Samizdat, fake news, political correctness

10/11/2017

 

De regula nu-mi pierd timpul sa raspund unor infamii la adresa mea. Eu sunt doar un individ, un fir de iarba insignifiant sau o frunza cazatoare, deci trecator, din verdele perpetuum al vietii cu care bunul Dumnezeu invesminteaza bogatul si roditorul pamant romanesc. Exceptiile sunt atunci cand infamiile sunt insotite de ignoranta, poate mimata, poate reala, dar in mod cert cu pretentie de proiectie sociala.

Domnule Mircea Popescu, va inselati in privinta lui ZeV, in ale carui comentarii rationalitatea, tipica profilului sau ingineresc, se impleteste cu o vasta cultura si o extraordinara intuitie, cele doua marci care fac diferenta intre creatie si imitatie. Cat despre mine, nu cainez poporul rus, ci pe cel roman, din care fac parte, desi experimentele comuniste care le-au fost impuse amandurora le fac uimitor de asemanatoare.

La fel de dureroasa este artificialitatea cu care geopolitica occidentala post-razboi rece, dupa care am sperat sa fim cu adevarat liberi, incearca sa transforme in prapastie ceea ce in mod natural sunt punti de legatura intre popoarele roman si rus, vecinatatea si ortodoxismul, care ne apropie si ne unesc, ca parti ale aceleasi regiuni, pe care ne-o dorim pasnica si prospera, si ale aceleasi credinte, care ne face frati. Imi este greu sa cred ca ceea ce stie toata lumea d-stra continua sa va ramana necunoscut.

Ca metodele teroriste din etapa comunismului alogen din toate tarile Europei de Est au fost preluate de la “revolutionarul de profesie” (a se citi criminalul geopolitic de meserie) Lev Trotki, care le-a teoretizat si practicat pe scara larga in revolutia bolsevica (1917) si in razboiul civil bolsevic (1918-1920/1922) din Rusia. In Romania, metodele teroriste si de razboi civil au fost aduse de trotkista Ana Pauker (Hanna Rabinsohn), care a fost vicepremier si ministru de externe (1947-1952), in cea de-a doua pozitie avand acelasi rol distrugator pentru diplomatie, ca si Trotki.

Aceste personaje si gruparile din jurul lor erau nu numai “antipartinice”, dar in primul rand antinationale, internationalistii neavand patrie, scopul lor ocult fiind de slabire, subjugare si dezmembrare a tarilor din Est.  Semnificativ pentru otrava ideologica pe care au raspandit-o acesti venetici, aciuati in Est ca lideri bolsevici, pusi pe jaf national si distrugere a identitatii de neam si a suveranitatii statale, este faptul ca patriotii care se opuneau comunismului si luptau pentru pastrarea unitatii teritoriale a tarii erau declarati “dusmani ai poporului”.

Aceasta substitutie diabolica, prin care criteriul national al iubirii de patrie a fost inlocuit cu criteriul ideologic al “iubirii comunismului”, de “iubire” fortata a diavolului, a facut posibile toate crimele oribile ale comunismului, prin care au fost distruse elitele. Ca partida nationala a comunismului a dejucat planurile internationaliste, reusind sa impuna, nu fara riscuri si sacrificii, trecerea de la cursul alogen la cel indigen, al comunismului national, este o alta poveste, de reabilitare, care urmeaza sa fie scrisa si spusa.

Cercetari istoriografice aprofundate despre adevarurile ascunse ale Revolutiei Ruse, la care m-am referit in articolul comemorativ anterior, si care, prin faptul ca va sunt inaccesibile, in SUA par sa fie ca un fel de Samizdat din fosta Uniune Sovietica, pentru a scapa de cerberii noii cenzuri politice, “fake news” si “political correctness”, mai soft ca mijloace dar la fel de hard ca efecte, au documentat ireprosabil falsurile si transferurile mincinoase de responsabilitate pentru experimentul comunist, din contul autorului real – marele capital vestic, in cele ale victimelor expansiunii sale – tarile estice.        

Reclame