O campanie aparent prea devreme

Pana la alegerile prezidentiale din 2019 mai sunt aproape doi ani. In acest orizont regular, in care vremurile se pot schimba precum directiile giruetelor batute de vanturi, campania personala pe care presedintele in exercitiu, Klaus Iohannis, a lansat-o inca de pe acum, cu discretie, ce-i drept, pentru a-si adjudeca un al doilea mandat de presedinte, este, fara indoiala, mult prea devreme.  

Doar intr-un singur caz, iregular, ar fi justificata intrarea lui Iohannis intr-o campanie timpurie, in care atunci sa devina acum. De fapt, este foarte probabil ca acest joc sa nu fie jucat de Iohannis, ci de cineva din umbra, care s-ar putea sa fie euro-birocratia, amero-birocratia sau ambele, ori altfel spus dreapta occidentala, care se afla la putere de ambele parti ale relatiei transatlantice.

“Ridica o piatra, loveste o piatra”. Piatra pe care o ridica Iohannis este Dragnea, iar piatra pe care o loveste este PSD. Crizele iminente de leadership si de dezagregare care vor lovi PSD imediat dupa caderea lui Dragnea, deschid pentru electoralul Iohannis o larga oportunitate pe termen scurt, irepetabila in orizontul regular al alegerilor prezidentiale.

In acelasi sens de oportunitate maxima si de termen scurt, cred ca nu mai mare de sase luni, deci de sinergie limitata, va lucra si foarte probabila venire a PNL la Guvernare. Insa in doi ani, pana in 2019, la alegerile prezidentiale, in medie cam cat tine la noi un ciclu guvernamental, fara ca o motiune de cenzura sa fie operatorie, un Guvern PNL se va transforma inevitabil intr-o groapa de potential sau cauza majora de insucces electoral pentru Klaus Iohannis.

Pe harta astrala “prezidentiala” a lui Klaus Iohannis, toate semnele arata ca trebuie sa faca o miscare iregulara, sa-l transforme pe “Atunci” in „Acum”. O demisie prezidentiala “protest”, acompaniata propagandistic zgomotos pe tema “regimului” Dragnea, pentru a carui “lichidare sistemica” ar cere “reinnoirea suportului popular din 2014”, ar fi descumpanitoare pentru PSD, care pe termen scurt nu are niciun candidat cu anvergura experientiala pentru presedintie, dar si de profit absolut pentru ideocratia de dreapta si autocratia prezidentiala de dreapta.