„Paraipan, mars inapoi, in istorie!”

Din nou, “intelectualii lui Basescu” au inceput sa fie foarte activ distribuiti in roluri propagandistice. Revenirea la vechea distributie propagandist-basescianista, din epoca neagra a recesiunii si austeritatii, poate ascunde, pe esichierul dreptei, doua fenomene majore, de stare (1) si/sau de intentie (2).

Poate fi vorba fie de o criza profunda a dreptei, fie de un act politic profund ostil, iminent, pe care dreapta intentioneaza sa-l intreprinda. Ele sunt sugerate de o lege nescrisa a propagandei intensificate, care de regula are rol de acoperire sau pregatitor. Ceva de proportii se intampla sau urmeaza sa se intample, avand ca epicentru dreapta politica. Toate seismografele politice si toata istoria recenta a dreptei au inregistrat si inregistreaza activitati neobisnuite, excesive ale dreptei, care tintesc stanga aflata la guvernare, cu scopul de a-i deraia guvernele. Sa rememoram tragedia de la “Colectiv”, comandata parca special pentru a cere demisia guvernului de stanga Victor Ponta, evenimente din care spinul neincrederii si banuielilor inca nu a fost smuls.

Acest lucru se intampla si acum, in strada (v. #Rezist) si in parlament (v. circul PNL-USR). Sa mai adaugam, pentru completarea tabloului, ca dreapta politica s-a bucurat de sprijinul politic si electoral al SUA, cel putin pana la inceputul anului 2017, cand a avut loc schimbarea de presedinti la Casa Alba, prin alternanta democratica stanga-dreapta. Spre aducere aminte, persoanele care au pozat ostentativ sub expresia “intelectualii lui Basescu”, despre care spuneau cu ipocrizie ca nu le-ar apartine, dar sub care se infoiau ca sub un blazon, au fost propagandistii de elita ai fostului presedinte, care a pus bazele statului paralel si justitiei politice. Ei vehiculau pretentioasa formulare, care era deopotriva exclusivista si executiva, pentru a atrage atentia asupra statutului lor de propagandisti oficiali ai regimului, care nu puteau fi contrati sau concurati, ci doar aprobati sau slujiti.

Nu este de mirare ca mercenarii de dreapta ai condeiului s-au mutat cu arme si bagaje de sub steagul lui Basescu sub cel al lui Iohannis. La Cotroceni, dreapta a fost succedata tot de dreapta. Desigur, alternanta stanga-dreapta la presedintie nu este o regula mecanica. Dar daca la americani a functionat ca ceva normal, dupa o proasta administratie de stanga, timp de doua mandate (Obama), venind una proaspata de dreapta (Trump), cu un mesaj ideologic si politic nou, de pe cealalta jumatate a esichierului, la romani aceasta normalitate nu a mai functionat. Din cauze care nu fac obiectul acestui articol, dar hai sa numim cel putin una, principala, pe cea nietszcheiana, “vointa de putere”, s-a preferat ancorarea varfului statului in acelasi loc statut si invechit in rele, ca si cand sistemul politic ar fi monoideologic.

In acest context, trebuie vazuta si reactivarea virulentilor “intelectuali ai lui Basescu”, a caror misiune este neindoielnica, pregatirea propagandistica a celui de-al doilea mandat al presedintelui de dreapta Klaus Iohannis, simultan cu antipropaganda de demonizare a stangii, prin care sa o tina din nou tintuita la pamant dupa tipicul care in alegerile prezidentiale din 2019 ar fi la a patra utilizare (dupa cele din 2004, 2009 si 2014). Si ce ar putea fi mai nimerit decat fortarea unei demiteri sau demisii a Guvernului PSD-ALDE, invocand presupuse modificari “scandaloase” ale legilor Justitiei, Codurilor Penale si Codului Fiscal? Ar fi ca o tinichea legata de coada PSD-ului, care, politic, ar zangani asurzitor multe cicluri electorale.

Ceea ce surprinde insa de aceasta data la filosoful Gabriel Liiceanu, varf de lance al “intelectualilor lui Basescu”, este ca se lasa distribuit intr-un rol de mare dezaprobare publica si blamare istorica. Prin ideile exterministe din cel mai recent articol al sau, ’“Scuipati aici!” TVR in era infractorilor”, scris in a doua zi de Craciun, Gabriel Liiceanu se aseamana  personajului Paraipan, sef al politiei legionare, interpretat de regretatul actor Gheorghe Dinica, din filmele marelui regizor care a fost Sergiu Nicolaescu, in care sunt ficționate evenimente reale, de asasinate politice, din noiembrie 1940 (masacrul de la Jilava, asasinarea profesorilor Nicolae Iorga și Virgil Madgearu etc.).

Liiceanu nici macar nu a avut rabdarea sa se termine cele trei zile de sarbatoare crestina. Il simt apropiat mai degraba de “terorismul cultural” al lui Georg Lukacs – cuprinzand batjocorirea religiei crestine, distrugerea familiei si imoralitatea sexuala -, care a fost ulterior finantat si implementat de Felix Weil in Scoala de la Frankfurt, decat de filosofia de dreapta a lui Martin Heidegger, de la care, oportunist si emfatic, s-a revendicat dupa caderea “tovarasilor”. Dar acest cameleonism, cu o nota aparte a lui Vladimir Tismaneanu, este propriu intregii grupari “Intelectualii lui Basescu”, in frunte cu mentorul lor care le-a acordat protectie si pozitii politice si care si el a abjurat, schimband stanga PD pe dreapta PDL.

Gabriel Liiceanu nu a fost ales niciodata de nimeni, a fost poate cel mult un ales al banilor. Prin acapararea activelor fostei Edituri Politice, facute din cotizatiile de partid ale fostilor membri ai fostului PCR, pe baza carora si-a infiintat Editura Humanitas, Gabriel Liiceanu a devenit peste noapte unul dintre cei mai bogati editori din Europa. Prin tupeul de a da lectii unor alesi ai neamului, se plaseaza intr-o oripilanta contradictie antagonista: “alesii banilor contra alesii neamului”. Si pentru a nu fi acuzat ca fac afirmatii gratuite, ca domnul Liiceanu, sa folosim materialul clientului, articolul in care bogatul filosof-editor sustine ca “infractorii fac în Parlament legile justiției, și tot infractorii, la televiziunea publică, fac îndreptarul moral al societății și canonul cultural și spiritual al națiunii”. E o murdara calomnie in masa, ca un masacru legionar, in care locul gloantele fizice l-au luat calomniile nationale, care se vor un fel de “gloante de argint”, care sa aneantizeze cele doua institutii, stiind ca bratul legii nu este lung si pentru el.

Dar, in acelasi text, Gabriel Liiceanu probeaza ca nu are nici cultura respectului, nici pe cea a valorii. El s-a aratat vehement si ofuscat ca cel mai performant premier de dupa Revolutie, invitat al TVR la emisiunea “Romania 9”, a fost apelat de redactor cu “domnule premier”, ceea ce este perfect adevarat ca orice fosta pozitie profesionala sau sociala a domnului Gabriel Liiceanu, invocata in semn de politete si onorare a persoanei domniei sale. Indiferent de cat de actuala mai este sau nu profesia sau ocupatia domnului Liiceanu, nu voi gresi niciodata daca il voi apela cu “domnule filosof”. Dar rafalele de mitraliera politica ale domnului Gabriel Liiceanu, trase asupra domnului Adrian Nastase, au fost motivate de faptul ca fostul premier continua sa fie un critic necrutator, fara lasitati si pactizari, al sistemului de dreapta, creat de Basescu si transmis lui Iohannis. Si asta in ciuda faptului ca Adrian Nastase a suferit represaliile justitiei politice a lui Basescu. De fapt, nu este greu sa-ti dai seama ca articolul in cauza a fost scris pentru un singur om. In spiritul aceleasi politii legionare, care ca politie a gandirii extermina orice adversar politic, articolul scuipator s-a dorit o noua executie publica a fostului premier, pe care Liiceanu si-l doreste “mort” politic, pentru ca Adrian Nastase, care panicheaza sistemul, sa nu poata reveni vreodata in politica. Unei astfel de incarnari, de personalizari exterministe a personajului filmic jucat de Dinica, nu-i poti spune decat: Paraipan, mars inapoi, in istorie!   

http://www.contributors.ro/editorial/%E2%80%9Escuipa%C8%9Bi-aici%E2%80%9D-tvr-in-era-infractorilor/