Centenar “MRSO”: Mitologizare si adevar. Marele plan de distrugere a Rusiei si a Europei. Cele doua seifuri ale marii finante mondiale. Urmarind linia de sange si a banilor. Martiriul poporului rus. Nelegiuirea dublului profit. Reinvierea antirusismului geopolitic

07/11/2017

Tentativele de mitologizare a scopului, mijloacelor si faptuitorilor Marii Revolutii Socialiste din Octombrie (MRSO, 7 Noiembrie 1917, 25 Octombrie pe stil vechi) continua si la implinirea a 100 de ani de la acest eveniment. Planificata sa fie de anvergura planetara, prin consecintele geopolitice si geoeconomice, MRSO a facut parte dintr-un mare plan al marelui capital din Vest, in speta al bancherilor evreo-americani, de expansiune spre Est, in goana pentru acapararea resurselor globale.

Cercetand arhivele si presa acelor vremuri, referitoare la cele trei revolutii ruse (1905/Februarie 1917/Octombrie 1917) si la cea germana (1918-1919), istoria a identificat o linie a sangelui si a banilor care duce spre Vest. Dovezi istorice zdrobitoare si demitologizante demonstreaza ca MRSO a fost teoretizata, planificata si finantata in/din Vest. Totul a pornit din Vest si a fost subordonat intereselor Vestului. Poporul rus a fost martirizat sau holocaustizat pe altarul Vestului.

Cand auzi, azi, mitologiile politice privind MRSO, care inca mai incearca sa ascunda adevarul, desi acesta a inceput sa se vada prin panza acoperitoare zdrentuita de timp, te gandesti ca unii inca mai cred in zicerea goelbbesiana ca repetitia ar face ca minciuna sa devina adevar. In acelasi timp, constientizezi cat de importanta este istoriografia in aflarea adevarului istoric, un antidot la propaganda mistificatoare. De istoriografie depinde ca picioarele minciunii sa fie cat mai scurte.   

Cand ideile otravite se intalnesc cu banii blestemati, efectele distrugatoare pot fi mai mari decat cele provocate de o armata si de un razboi. Probabil ca pe aceasta baza se spune ca bancherii evrei au doua tipuri de seifuri, unul, fizic, in care isi pastreaza banii si altul, mental, in care isi tin ideile de stanga. Cred ca este corecta observatia ca evreimea politico-financiara este de stanga, la fel ca si explicatia ca aceasta numai prin ideile de stanga poate sa instige si sa manipuleze popoare, sa pregateasca o “situatie revolutionara”, prin care cu ajutorul banilor sa puna in miscare revolutii.  

Cercetarea istorica (occidentala) a scos la iveala o istorie secreta a Revolutiei Ruse. In centrul evenimentelor cauzale originare s-au aflat ideile lui Alexander Parvus (Israel Lazarevici Gelfand) si Leiba Davidovici Bronstein, alias Lev Trotki, care a adoptat numele unui ofiter rus decedat (Nicolai Trotki). Ideilor acestora li s-au adaugat banii bancherului evreu american Jacob Schiff, cel putin pentru preparativele initiale, de modelare cat mai defavorabila Rusiei a contextului internationale si intern, alte surse de finantare avand o apartenenta similara.

Asa se intersecteaza aceste personaje cu episoade din filmul istoric in care Rusia avea sa fie slabita in mod dramatic, culminand cu lovitura bolsevica decisiva din Octombrie, data poporului, statului si imperiului rus. In aceasta regie, implicand agenti de influenta britanici si americani, s-au derulat instigarea si finantarea razboiului japonezo-rus, din 1904, pe care ultimii aveau sa-l piarda in mod umilitor, revolutia rusa din 1905, ca o repetitie generala inaintea premierei, revolutia burghezo-democrata din Februarie 1917, urmata de abdicarea si abolirea monarhiei tariste, instigarea la insubordonare si dezertare a soldatilor rusi, care, zdrentarosi, flamanzi, beti si inarmati, au umplut strazile Petrogradului, fiind racolati si deturnati spre revolutia bolsevica din Octombrie 1917.

Lui Parvus, un bon viveur si un chefliu, i-au apartinut ideile “revolutiei permanente” si ale guvernarii prin intermediul “puterii sovietelor”, pe care le-a impartasit lui Trotki, un cosmopolit si un iubitor de lux, cei doi, mentorul si discipolul, apartinand “stangii de caviar”. Ideile au fost preluate de Lenin (Tezele din Aprilie), care numai aparent a fost numarul unu sau, oricum, nu in cazul ideilor precursoare, Trotki fiind in mod incontestabil la carma evenimentelor revolutionare de debut (1917) si ale razvoiului civil care a urmat (1918-1920/1922). Privind relatiile dintre Lenin si Trotki, cei doi au incercat sa se foloseasca unul de celalalt, iar, ulterior, Stalin de amandoi.

Interesant este ca tot lui Parvus i-a apartinut ideea Statelor Unite ale Europei, care a facut mari valuri si in zilele noastre. Revenind la Trotki, nu este nicio indoiala ca acesta a fost in serviciul comandat al americanilor, in toate cele trei functii strategice pe care le-a detinut, de comisar al Externelor, al Armatei si al Transporturilor. Neavand habar de diplomatie, Trotki a facut ravagii in diplomatia rusa, considerata mult timp, anterior, drept “invincibila”, dar si in diplomatia europeana, pe care a distrus-o, prin rolurile pe care le-a jucat in negocierile de pace cu Germania si Austro-Ungaria si prin actiunile sale in directia stergerii frontierelor si autoritatilor nationale in Europa, slabiciuni pe care le-a cultivat pentru a favoriza declansarea revolutiei mondiale.

Trotki a insultat toate puterile beligerante, pe care le-a demonizat ca “setoase de sange”, cu exceptia SUA, de unde isi primea stipendiile si directivele. Planul urmarit, dupa o propunere britanica, era de dezmembrare a Rusiei in patru parti, Siberia si inca trei parti in partea europeana, dintre care una Malorusia (Ucraina). Fortele anglo-americane si franceze au fost chiar invitate sa ocupe Murmanskul.

Pe plan extern, Rusia a fost distrusa in 1918, iar intern, prin razboiul civil (multi cred ca dupa model american, inclusive in privinta scopurilor), care a facut intre 8 si 13 milioane de victime. Sloganul lui Trotki a fost chiar “Traiasca Razboiul Civil!”. Potrivit surselor istorice, reprimarea din 1937 a fost impotriva celor care au tradat Rusia (trotkistii), expunand-o dezmembrarii si supunerii ei de catre marele capital. Reinvierea antirusismului geopolitic este motivata de aceeasi cupiditate si acelasi vechi mare plan.

In plus, acestea sunt asezonate cu “legea” dublului profit. Marele jaf transnational obtine profitul initial din afirmarea si provocarea raului, si un profit ulterior din negarea si condamnarea raului. Prin mijloace propagandistice si mistificatoare, responsabilitatea este transferata in pasivul victimelor, acestea fiind invinuite si demonizate ca ele si-ar fi provocat raul, autorii reali fiind ocultati.   

Reclame