19/01/2018
Scoala lingvistica a lui Noam Chomsky, subordonata manipularii si geopoliticii, cunoaste un declin si o respingere publica la fel de accelerate ca ascensiunea si impunerea ei, din urma cu cateva decenii, in mediile de leadership ale SUA, inclusiv ale Casei Albe. Principalul motiv al declinului si criticii interne si internationale a “gramaticii generative” este ca chomskyenii au uitat de forta precedentului, care naste regula, cu ale carei consecinte SUA se vad, acum, confruntate.
Doua exemple extrem de relevante in ceea ce priveste forta de contaminare si impunere a precedentului le aflam chiar din istoria cea mai recenta a SUA, din timpul actualei Administratii Trump. Noul sef al Casei Albe a scandalizat lumea liberala prin politicile sale nationaliste, protectioniste si antiglobalizare. Imediat, aceste semnale populiste au fost preluate si multiplicate de foarte multe alte state, devenind un fel de noua religie a momentului, ceea ce creeaza obstacole neasteptate in calea capitalului american.
Dupa cum poate evidentia orice minima analiza, trumpismul este anti-republican, care are o doctrina liberala. Dar si anti-american, SUA fiind pana nu de mult pivotul lumii libere (politic) si liberale (economic). Trumpismul este insa si anti-trumpist. El este impotriva profesiei de magnat imobiliar a lui Trump, care este prin excelenta un reflex al liberalismului, cat si a pozitiei sale de presedinte, pe care si-o subrezeste de unul singur.
In privinta insultelor, tonul jignitor al lui Trump a reprezentat de asemenea precedentul contaminator, Casa Alba vazandu-se literalmente inundata de insulte care vin atat din mediul american, cat si din cel international. De prisos sa reluam, aici, “lingvistica generativa” a lui Trump, care i-a fost intoarsa, facand deliciul intregii lumi, de Kim Jong-Un, confirmand parca zicala ca orice naş isi are naşul.
Mecanismul chomskyan de manipulare prin conditionarea psihologica de tip “jignire-scuze” este de fapt unul de promovare a celui/celor “jignit”/”jigniti”, prin impunerea unei scheme de corectitudine politica. El functioneaza destul de simplist, dar, in pofida acestui fapt, destul de eficient, pana nu de mult. Se emite o insulta, in jurul careia media face valuri si cere retragerea ei si scuze. Urmeaza prezentarea de scuze tintei PR-ului, momentul de construire a „prestigiului”, gardat de sanctiune, care de fapt este si cel care conteaza si care ramane.
Miza psihologica a acestui gen de scandal emotional, fabricat in interesul tintei PR-ului, este o presupozitie. Se sconteaza ca in felul acesta s-ar implanta in psihologia sociala un mecanism sanctionatoriu, de oprobriu fata de oricine ar mai incerca sa profereze insulte de genul celei declansatoare a “scandalului”. Prin aceasta manipulare, la bursa corectitudinii politice cresteau brusc actiunile unor oameni fara merite, de falsi discriminati sau falsi insultati, incat ajungeau sa se urce in capul unei natiuni.
Exista deja cateva cazuri flagrante de “minoritati dominante”, cocotate in carca populatiei majoritare, a poporului, dupa cunoscutul model al relatiei parazitare, dintre gazda si parazit. Dar nu numai americanii sunt victime ale manipularii prin “lingvistica/gramatica generativa” (care genereaza comportamente), ci si restul lumii. Insa presupozitia sistemului de manipulare prin “jignire-scuze” nu s-a confirmat. Ea este deja in mod vadit neputincioasa in fata fortei precedentului.
Chomskyenii, la fel ca si frankfurtienii, care au generat marxismul cultural si de la care Chomsky si-a tras influente si premii, au provocat mult rau americanismului. Ei sunt ca niste ucenici vrajitori ai cuvintelor pe care le-au scapat de sub control, intorcandu-se impotriva politicilor americane pe care le-au inspirat si a politicienilor americani pe care i-au modelat si consiliat.
Trump va pleca de la Casa Alba, probabil cat de curand si tot printr-o speta manipulatoare, dupa metoda disculpatoare a tapului ispasitor, pe care se pun toate pacatele si este alungat cu joarda in pustie, si prin care pacatosul se amageste ca si-a castigat iertarea.
O mostra tipica de detestabila manipulare prin metoda “jignire-scuze” a fost vazuta, joi, la ONU. Ambasadoarea americana la Natiunile Unite, Nikki Haley, a exprimat regretele sale, dar fara a transmite si scuze ale diplomatiei sau executivului SUA, pentru afirmatiile “rasiste” ale presedintelui Donald Trump, referitoare la asa-zisele “shithole countries” (“tari de rahat”).
Se pare insa ca acesta este un termen obisnuit in anumite medii americane, un lucru care nu face decat sa ingroase, ca un machiaj strident sau prost aplicat, ipocrizia actorilor din scenariile „jignire-scuze”. Chiar si noi am fost cadorisiti cu el, pe Facebook, in 13 mai 2015, de catre un soldat american, Damien Maynard, aflat la unele din bazele militare americane din Romania. Probabil ca deconditionarea psihologica a romanilor de manipularea “jignire-scuze” a luat-o inaintea altora, cazul de jignire din partea unui militar al SUA, aliat si partener strategic, trecand aproape neobservat.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Leave a Comment » | 
General | 
Legătură permanentă
Publicat de fragmentariumpolitic
Fragmentarium Politic 