Opinii si Contra-Opinii: Vladimir Ulianov Lenin si Ideea Rusa. Lev Bronstein Trotki si Planul Anti-Rusia
Este greu de discutat, astazi, in termeni de sentinte sau bicromatici, alb-negru, fara riscul de a gresi, despre suita de razboaie civile cu care marele capital a urmarit sa ingenuncheze marea Rusie, pentru a-i lua in stapanire imensele-i resurse. Rusia, indiferent ca s-a numit tarista sau sovietica, a fost o mare tinta. La fel se intampla si cu Rusia democratica, din zilele noastre, si la fel se va intampla cu orice Rusie, orice sistem politic ar avea, iar in aceasta directie trag din rasputeri cel putin doua motoare transfrontaliere, intre multe altele, desemnate generic prin conceptele de “societate deschisa” si “globalizare”. Pentru comparatie si intelegere, a se vedea trendurile opuse, de societate inchisa si anti-globalizare, pe care le adopta America de azi, a lui Donald Trump.
Situatia exploziva (revolutionara) din Rusia tarului Nicolae al II-lea fusese demult initializata, era ca o bomba cu ceas care nu mai putea fi dezamorsata. Pe aceasta situatie, doi oameni extrem de inteligenti, dar care erau adversari de moarte, Trotki-Bronstein si Lenin-Ulianov, au jucat soarta Rusiei, pe doua mize geostrategice antagoniste. Unul a avut in spate inepuizabilul capital american, celalalt, capitalul german, mult mai modest si inconstant (Germania era si ea deasemenea „lucrata”). Pe acele sustineri asimetrice ale momentului, Rusia era ca si capturata. Dar, cum zice zicala, sa nu spui hop pana nu sari parleazul. Pentru a ajunge in varful puterii, toti politicienii se folosesc de curentele majoritare din societate, ceea ce au facut si Trotki si Lenin, dar in sensuri diferite.
Lenin nu a avut o bagheta magica, prin care sa comande mersul evenimentelor premergatoare si din timpul revolutiei comuniste. El se putea opune dealerilor ideologici straini care raspandeau otrava comunismului in favoarea Occidentului, si atunci ar fi fost automat inlaturat si planurile antirusesti si-ar fi atins nestingherite scopul. Sau, cum ar fi facut numai un geniu politic sclipitor al intelighentiei ruse, s-ar fi folosit de portanta evenimentelor in favoarea Rusiei. Spre deosebire de Trotki, care servea Ideea Occidentala, Lenin a servit Ideea Rusa. Ideea de schimbare era gigantica, incat oricine s-a opus sau s-ar fi opus a fost sau ar fi fost maturat de pe scena politica rusa. Pentru o bucata de timp, Trotki, creatorul si conducatorul armatei bolsevice – o armata ideologica, care servea inconstienta interesul internationalist si nicidecum pe cel rus –, a fost stapanul absolut al Rusiei imediat post-tariste. Insa terorismul pe scara aproape “industriala” pe care Trotki-Bronstein l-a dezlantutit impotriva poporului rus a facut ca acest slujitor occidental-internationalist si dezmembrator al Rusiei sa-si piarda in cele din urma influenta si puterea, inca de la inceputul anilor ’20.
De unde tragem concluzia ca Lenin a slujit Ideea Rusa? In principal, din desemnarea ca succesor al sau a lui Stalin-Djugasvili, pro-rus, anti-trostkist si anti-occidental si, in secundar, din introducerea noii politici economice (NEP), de incurajare a micului capital privat rus. Asa-zisul testament al lui Lenin, in care l-ar fi criticat pe Stalin si l-ar fi laudat pe Trotki, a fost un fals al tandemului Krupskaia-Trotki. In urma atacurilor cerebrale, Lenin plecase din lumea rationala a cuvantatoarelor, martorii spunand ca acesta nu facea decat sa scoata cel mult niste “mugete”. In rafuiala sangeroasa cu trotkistii, care la dimensiunile imperiului pe care vremelnic l-au controlat nu erau in niciun caz putini numeric, au fost fara indoiala si victime nevinovate. Trotkistii au fost infranti cu armele si metodele lor. Este o utopie ca uneia dintre partile razboiului civil de atunci sa i se fi pretins sa se bata cu flori. Tabara victorioasa a fost partida nationala, pro-rusa, care a fost majoritara, ceea ce explica de ce minoritarii trotkisti au fost invinsi. Insa un fapt este cert, daca Lenin l-ar fi propus ca urmas pe Trotki, Ideea Rusa ar fi fost pierduta, iar Rusia, cata ar mai fi ramas din ea, ar fi fost, azi, o colonie.
O intrebare tulburatoare subzista inca in unele minti: de ce a durat atat de mult comunismul in Rusia? Un raspuns foarte probabil este ca dezintoxicarea de ideologia comunista este la fel de grea ca dezintoxicarea de cel mai de temut drog. Dovada ca puciul din 1991, din URSS, impotriva presedintelui Mihail Gorbaciov, care initiase perestroika si glasnost-iul, in fapt o decomunizare soft, de catifea, a avut drept autori varfuri ale leadershipului sovietic, fapt asimilabil cu sevrajul care apare ca reactie la privarea toxicomanilor de drogurile lor obisnuite. Daca unii lideri sovietici erau atat de drogati cu ideologia comunista, incat nu mai aveau niciun licar de rationalitate politica care sa faca posibila schimbarea, ne putem imagina in mod rezonabil ca la nivel popular drogul ideologic era si mai puternic. De aceea cred ca suntem inca departe de momentul cand vom avea adevarul integral despre Lenin si Comunism, dar ca fiecare marturie sau opinie ne apropie de acel moment, cu conditia liberei exprimari.
This entry was posted on Sâmbătă, 25 noiembrie 2017 at 16:16 and is filed under General. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.