“Apararea onesta”: Limite si critici

Am citit, pe Contributors.ro, un articol, semnat de Marian Zulean, de prezentare a unei carti a lui Thomas-Durell Young: “Anatomia instituțiilor de apărare din țările europene post-comuniste. Mirajul modernizării militare”. Cartea este o viziune politico-militara (mai apasat politica) a autorului si, inevitabil in astfel de prezentari, a unor interese politice si militare, mai degraba unilaterale. Studiul sintetizeaza opiniile unei indelungate activitati a lui Young ca cercetător și consultant militar la Naval Postgraduate School (Monterrey, SUA). Exprim, aici, cateva consideratii critice, de natura politica si istorica.

Apararea de coalitie nu este un panaceu de securitate. Ea nu exclude apararea nationala. Dimpotriva. Dupa lordul Palmerston, caruia inclin sa-i dau dreptate, prietenii si adversarii nu sunt vesnici, ci doar interesele sunt vesnice. Nu ar trebui, dupa parerea mea, sa repetam greseala de pana in 1989, cand ne-am dat securitatea si apararea pe mainile unei coalitii, ale fostului Tratat de la Varsovia. A disparut Tratatul si am ramas singuri in fata tuturor riscurilor si amenintarilor de securitate. O situatie aproape imposibila.

In primul rand, trebuie sa ne preocupam de securitatea si apararea nationale. E cea mai buna politica de coalitie, care este puternica sau slaba prin fiecare membru al sau. Si nu e vorba de neincredere strategica (sau nu in primul rand), ci de probabile modificari de interese si, implicit, de ideologie. Asa cum si presedintele american Donald Trump le-a flutrurat, la un moment dat, in campania electorala, cu referire la angajamentul SUA in si fata de NATO si, pe cale de consecinta, fata de apararea Europei si, in ceea ce ne priveste nemijlocit, a Europei de Est si a Romaniei.

Thomas-Durell Young pretinde ca ar exista o “ipocrizie” privind “incoerența strategică și problemele de interoperabilitate.” Daca afirmatia sa privind “incoerenta strategica” inseamna o dorinta nedisimulata de belicozitate, zanganit de arme sau chiar de evenimente provocatoare militare, ma simt obligat sa spun ca nu sunt de acord. Eu cred ca o politica de alianta de destindere si de incredere reprezinta o aparare si o securitate infinit mai preventiva decat orice razboi preventiv.

Daca “interoperabilitatea” pe care o reclama autorul presupune sporirea dependentei de cineva sau altceva, fapt care te face neputincios sa desfasori actiuni independente, iar trebuie sa spun ca nu sunt de acord. Din cate stim, cea mai mare si mai eficienta coalitie din istorie a fost cea dintre SUA si URSS, impotriva Germaniei hitleriste, fara “interoperabilitatea” de a carei lipsa se plange Thomas-Durell Young, dar si fara pretentia vreuneia din parti de a avea controlul asupra celeilalte.  

De altfel, mi se pare destul de lipsita de onestitate recomandarea din capitolul final al cartii lui Thomas-Durell Young, prin clamarea unei intruziuni “dure” occidentale in relatiile cu aliatii estici, dar care nu ar face decat sa transforme, mai mult sau mai putin discret, “interoperabilitatea” intr-o inacceptabila subordonare politico-militara: ”Oficialii occidentali trebuie să aibă o abordare mai dură în interacțiunea cu partenerii estici și să le ceară să ia decizii dureroase în adoptarea conceptelor de guvernanță     democratică. De cealaltă parte, est-europenii ar trebui să ceară occidentalilor să înceteze cu falsele complimente și să abordeze onest propriile eșecuri și slăbiciuni”.

Poate ca, in sensul celor spuse, ar trebui sa analizam cu luciditate si speta Turciei, un “accident” de coalitie. Ankara a cerut recent ca NATO sa-i apere frontierele de gruparile teroriste din Siria, dar nu am certitudinea ca vocea ei a fost auzita… Cred ca este nevoie si de analize critice, cu atat mai mult cand altii se ofera sa gandeasca in locul tau, cunoscand si ca zicala populara spune invers: “Nimeni nu gandeste in locul tau”. Recomand, la randu-mi, pentru o mai buna intelegere, comparativa, a cartii autorului american, in fluiditatea noului context strategic, un excelent articol politico-diplomatic, de pe acelasi topic, al lui Valentin Naumescu: „Europa franco-germană se va distanţa de Flancul Estic. Opţiunile dificile ale Europei Centrale.”

http://www.contributors.ro/sinteze/%E2%80%9Caparare-onesta%E2%80%9D-pentru-o-noua-paradigma-a-apararii/

http://www.contributors.ro/global-europa/europa-franco-germana-se-va-distanta-de-flancul-estic-optiunile-dificile-ale-europei-centrale/

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: