Misiune cinică privind Ierusalimul: Modelarea jewmericana a politicilor arabe (Mike Pence)

20/01/2018

Cel mai recent act anti-islamic, in curs de desfasurare, al presedintelui american Donald Trump este de a-l trimite pe vicepresedintele Mike Pence intr-o misiune cinica in Orientul Mijlociu.

Scopul acestei misiuni, care se anunta si imposibila, este de a modela politicile tarilor arabe in favoarea deciziei lui Trump de a recunoaste Ierusalimul drept capitala Israelului si a intentiei de a muta ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim.

Aceasta decizie unilaterala americana a starnit furia a un milliard si jumatate de musulmani, care a expulzat SUA din procesul de pace israeliano-palestinian si a interzis ca ipocrita si partizana politica americana, care si-a atras condamnarea severa din partea ONU, sa mai joace vreun rol in acest sens.

Mike Pence si-a inceput turneul de patru zile cu o zi in Egipt, sambata, si o zi in Iordania, duminica. Jumatate din turneu, doua zile, luni si marti, Pence il va petrece in Israel, unde va sustine si un discurs in parlament. Un al doilea fapt care a atras atentia este ca liderii musulmani şi creştini din Egipt şi-au anulat întâlnirile cu Pence, în semn de proteste faţă de decizia lui Trump privind Ierusalimul.

Nimeni nu-si face iluzii ca, in Israel, Mike Pence nu va ingrosa, la scena deschisa sau in intalniri inchise, cu premierul Netanyahu, politicile anti-palestiniana si anti-islamica, acte incompatibile cu calitatea de mediator. Pence nu este altceva decat un trimis executiv al lui Trump.

Recursul lui Trump la serviciul “diplomatic” de “ocazie” al executivului Pence, in detrimentul unei diplomatii profesioniste si intr-o speta care implica credibilitatea prabusita a presedintelui american, poate sa fie un semnal de desprindere a sefului diplomatiei americane de lipsa simtului realitatii si al penibilului de care da dovada seful executivului american.

Si pentru ca cinismul sa fie maxim fata de cei carora le-a adus razboaie, terorism si persecutie religioasa, Casa Albă a transmis că Pence va discuta în turneul său despre „nevoia comună de a combate terorismul şi de a ajuta minorităţile religioase persecutate”. Chutzpah!


“Apararea onesta”: Limite si critici

20/01/2018

Am citit, pe Contributors.ro, un articol, semnat de Marian Zulean, de prezentare a unei carti a lui Thomas-Durell Young: “Anatomia instituțiilor de apărare din țările europene post-comuniste. Mirajul modernizării militare”. Cartea este o viziune politico-militara (mai apasat politica) a autorului si, inevitabil in astfel de prezentari, a unor interese politice si militare, mai degraba unilaterale. Studiul sintetizeaza opiniile unei indelungate activitati a lui Young ca cercetător și consultant militar la Naval Postgraduate School (Monterrey, SUA). Exprim, aici, cateva consideratii critice, de natura politica si istorica.

Apararea de coalitie nu este un panaceu de securitate. Ea nu exclude apararea nationala. Dimpotriva. Dupa lordul Palmerston, caruia inclin sa-i dau dreptate, prietenii si adversarii nu sunt vesnici, ci doar interesele sunt vesnice. Nu ar trebui, dupa parerea mea, sa repetam greseala de pana in 1989, cand ne-am dat securitatea si apararea pe mainile unei coalitii, ale fostului Tratat de la Varsovia. A disparut Tratatul si am ramas singuri in fata tuturor riscurilor si amenintarilor de securitate. O situatie aproape imposibila.

In primul rand, trebuie sa ne preocupam de securitatea si apararea nationale. E cea mai buna politica de coalitie, care este puternica sau slaba prin fiecare membru al sau. Si nu e vorba de neincredere strategica (sau nu in primul rand), ci de probabile modificari de interese si, implicit, de ideologie. Asa cum si presedintele american Donald Trump le-a flutrurat, la un moment dat, in campania electorala, cu referire la angajamentul SUA in si fata de NATO si, pe cale de consecinta, fata de apararea Europei si, in ceea ce ne priveste nemijlocit, a Europei de Est si a Romaniei.

Thomas-Durell Young pretinde ca ar exista o “ipocrizie” privind “incoerența strategică și problemele de interoperabilitate.” Daca afirmatia sa privind “incoerenta strategica” inseamna o dorinta nedisimulata de belicozitate, zanganit de arme sau chiar de evenimente provocatoare militare, ma simt obligat sa spun ca nu sunt de acord. Eu cred ca o politica de alianta de destindere si de incredere reprezinta o aparare si o securitate infinit mai preventiva decat orice razboi preventiv.

Daca “interoperabilitatea” pe care o reclama autorul presupune sporirea dependentei de cineva sau altceva, fapt care te face neputincios sa desfasori actiuni independente, iar trebuie sa spun ca nu sunt de acord. Din cate stim, cea mai mare si mai eficienta coalitie din istorie a fost cea dintre SUA si URSS, impotriva Germaniei hitleriste, fara “interoperabilitatea” de a carei lipsa se plange Thomas-Durell Young, dar si fara pretentia vreuneia din parti de a avea controlul asupra celeilalte.  

De altfel, mi se pare destul de lipsita de onestitate recomandarea din capitolul final al cartii lui Thomas-Durell Young, prin clamarea unei intruziuni “dure” occidentale in relatiile cu aliatii estici, dar care nu ar face decat sa transforme, mai mult sau mai putin discret, “interoperabilitatea” intr-o inacceptabila subordonare politico-militara: ”Oficialii occidentali trebuie să aibă o abordare mai dură în interacțiunea cu partenerii estici și să le ceară să ia decizii dureroase în adoptarea conceptelor de guvernanță     democratică. De cealaltă parte, est-europenii ar trebui să ceară occidentalilor să înceteze cu falsele complimente și să abordeze onest propriile eșecuri și slăbiciuni”.

Poate ca, in sensul celor spuse, ar trebui sa analizam cu luciditate si speta Turciei, un “accident” de coalitie. Ankara a cerut recent ca NATO sa-i apere frontierele de gruparile teroriste din Siria, dar nu am certitudinea ca vocea ei a fost auzita… Cred ca este nevoie si de analize critice, cu atat mai mult cand altii se ofera sa gandeasca in locul tau, cunoscand si ca zicala populara spune invers: “Nimeni nu gandeste in locul tau”. Recomand, la randu-mi, pentru o mai buna intelegere, comparativa, a cartii autorului american, in fluiditatea noului context strategic, un excelent articol politico-diplomatic, de pe acelasi topic, al lui Valentin Naumescu: „Europa franco-germană se va distanţa de Flancul Estic. Opţiunile dificile ale Europei Centrale.”

http://www.contributors.ro/sinteze/%E2%80%9Caparare-onesta%E2%80%9D-pentru-o-noua-paradigma-a-apararii/

http://www.contributors.ro/global-europa/europa-franco-germana-se-va-distanta-de-flancul-estic-optiunile-dificile-ale-europei-centrale/