar avea, iar in aceasta directie trag din rasputeri cel putin doua motoare transfrontaliere, intre multe altele, desemnate generic prin conceptele de “societate deschisa” si “globalizare”. Pentru comparatie si intelegere, a se vedea trendurile opuse, de societate inchisa si anti-globalizare, pe care le adopta America de azi, a lui Donald Trump.

Situatia exploziva (revolutionara) din Rusia tarului Nicolae al II-lea fusese demult initializata, era ca o bomba cu ceas care nu mai putea fi dezamorsata. Pe aceasta situatie, doi oameni extrem de inteligenti, dar care erau adversari de moarte, Trotki-Bronstein si Lenin-Ulianov, au jucat soarta Rusiei, pe doua mize geostrategice antagoniste. Unul a avut in spate inepuizabilul capital american, celalalt, capitalul german, mult mai modest si inconstant (Germania era si ea deasemenea „lucrata”). Pe acele sustineri asimetrice ale momentului, Rusia era ca si capturata. Dar, cum zice zicala, sa nu spui hop pana nu sari parleazul. Pentru a ajunge in varful puterii, toti politicienii se folosesc de curentele majoritare din societate, ceea ce au facut si Trotki si Lenin, dar in sensuri diferite.

Lenin nu a avut o bagheta magica, prin care sa comande mersul evenimentelor premergatoare si din timpul revolutiei comuniste. El se putea opune dealerilor ideologici straini care raspandeau otrava comunismului in favoarea Occidentului, si atunci ar fi fost automat inlaturat si planurile antirusesti si-ar fi atins nestingherite scopul. Sau, cum ar fi facut numai un geniu politic sclipitor al intelighentiei ruse, s-ar fi folosit de portanta evenimentelor in favoarea Rusiei. Spre deosebire de Trotki, care servea Ideea Occidentala, Lenin a servit Ideea Rusa. Ideea de schimbare era gigantica, incat oricine s-a opus sau s-ar fi opus a fost sau ar fi fost maturat de pe scena politica rusa. Pentru o bucata de timp, Trotki, creatorul si conducatorul armatei bolsevice – o armata ideologica, care servea inconstienta interesul internationalist si nicidecum pe cel rus –, a fost stapanul absolut al Rusiei imediat post-tariste. Insa terorismul pe scara aproape “industriala” pe care Trotki-Bronstein l-a dezlantutit impotriva poporului rus a facut ca acest slujitor occidental-internationalist si dezmembrator al Rusiei sa-si piarda in cele din urma influenta si puterea, inca de la inceputul anilor ’20.

De unde tragem concluzia ca Lenin a slujit Ideea Rusa? In principal, din desemnarea ca succesor al sau a lui Stalin-Djugasvili, pro-rus, anti-trostkist si anti-occidental si, in secundar, din introducerea noii politici economice (NEP), de incurajare a micului capital privat rus. Asa-zisul testament al lui Lenin, in care l-ar fi criticat pe Stalin si l-ar fi laudat pe Trotki, a fost un fals al tandemului Krupskaia-Trotki. In urma atacurilor cerebrale, Lenin plecase din lumea rationala a cuvantatoarelor, martorii spunand ca acesta nu facea decat sa scoata cel mult niste “mugete”. In rafuiala sangeroasa cu trotkistii, care la dimensiunile imperiului pe care vremelnic l-au controlat nu erau in niciun caz putini numeric, au fost fara indoiala si victime nevinovate. Trotkistii au fost infranti cu armele si metodele lor. Este o utopie ca uneia dintre partile razboiului civil de atunci sa i se fi pretins sa se bata cu flori. Tabara victorioasa a fost partida nationala, pro-rusa, care a fost majoritara, ceea ce explica de ce minoritarii trotkisti au fost invinsi. Insa un fapt este cert, daca Lenin l-ar fi propus ca urmas pe Trotki, Ideea Rusa ar fi fost pierduta, iar Rusia, cata ar mai fi ramas din ea, ar fi fost, azi, o colonie.

O intrebare tulburatoare subzista inca in unele minti: de ce a durat atat de mult comunismul in Rusia? Un raspuns foarte probabil este ca dezintoxicarea de ideologia comunista este la fel de grea ca dezintoxicarea de cel mai de temut drog. Dovada ca puciul din 1991, din URSS, impotriva presedintelui Mihail Gorbaciov, care initiase perestroika si glasnost-iul, in fapt o decomunizare soft, de catifea, a avut drept autori varfuri ale leadershipului sovietic, fapt asimilabil cu sevrajul care apare ca reactie la privarea toxicomanilor de drogurile lor obisnuite. Daca unii lideri sovietici erau atat de drogati cu ideologia comunista, incat nu mai aveau niciun licar de rationalitate politica care sa faca posibila schimbarea, ne putem imagina in mod rezonabil ca la nivel popular drogul ideologic era si mai puternic. De aceea cred ca suntem inca departe de momentul cand vom avea adevarul integral despre Lenin si Comunism, dar ca fiecare marturie sau opinie ne apropie de acel moment, cu conditia liberei exprimari.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ioan-stanomir-stangi%C8%99tii-de-astazi-refuza-sa-vada-la-lenin-amoralitatea-sa-dispre%C8%9Bul-profund-fa%C8%9Ba-de-via%C8%9Ba-umana/#comment-326716

Romania, furnizoare de expertiza constitutionala

Trebuie sa fie nebun cel care ar contesta expertiza Comisiei de la Venetia. Discutia nu este pe aceasta tema. Dar la fel de nebun ar fi si cel / cei care ar conditiona sine die adoptarea legilor nationale de avizele acestei reputate institutii consultative europene. In mod cert, Comisia de la Venetia a avut un rol important in furnizarea de expertiza constitutionala si legislativa tarilor din Europa de Est, cand,  dupa abandonarea comunismului, acestea au facut primii pasi pe calea democratiei.

Dar acea etapa a ramas mult in urma, Europa de Est fiind ea insasi, in zilele noastre, o furnizoare de expertiza constitutionala si legislativa, alaturi de Comisia de la Venetia, fireste, pentru alte tari care abia au pasit pe calea democratiei sau unde progresul legislativ intern este inca incert. Ca in Zimbabwe, de pilda, unde dictatorul Robert Mugabe a condus timp de aproape 40 de ani un regim tiranic si represiv, dar unde inca nu exista niciun semn ca fostul satrap sangeros va raspunde in fata legii pentru crimele sale; ba mai mult, acesta a primit imunitate si este mangaiat pe crestet de USA si UK, care-l lauda pentru gestul sau “istoric” si “eroic” de a demisiona, iar fostii complici au devenit succesori ai puterii. Despre ce vorbim?

Sa nu pretindeti ca la Venetia s-a rasturnat caruta cu constitutionalisti si ca in Romania nu ar mai fi niciunul. Cred ca avem nu una, ci mai multe “Comisii de la Venetia”. Acest lucru este valabil pentru orice tara est-europeana. Noua Europa a trecut prin purgatoriul celor mai mari si mai accelerate reforme constitutionale si legislative din istorie, incluzand, aici, si epicentrul Rusia. Si chiar o mare si crescanda parte a Orientului, a se vedea China, dar nu numai, daca suntem dispusi sa fim realisti si sa vedem mai departe decat ne recomanda “corectitudinea politica” occidentala.

Prin contrast, aceasta noua schimbare de stare a Orientului ne arata si mai bine lumina crepusculara in care, molesit, se scalda Occidentul. Nu vi se par nelalocul lor carcotelile si pretentiile, care pornesc din aceasta lume incremenita si statuta, la adresa Poloniei si Ungariei, care au ales schimbarea si improspatarea constitutiilor, legilor si institutiilor lor? Daca e vorba de lectii, cine si cui ar trebui sa le dea? In Romania, avem o Curte Constitutionala, atatea scoli constitutionale (Bucuresti, Iasi, Cluj etc.), facultati de drept, institute de cercetare juridica, lumea doctorilor in drept constitutional, institutiile de putere, care fiecare in parte are o baza si o supratructura constitutionale etc. Sa nu le subapreciem si sa nu ne subapreciem.

Cand avem atata expertiza constitutionala si legislativa, din care putem oferi cu generozitate si la altii, cred ca este insultatoare pretentia politicianista a unor avize dinafara pentru proiectele de legi romanesti. Pe de alta parte, sa nu uitam sau sa minimalizam ca unele ONG-uri internaționale sunt sau pot fi unelte geopolitice pentru țările puternice, de unde posibilitatea ca punctele de vedere solicitate sa fie partinitoare. (Un raspuns pentru D’Artagnan)  

Teama sociala de motiunea de cenzura initiata de PNL si USR: “Rau cu rau, dar mai rau fara rau” / „Ciuma galbena este mai rea decat ciuma rosie”

Presedintele Klaus Iohannis a exaltat, miercuri, motiunea de cenzura PNL-USR, care va fi votata joi, incepand de la ora 11:00, numind-o”un exercitiu democratic bun”. Desigur, ca act politic de opozitie nimeni nu poate contesta acest lucru. Ma intreb insa cat de impartasita social ar fi eventuala daramare a Guvernului, fara ca sa fie cunoscuta Alternativa.

Iohannis a clamat nevoia unor “consultari reale” pe tema modificarii legilor Justitiei, intre parlamentari si sistemul judiciar-executiv (prin “judiciar-executiv” am in vedere atat zona executiva a puterii judecatoresti, care ar trebui sa puna in practica modificarile legislatiei de profil, cat si interfata/interferenta/conlucrarea cu puterea executiva). 

Cred insa ca presedintele a omis o critica la adresa opozitiei, care nu ar fi trebuit sa decida de capul ei o motiune de cenzura atat de sensibila, intr-un context social si de guvernare atat de complicat si de controversat, ci ar fi trebuit sa consulte populatia. Sa nu ne luam dupa opereta protestelor de strada. Cateva sute sau mii de persoane sunt gata sa protesteze, contra beneficii, oriunde, oricand si pe orice tema.

Intre retragerea increderii unui guvern prin alegeri si retragerea ei prin motiune de cenzura poate fi o deosebire fundamentala. Spun “ poate fi”, dar in cazul de fata chiar este, prin absenta unei alternative coerente, programatice de guvernare a partidelor autoare ale motiunii, PNL si USR. Daca in alegeri exista o competitie de candidati si de programe, la motiunea de maine nu exista nimic din asa ceva.

Practic, se va darama fara sa se stie ce se va pune in loc. Va fi mai bine sau va fi mai rau? Niciodata lipsa de strategie si de viziune nu a dus la progres, ci la regres. PSD are un program electoral de guvernare, iar Guvernul Tudose in cele doar cateva luni de mandat a reusit sa faca un salt inainte in privinta cresterii sociale, pe baza cresterii economice.

Ca sunt si lipsuri sau greseli, este adevarat. Nicio guvernare nu este perfecta si nu poate multumi pe toata lumea in acelasi timp. Insa acum a venit unul din putinele momente cand se face ceva si pentru populatie, pentru cresterea veniturilor sale. De aceea populatia priveste cu ingrijorare la motiunea liberal-salvationista.

Daca presedintele republicii si cei doi presedinti ai partidelor motionare ar fi mers incognito prin piete, berarii, parcuri sau alte locuri in care lumea se aduna si discuta, i-ar fi auzit pe alde Ilie Moromete, care s-au mutat de la tara la oras, de la o saracie la o alta saracie, comentand motiunea: “Rau cu rau, dar mai rau fara rau.” / “Ciuma galbena e mai rea decat ciuma rosie.” Oare daramarea unui guvern printr-o motiune de cenzura care nu este in asentimentul populatiei poate fi numita lovitura constitutionala de stat? Sau puci al statului paralel, prin motiune de cenzura?

O cerinta excesiva, neconstitutionala: Conditionarea legilor Justitiei de avizul Comisiei de la Viena

Liderul deputaților PNL, Raluca Turcan, i-a acuzat, miercuri, pe președinții celor două Camere, Călin Popescu-Tăriceanu și Liviu Dragnea, ca “au refuzat fără nicio justificare solicitarea PNL de a aștepta avizul Comisiei de la Veneția pe legile Justiției”.

De ce sa fie legata legiferarea proiectului de reforma a legilor Justitiei de Comisia de la Venetia? De ce sa facem din avizele acestui ONG un loc obligat de trecere pentru legile Romaniei? Aceste intrebari nu sunt retorice, ci normale cand sunt indoieli si ajutatoare pentru reflectie.

In acest caz, importanta in primul rand nu este pertinenta comisiei venetiene sau impertinenta politicianista a lui Turcan, ci observatia ca se incearca sa se supraordoneze suprematiei parlamentului si legii un think tank consultativ european, a carui consultare este deci facultativa (nici nu ar avea cum sa fie altfel).

Sa fiu iertat, dar nu am auzit ca legiuitorii de la Washington sau Bruxelles sa ceara avize sau puncte de vedere, nemaivorbind de “recomandari”, din afara locului legiuirii. Nu pentru ca s-ar nega vreo expertiza, pretutindeni aceasta venind din aceeasi sursa, manualul si experienta de drept, in care, Slava Domnului! scoala juridica romaneasca exceleaza.

Cauza esentiala este ca interesele de legiferare, prin care se exprima rolul regulator al legii, depind in mod fundamental de la o tara la alta si de la o perioada la alta. Prin urmare, categorii precum “interes juridic”, “echilibrare juridica” si/sau “optimizare juridica” impun dreptului dinamici si continuturi diferite, in care se incadreaza si legile Justitiei.

Pe aceasta tema, unele asertiuni ale ambasadorului american Hans Klemm privind independenta Justitiei au provocat multe confuzii si patimi politice. Dar ele sunt explicabile prin lipsa de pregatire juridica si chiar o necunoastere a limitelor independentei justitiei, a diferentele de sistem politic, constitutionale, dintre organizare, relationare si functionare.

In dreptul american, Congresul este definit ca adunarea bianuală a ramurii legislative a guvernului federal al SUA, iar vicepresedintele american este, prin lege, presedinte al Senatului. Tangentarile sunt evidente, dar americanii nu sunt deranjati si nu se cearta pe acest subiect. Pornind de aici, ceea ce trebuie sa faca romanii este sa nu mai plece urechea la opinii non-juridice, ci sa se aplece asupra prevederilor Constitutiei lor, iar scoala juridica romaneasca sa vina in prima linie, in astfel de “razboaie”.

O campanie aparent prea devreme

Pana la alegerile prezidentiale din 2019 mai sunt aproape doi ani. In acest orizont regular, in care vremurile se pot schimba precum directiile giruetelor batute de vanturi, campania personala pe care presedintele in exercitiu, Klaus Iohannis, a lansat-o inca de pe acum, cu discretie, ce-i drept, pentru a-si adjudeca un al doilea mandat de presedinte, este, fara indoiala, mult prea devreme.  

Doar intr-un singur caz, iregular, ar fi justificata intrarea lui Iohannis intr-o campanie timpurie, in care atunci sa devina acum. De fapt, este foarte probabil ca acest joc sa nu fie jucat de Iohannis, ci de cineva din umbra, care s-ar putea sa fie euro-birocratia, amero-birocratia sau ambele, ori altfel spus dreapta occidentala, care se afla la putere de ambele parti ale relatiei transatlantice.

“Ridica o piatra, loveste o piatra”. Piatra pe care o ridica Iohannis este Dragnea, iar piatra pe care o loveste este PSD. Crizele iminente de leadership si de dezagregare care vor lovi PSD imediat dupa caderea lui Dragnea, deschid pentru electoralul Iohannis o larga oportunitate pe termen scurt, irepetabila in orizontul regular al alegerilor prezidentiale.

In acelasi sens de oportunitate maxima si de termen scurt, cred ca nu mai mare de sase luni, deci de sinergie limitata, va lucra si foarte probabila venire a PNL la Guvernare. Insa in doi ani, pana in 2019, la alegerile prezidentiale, in medie cam cat tine la noi un ciclu guvernamental, fara ca o motiune de cenzura sa fie operatorie, un Guvern PNL se va transforma inevitabil intr-o groapa de potential sau cauza majora de insucces electoral pentru Klaus Iohannis.

Pe harta astrala “prezidentiala” a lui Klaus Iohannis, toate semnele arata ca trebuie sa faca o miscare iregulara, sa-l transforme pe “Atunci” in „Acum”. O demisie prezidentiala “protest”, acompaniata propagandistic zgomotos pe tema “regimului” Dragnea, pentru a carui “lichidare sistemica” ar cere “reinnoirea suportului popular din 2014”, ar fi descumpanitoare pentru PSD, care pe termen scurt nu are niciun candidat cu anvergura experientiala pentru presedintie, dar si de profit absolut pentru ideocratia de dreapta si autocratia prezidentiala de dreapta. 

Un „vierme” politico-financiar roade Europa: Miliardarul Soros continua sa-si coordoneze nestingherit reteaua clandestina de imigratie

Exista nu numai viermi informatici, ci si de alte naturi, creati pentru a produce rau in sistemele in care sunt infiltrati. Infectarea sistemelor cu astfel de agenti tintiti este responsabila de o gama larga de afectiuni, care pot merge de la luarea sub control, invalidarea sau devalizarea, pana la distrugerea totala. Sunt viermi politici, economici, financiari, ori combinati. Prin urmare, despre ei trebuie sa vorbim cu aceeasi naturala preocupare de securitate cu care o facem in cazul viermilor informatici, in scopuri de prevenire, descoperire si/sau neutralizare.

Precum viermii cei neadormiti, banii blestemati ai miliardarului evreu american George Soros continua sa lucreze impotriva Europei. Planurile sale de colonizare a Europei cu imigranti sudisti ni s-au dezvaluit, deja, ca o versiune actualizata a planului Kalergi. In acelasi timp, legatura succesorala de tip cauza-efect dintre terorism si teritorializarea terorismului, pe de o parte, si depopularea prin refugiere si imigratie, de cealalta parte, trimite catre posibilitatea, foarte probabila, care ramane sa fie mai adanc investigata, ca planul Soros sa faca parte dintr-un plan unitar mai larg, cu tinte geopolitice.

Cel putin prin cotele ridicate de intensitate, care sunt fara precedent si comparabile, intre cele doua fenomene, de terorism si migratie, exista in mod cert o legatura. Zone ale Africii si Orientului Mijlociu au fost parca special devastate de terorism, pentru a provoca dezradacinari si fluxuri migratorii. Aceasta geopolitica a terorismului si a imigratiei a pricinuit un dublu rau, deopotriva in sud si in nord, islamicilor si crestinilor.

Tertul beneficiar al acestei “duble lovituri” si al acestui “dublu rau” poate fi aflat urmarind miscarea banilor si raspunzand la intrebarea cui i-ar folosi nenorocirile care au fost aduse  pe capul islamicilor si crestinilor. Daca in cadru vom aduce  persecutia explicita a unui numar de tari arabe si islamice, dar, desi nedeclarata insa cu aceleasi efecte, si a unor tari crestine est-europene, in privinta vizelor si a drepturilor privind libertatea de circulatie a persoanelor, vom fi pe drumul cel bun in a scoate adevarul la lumina.

Ideologia Fundatiei pentru o Societate Deschisa (FSD) ne documenteaza ca acest ONG al lui George Soros se vrea si reuseste sa fie un colector geopolitic, in campul crestin european, al efectelor geopolitice ale terorismului si imigratiei, puse la cale si produse in campurile nord-african, arab si islamic.

Prin falsele acte de filantropie si democratie – intre altele, de ce n-o fi facand Soros filantropie si democratie la el acasa, unde americanii sunt impuscati pe capete si tinuti intr-o societate din ce in ce mai inchisa? – reteaua FSD si capul retelei, care se ghiftuieste cu resentimente si urzeli antieuropene, sunt de fapt riscuri pentru securitatea europeana si securitatea oricarei tari europene.

Aceste pericole au fost denuntate in repetate randuri de premierul Ungariei, Viktor Orban. Insa George Soros se ascunde in carapacea “antisemitismului”, probata de mult timp ca fiind foarte groasa, cat si dupa acuzatii false, o tehnica pe care o manuieste cu multa virtuozitate. El a calificat, luni, drept “atacuri” denunturile venite dinspre Ungaria, care ar contine “minciuni si distorsiuni”, pentru a crea, chipurile, “un fals inamic extern”.