Moscova nu crede in mituri: Interviu revelatoriu al ambasadorului Washingtonului. Mitologizarea “ingerintei” ruse cu scop de santaj sau moneda de schimb

Exista nu numai mituri fondatoare, ci si modelatoare. Neindoielnic, celor din a doua categorie li se datoreaza multe pete urate de pe fata lumii. Unele mituri modelatoare sunt responsabile si de artificialitatea tensiunilor dintre unele state. Relatiile dintre SUA si Rusia sunt cel mai proeminent exemplu, dar lista este lunga.

Scopul miturilor modelatoare, deductibil de cele mai multe ori din evenimente si conditii insotitoare, care inevitabil il decoperteaza, este de a obtine avantaje unilaterale. Schema este relativ simpla. In spatiul international se livreaza in mod repetat o poveste acuzatoare, menita sa loveasca imagologic tinta in efigie. Ulterior, printr-un mesaj mai mult sau mai putin subtil, tragatorul sugereaza ca retragerea povestii ar fi posibila prin satisfacerea de catre tinta a unui interes. Desigur, pentru ca mitul “modelator” sa aiba succes ar trebui ca cel vizat sa creada in mituri.   

Aproape un prototip al unei astfel de scheme profitabile unilateral, de preformatare a unei relatii bilaterale, il aflam in primul interviu amplu, de cand s-a prezentat la post, al ambasadorului SUA in Rusia, Jon Huntsman, pe care acesta l-a acordat, luni, ziarului financiar rus Vedemosti. Huntsman, fost ambasador obamist in China, a preluat mitologia fostei administratii democrate si, ca ambasador al administratiei republicane de aceasta data, si-a exersat propria sa capacitate de mitologizare, sustinand ca unul dintre motivele răcirii relațiilor dintre cele două țări ar fi fost „ingerința” Moscovei în alegerile prezidențiale din SUA, în 2016.

Apasand pe acest subiect, Jon Huntsman a vorbit despre increderea in sistemul electoral american, pe care l-a calificat drept “sacru”. De la acest tip de incredere interna, el a virat apoi spre un alt nivel de incredere, externa, facand o apreciere rara, poate chiar neintalnita in diplomatie, avand in vedere ca rolul acesteia este sa construiasca, nu sa arda puntile de comunicare interstatale. „Încrederea dintre Rusia și SUA este zero”, a exacerbat Huntsman, in termenii exclusiv de razboi rece ai fostului sau sef, Barack Obama, ca si cand acesta ar continua sa se afle la Casa Alba.

Din ceea ce aflam mai departe de la ambasadorul supralicitarii diplomatiei “zero”, ne dam seama ca mitologizarea presupusei “ingerinte” ruse este folosita ca mijloc de santaj sau ca moneda de schimb. Huntsman a punctat interesul unilateral al SUA, care bineinteles ca nu poate fi decat in arhicunoscuta cheie geopolitica si geoeconomica, care nu are legatura cu interesele vreunei alte parti sau cu Acordurile de la Minsk. Respectiv, Huntsman a avansat ideea ca un „progres” în privinta dosarului Ucraina ar putea conferi un impuls relațiilor bilaterale ruso-americane. Se lasa de inteles ca daca acest interes va fi satisfacut, Wahingtonul isi va diminua sau chiar isi va face uitata retorica privind mitul modelator al “ingerintei” Rusiei in alegerile prezidentiale din SUA. „Ucraina este esențială pentru restabilirea relațiilor noastre cu Moscova”, a insistat ambasadorul Jon Huntsman.